3,529 matches
-
a unei forme care se desfășoară dincolo de intervenția unei intenționalități sau a unei voințe subiective. Teoria romantică a criticii pune deja accentul pe necesitatea de a gândi o operă literară împreună cu preistoria (Vor geschichte) și cu post-istoria (Nach geschichte) sa interpretativă. În textul aflat acum în atenție, acest principiu devine acela de a vedea fenomenele din perspectiva originii lor, și nu a genezei: „Ursprung, wiewohl durchaus historische Kategorie, hat mit Entstehung dennoch nichts gemein. Im Ursprung wird kein Werden des Entsprungenen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care îl joacă conceptul de „origine“ în înțelegerea fenomenului. Două consecințe mai pot fi desprinse din textul analizat. Una privește stilul filozofic, atât de surprinzător, mai ales în scrierile târzii; a doua definește o anumită particularitate pe care scenariul interpretativ o capătă la Benjamin. Primul aspect, stilul filozofic, este precizat de autor printr-o serie de postulate, care exprimă de fapt, concis, punerea între paranteze a intenționalității ca sursă a scriiturii. Sarcina filozofiei este aceea a „prezentării“ ideilor, ceea ce revine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și activează, cum am menționat, funcția simbolică a cuvântului. Prezentarea ideii se realizează, așadar, prin asumarea consecventă și mereu înnoită a detaliului, nu prin sinteza intelectuală a unui concept sau a unei semnificații totalizatoare. A doua observație, care vizează gestul interpretativ, pleacă de la un text al lui I. Wohlfarth, Walter Benjamin’s Image of Inter pretation: „Such, then would be Benjamin’s image of interpretation - political philology released from its mythical rigidity (B. 794). It seizes auratic correspondences and destroys pseudoauratic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pseudoauratic contexts. [...] Is neither paraphrase nor decon struc tion but saving destruction. It undoes the context in order to develop the text, like a photographic negative (GS I, 3, 1165), towards its full historical revelation“. Cu alte cuvinte, demer sul interpretativ al lui Benjamin procedează deconstructiv, prin continua recontextualizare a fenomenului și prin exploatarea negativității conceptului. În același timp însă, el conține o miză esențială: aceea a „salvării platoniciene“ (Platonische Rettung) a lucrului în idee. Critica pseudo rigidității lucrului echivalează, așadar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
XIX lea. Cele două se află într-o strânsă legătură, bazată pe similarități structurale evidente. Analiza conduce la secțiunea a treia a capitolului de față, în care experiența urbană va fi definită, în sfârșit, pe baza determinărilor și a gesturilor interpretative schițate deja. 1.3.1. Alegoria: natură și istorie Unul dintre locurile comune ale exegeticii, pe care mizează de altfel și Benjamin, îl reprezintă opoziția dintre alegorie și simbol. O serie de considerații preliminare pot demarca această discuție. În capitolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este opusă: acesta vede întâlnirea lui Benjamin cu materialismul ca fiind esențială. Intenția metodologică a lui Benjamin de a considera obiectul ca singular și de a întreprinde o analiză „micrologică și fragmentară“ a culturii are nevoie de limbajul și gestul interpretativ al materialismului. Prin urmare, acesta din urmă nu este, cel puțin din punct de vedere metodo logic, accidental. Departe de a se identifica variantei sale marxizante, ideologice, materialismul lui Benjamin presupune, după cum rezumă Palmier pe urmele lui Adorno, o coborâre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
capitolul 2? După cum am încercat să arăt, „teologia“ nu trimite, în cazul lui Benjamin, la o doctrină anume și nici la un anumit tip de discurs. Este vorba mai degrabă de o perspectivă mesianică asupra istoriei și de un gest interpretativ specific, acela de a sesiza posibilitățile fenomenelor pe care le deschide memoria colectivă. Poate fi sesizat un astfel de gest în cazul flaneurului și al „științei locuirii“ (Wissen vom Wohnen) care îl carac terizează? Răspunsul vine prin asimilarea acestei științe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și celelalte momente (cel epistemologic și cel politic) ale experienței flaneurului? Cum cele trei dimensiuni ale experienței sunt, după cum am încercat să arăt, momente ideale, iar nu intenții asumate, felul de a fi al flaneurului are caracterul unei situări „ontologice“, interpretative: prin el, lumea urbană capătă un chip și îi devine locuință. Atât dimensiunea teologică, cât și cea epistemologică sau politică descriu, într-un fel specific, această situare on tologică. Nu se poate vorbi de preeminența unei dimensiuni asupra celeilalte, după cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
