4,097 matches
-
nu ar fi cu putință. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui. Pentru că este o eroare consacrată afectiv, bazată pe iubirea mea de mine, prostia se sustrage criticii permanente a intelectului și tocmai de aceea ea devine și rămâne prostie. Opțiunea mea, demersul meu sânt eronate, dar, pentru că sânt ale mele, ele sânt din capul locului investite afectiv și acceptate ca atare. Eu nu mă recunosc decât în mine și în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
depășit faza proiectelor goale. La antici, vom merge pe terminologie greacă. După un an și jumătate, secolul 20 și Orient. Mâine discutăm proiectul cu Noica. Mă gândesc câtă nevoie am de gândire orientală pentru o metodologică dezvățare de ticurile specifice intelectului analitic european, dihotomizant până la exasperare. Două autocorecții europene: "rațiunea" din sistemul lui Hegel și hermeneutica recuperantă de originaritate a lui Heidegger. Marți, 11 octombrie 1977 Am terminat capitolul despre Cassirer și mâine plecăm din Păltiniș. Dimineața îmi recitesc conspectele pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teologică. În calitate de psiholog, constat că Iahve este contradictoriu și cred, de asemenea, că acestă contradicție poate fi interpretată psihologic..." De aici pornind, voiam să vă spun că ne-filozofia nu știe să facă două distincții: între suflet și spirit; între intelect și rațiune și, în sfârșit, că ea nu are acces la transcendental. Psihologia a trăit întotdeauna în mizeria "sufletului" și nu a avut niciodată acces la lumea spiritului. Iar Goethe, chiar dacă avea cultură filozofică, a rămas la nivelul intelectului, și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între intelect și rațiune și, în sfârșit, că ea nu are acces la transcendental. Psihologia a trăit întotdeauna în mizeria "sufletului" și nu a avut niciodată acces la lumea spiritului. Iar Goethe, chiar dacă avea cultură filozofică, a rămas la nivelul intelectului, și invers, fără instrucție filozofică, Brâncuși avea acces la rațiune. O bună parte din istoria filozofiei rămâne la intelect și este, deci, nefilozofică, așa cum am crezut mereu despre Aristotel: că face o filozofie a intelectului și că nu are acces
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mizeria "sufletului" și nu a avut niciodată acces la lumea spiritului. Iar Goethe, chiar dacă avea cultură filozofică, a rămas la nivelul intelectului, și invers, fără instrucție filozofică, Brâncuși avea acces la rațiune. O bună parte din istoria filozofiei rămâne la intelect și este, deci, nefilozofică, așa cum am crezut mereu despre Aristotel: că face o filozofie a intelectului și că nu are acces la rațiune. Kant, care face, istoricește vorbind, această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
filozofică, a rămas la nivelul intelectului, și invers, fără instrucție filozofică, Brâncuși avea acces la rațiune. O bună parte din istoria filozofiei rămâne la intelect și este, deci, nefilozofică, așa cum am crezut mereu despre Aristotel: că face o filozofie a intelectului și că nu are acces la rațiune. Kant, care face, istoricește vorbind, această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată filozofia lui, la intelect. Voiam să vă vorbesc însă mai ales despre transcendental. Nu se poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nefilozofică, așa cum am crezut mereu despre Aristotel: că face o filozofie a intelectului și că nu are acces la rațiune. Kant, care face, istoricește vorbind, această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată filozofia lui, la intelect. Voiam să vă vorbesc însă mai ales despre transcendental. Nu se poate face filozofie fără transcendental, deci fără o tragere a lucrurilor în "dincoacele" sinelui dătător de temei. De la Kant încoace, filozofia nu mai merge către transcendent, ci progresează regresiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se face cu psihologie, se face cu filozofie, deci cu o prealabilă orbire, cu acel Damasc care presupune conversia, ruptura, trecerea într-un alt limbaj, pe care Hegel l-a determinat ca limbaj al rațiunii, deosebindu-l de cel al intelectului. Când intri în filozofie îți schimbi numele, nu te mai poate chema Saul sau Kepha; îți spui Pavel sau Petru. Sigur că nu e ușor să explici ce înseamnă să ai organ filozofic. Poți spune că Platon, Hegel și Heidegger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne-a spus el - pentru că mă privește direct; este