între autobiografie și constituirea conceptului de „experiență“: într-un anume sens, primele pagini din Berliner Chronik pot fi citite ca o genealogie a experienței urbane și, plecând tocmai de aici, ies la iveală familiarități și corespondențe cu alte texte. Ocolul interpretativ prin stratul genealogic conferă conceptelor lui Benjamin un caracter concret, plastic, eliberându-le surprinzătoare laturi și accente literare. Primele incursiuni în lumea urbană sunt ghidate de doică (Kinderfräulein) și apoi de mamă, ambele asociindu-se cu o severă cenzură: „Hier
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
painting)8, nu exclude câtuși de puțin utilizarea strategiilor picturii realiste în detrimentul realismului. Jean Moréas, în manifestul simbolist din 1886, publicat în Le Figaro littéraire, consideră ca trăsătură esențială a simbolismului exprimarea unei idei indirect, prin configurarea unui nou context interpretativ, care nu mai face apel doar la raționament, ci și la un instrumentar al simțurilor informate cultural, al intuiției, al unei hermeneutici de reflex mantic, conform opțiunii mallarméene pentru care "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general, în direcția figurilor încețoșate și a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat pe pictori să sugereze starea de spirit eclipsând detaliul precis. Impresioniștii au încercat să reînvie impresiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dublă acțiune, una de deconstrucție care vizează convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
potențial plictisitoare"48. În opinia lui John Reed, literaturitatea picturii lui Moreau ar decurge nu din împrumutul unor teme din literatură transpuse apoi în plastică, ci din cauză că solicită o reasamblare a întregului, o recuperare a coeziunii printr-un act hermeneutic, interpretativ. "Opera lui Moreau este literară nu numai pentru că își ia subiectele din operele literare, ci și pentru că solicită privitorului să interpreteze diferitele elemente ale compozițiilor lui. Își afirmă și dezvoltă motivele muzical"49. Relativ aproape de teoria lui John Reed, M.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Anglia, sau cu proiectul secession-ului vienez. Criticul trece în revistă trei teorii principale, întrebuințându-l de data aceasta pe Guyau cu Problemele esteticii contemporane și Arta din punct de vedere sociologic, și care identifica trei categorii, trei atitudini interpretative: pozitivistă, evoluționistă și idealistă. Pozitiviștii consideră arta drept un joc, un divertisment futil, un spectacol al facultăților reprezentative, evoluționiștii înțeleg arta ca o nevoie umană vitală, iar idealiștii interpretează arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capabil să se situeze deasupra acestui nod inform într-o seninătate sceptic-detașată, pe care o evocă versurile finale ale poemului Luceafărul, investite ulterior cu valoare testamentară: "Dar eu în lumea mea mă simt/ nemuritor și rece". Pe această posibilă filieră interpretativă se insinuează și o notă decadentă, pe de o parte ca estetizare-sublimare a unei existențe torturante, pe de altă parte, prin contrastul între viziunea infernală, joasă, a unei umanități covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a construi o punte viabilă către postromantismul decadento-simbolist pe care-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe Bœklin"419. În același timp, pictura lui Loghi pierde din metafizicul picturilor lui Böcklin, din misterul și teatralizarea lor sumbră, pe măsură ce miza decorativă crește. Efectul acestui procedeu, în opinia criticului, este unul foarte interesat și neașteptat, consecința unei maniere "interpretative" de a vedea peisajul. "Aceea de a face apel înainte de toate la facultatea de judecată a celui care privește, în loc de a trezi în el emoția vagă și profundă care trebuia să-l pună în comuniune de impresii cu artistul sincer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