tot cazul meu aici. Am să încep cu câteva observații generale, apoi am să trec la cazul meu. Mai întîi, ce facultăți corespund celor trei trepte? Cred că judecății îi corespunde intelectul, raționamentului (sau silogismului) - rațiunea, iar conceptului - revelația. Însă în timp ce trecerea de la intelect la rațiune este o chestiune de grad, trecerea de la rațiune la revelație se face printr-o ruptură de nivel. În acest sens, poți fi vinovat că n-ai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aici. Am să încep cu câteva observații generale, apoi am să trec la cazul meu. Mai întîi, ce facultăți corespund celor trei trepte? Cred că judecății îi corespunde intelectul, raționamentului (sau silogismului) - rațiunea, iar conceptului - revelația. Însă în timp ce trecerea de la intelect la rațiune este o chestiune de grad, trecerea de la rațiune la revelație se face printr-o ruptură de nivel. În acest sens, poți fi vinovat că n-ai obținut raționamentul, rămânând în orizontul judecății, dar nu poți fi răspunzător pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formă de unitate care poate fi apoi lesne invocată de câte un deținător absolut. E limpede că în numele eidos-ului oamenii pot face impostură, dar asta nu mă împiedică să caut și să văd eidos-ul. Bochenski rămâne însă prins la nivelul intelectului care separă și care apoi nu mai este capabil să unifice părțile; el rămâne la autoritatea epistemică și la cea deontică, și nu vede că sursa comună amândurora, sursa care le investește ca autoritate este rațiunea. Îi reproșez deci lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
invalida harul care te poartă dincolo de tine, într-o răspundere mai vastă, pentru chestiuni care până la urmă se pot dovedi secundare. A existat în generația noastră un om care ne domina pe toți: prin lecturile lui, prin fantezie, prin grația intelectului, prin conștiința morală. Se numea Mircea Vulcănescu. A murit în închisoare în 1950. Fusese condamnat la cinci ani și, dacă nu ar fi înțeles să facă ce a făcut, ar fi supraviețuit condamnării și ar fi intrat în răspunderea mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i le dă experiența. Există în noi, spune Kant, o nevoie cu mult mai înaltă decât "silabisirea în marginea celor ce apar". Ba chiar omul vrea să se simtă liber de regula pe care i-o impun simțurile și conceptele intelectului. El are nevoie de o cunoaștere care vine nu de jos, ci dintr-o rațiune supremă care, într-un timp imemorial, s-a livrat celei omenești, făcîndu-i dezvăluiri senzaționale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil. Și totuși, Kant, tocmai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
antropomorfism subtil. Cu totul deosebit de aceste sisteme, al căror izvor a fost esperiența lucrurilor din afară, este idealismul lui Kant. Kant nu consideră legătura infinită între fenomene, ci supune cercetării însuși organul care le reproduce. Deosebind lumea de dinafară de intelectul ce o reflectează, Kant conchide că în sine lumea ne rămâne necunoscută, și nu avem înainte-ne decât rezultatul propriului nostru aparat al cugetării; că crierul este o oglindă care reflectează lumea într-un mod atât de propriu încît nimeni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că bărbatul trebuie să-și domine femeia așa cum spiritul trebuie să fie superior cărnii, trupului, și femeii să nu i se acorde posibilitatea exprimării dorințelor personale.59 Bărbatul și femeia erau contrastanți și evaluați inegal, principiul masculin fiind asociat cu intelectul, acțiunea, rațiunea, controlul de sine, judecata și ordinea, pe când femeia era corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt limitate și monotone. Pampinea, ca o feministă avant la lettre, introduce un nou concept, acela al echivalenței între cinste și inteligență. Omul nou, din zorii Renașterii, se axează pe cunoaștere, pe intelect, pe talent și pe manifestarea creativității, mai ales printr-o eliberare de tot ceea ce reprezenta dogmă, lege sau restricții de orice fel. Pampinea este moralizatoare nu doar în sfaturile directe pe care le lansează, ci și în povestirea ei: „vreau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-a râvnit în sensul propriu al cuvântului. „În mod asemănător, vede cine sunt aceste nimfe care mai înainte i-au încântat ochii mai mult decât intelectul și care acum îi 607 Ibidem. (trad. n.) 167 bucură spiritul mai mult decât vederea.”608 Istorisirile ascultate sunt mai mult decât edificatoare, didactice chiar, atunci când, în final, cele șapte nimfe se dovedesc a fi virtuțile capitale: Mopsa este înțelepciunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură și conștiința individuală. Poemul pune în discuție și examinează valorile instituționale și sociale ale Romei antice, arătând cum violul Lucreției este o încălcare a onoarei proprii și a libertății intelectului.”694 Criticul literar Lee Patterson remarcă, plecând de la concepția medievală legată de principiul feminin, că „bărbații aveau cariere, în timp ce femeile se dovedeau adevărate caractere.695 Față de alte eroine ale operei, acest personaj feminin devine mult mai complex, prin problematica pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că bărbatul trebuie să-și domine femeia așa cum spiritul trebuie să fie superior cărnii, trupului, și femeii să nu i se acorde posibilitatea exprimării dorințelor personale.59 Bărbatul și femeia erau contrastanți și evaluați inegal, principiul masculin fiind asociat cu intelectul, acțiunea, rațiunea, controlul de sine, judecata și ordinea, pe când femeia era corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt limitate și monotone. Pampinea, ca o feministă avant la lettre, introduce un nou concept, acela al echivalenței între cinste și inteligență. Omul nou, din zorii Renașterii, se axează pe cunoaștere, pe intelect, pe talent și pe manifestarea creativității, mai ales printr-o eliberare de tot ceea ce reprezenta dogmă, lege sau restricții de orice fel. Pampinea este moralizatoare nu doar în sfaturile directe pe care le lansează, ci și în povestirea ei: „vreau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-a râvnit în sensul propriu al cuvântului. „În mod asemănător, vede cine sunt aceste nimfe care mai înainte i-au încântat ochii mai mult decât intelectul și care acum îi 607 Ibidem. (trad. n.) 167 bucură spiritul mai mult decât vederea.”608 Istorisirile ascultate sunt mai mult decât edificatoare, didactice chiar, atunci când, în final, cele șapte nimfe se dovedesc a fi virtuțile capitale: Mopsa este înțelepciunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură și conștiința individuală. Poemul pune în discuție și examinează valorile instituționale și sociale ale Romei antice, arătând cum violul Lucreției este o încălcare a onoarei proprii și a libertății intelectului.”694 Criticul literar Lee Patterson remarcă, plecând de la concepția medievală legată de principiul feminin, că „bărbații aveau cariere, în timp ce femeile se dovedeau adevărate caractere.695 Față de alte eroine ale operei, acest personaj feminin devine mult mai complex, prin problematica pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
până În străfundurile sinelui și, prin urmare, În fondul problemei. Sens: Pe parcursul lungului său drum către reincarnare, descris În Cartea tibetană a morților, sufletul celui mort Întâlnește monștri Înspăimântători; o voce Îi spune: „Află că acești monștri sunt personificarea propriul tău intelect. De Îndată ce Îi vei recunoaște, vei fi izbăvit!” Într-un fel sau altul, subiectul trebuie să-și accepte și să depășească latura Întunecată a personalității. Capcană: Tranzitul nu are efecte nefaste, are mai degrabă ceva iminent, inevitabil. Adevăratele probleme survin abia
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
din minereul brut al aparențelor o cunoaștere ultimă. Sens: Niciodată expresia „a scormoni până-n adâncul minții” nu a fost atât de potrivită! Capcană: Există adevăruri care ucid, mai ales dacă sunt azvârlite cu brutalitate. Aici, există riscul de a lăsa intelectul să domine, În detrimentul sensibilității. Exemplu: Ariane (vezi tema de la p.) 1987: Pluto În tranzit peste Mercur natal, În Scorpion și În casa a IX-a. „În meseria mea de profesor aveam impresia că Îmi scapă ceva, că nu analizez lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
prima fază apare nevoia zilnică de a bea "un păhărel", apoi două ... trei..., și așa se ajunge la alcoolismul propriu-zis, cu toate consecințele sale negative: gastrita alcoolică, congestia ficatului care poate duce la ciroză, miocardită alcoolică, dereglări psihice și scăderea intelectului și a capacității de muncă, psihoze, delirum tremens (nebunia alcoolicului). Dacă "bolnavul" este animat de bune intenții și are suficientă energie și voință, atunci dispune de șansa de a se lecui de asemenea patimă. Tratamente populare Deși un cunoscut proverb
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]