insolitarea lor în decoruri de o frumusețe stranie, cu care aceste figuri sibilinice intră în rezonanță. Avem aici dimensiunea simbolistă a picturii lui Loghi, și chiar dacă termenul nu-i este familiar criticii, putem observa că el este circumscris în parafraza interpretativă și prin comparația potrivită cu maeștri ai artei simboliste (și decadente) europene. Dacă acceptăm definiția laxă a simbolimsului diseminat în mai multe specii, definiție pe care o utilizează Paul Constantin în Arta 1900 în România, găsim o încadrare pentru Kimon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al sensibilității notației pe marginea unei scene. Spre deosebire de spațiul urban, spațiul silvan legitimează aici o notă intimistă și o ritualitate îndepărtată, ritualitate care ieșea în evidență la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau obiectul unei dorințe inavuabile, aprop(r)iat cu forța și, prin aceasta menținând o polarizare negativă, de respingere. Există alte două tratări ale temei vădind aceeași particularitate interpretativă prin care Cecilia Cuțescu-Storck se delimitează de convenția decadentă, pe care o găsea formulată în abordarea secesionist-simbolistă a temei. În Legenda Salomeii (ulei pe ghips), un servitor îi aduce acesteia pe un talger capul sfântului Ioan. Apropierea de decadentism ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mielului, regenerarea este reprezentată de respingerea propriului egoism, iar redescoperirea armoniei este împlinirea Frăției Omenești în trupul spiritual al lui Christos. Prezenta sistematică a acestui scenariu întreit demonstrează, din nou, ca poezia blakeană poate fi plasată, din punct de vedere interpretativ, sub auspiciile unui sistem metaforic organizat. Există, de asemenea, patru metafore importante care subîntind operele lui Blake și care reclamă un scurt tratament special. Seria în cauză se referă la tetrada livresca a lui Urizen: întrupând rațiunea, personajul compune patru
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
microcosmos. Am ajuns, astfel, la capătul întreprinderii mele exegetice. După prezentarea celor patru niveluri vizionare, așa cum se ipostaziază acestea în contextul operei literare a lui Blake, nu-mi rămâne decât să formulez câteva rânduri conclusive, menite să sintetizeze eforturile mele interpretative. Concluzie Într-o scrisoare către Dr. Trusler, datata 23 august 1799, Blake scrie că mulți dintre contemporani, în special cei de vârste fragede, îi înțeleg viziunile și se bucură de ele: "I am happy to find a Great Majority of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
stat, ai căror membri își exercită acțiunea din interiorul cuștii partidului-stat, în vederea reformării structurilor și funcțiilor sale11. Limbajul societății civile poate fi folosit și în scopul calculării strategiilor politice de realizare a unui bun politic predefinit sau asumat. Spre deosebire de metodele interpretative, empirico-analitice, care se preocupă, spre exemplu, de numirea, categorizarea, observarea, teoretizarea, compararea și înțelegerea unei realități complexe, compuse din acțiuni structurate instituțional, folosirea strategică a distincției dintre societatea civilă și stat urmărește definirea a ceea ce trebuie sau nu trebuie întreprins
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
obiectivul intelectual, de a clarifica întrebuințările curente, confuze și suprapuse ale conceptului de societate civilă, ar trebui să fie mult mai modest: ar trebui depuse toate eforturile pentru a da renașterii actuale a societății civile forma unui punct de vedere interpretativ care să fie de oarecare utilitate în cercetările istorice, în investigațiile sociologice, în discuțiile normative și în formarea de aprecieri politice. Această înțelegere mai modestă a categoriei de societate civilă admite caracterul său profund contestabil. Această soartă o împarte, în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dintr-o lume cu oameni bionici, tinere în pericol, regi sălbatici, exploratori, invazii galactice și adolescenți transformați în broaște țestoase. Jocurile video și CD-ROM-urile încurajează și interactivitatea, ajutîndu-i pe cei ce le folosesc să-și îmbunătățească coordonarea mînă-ochi, precum și puterea interpretativă prin parcurgerea rapidă a textelor într-o manieră ordonată, dar nesecvențială. Spre deosebire de procesul de învățare a lecturării cărților, care face din copii, la început, doar cititori cu puțină libertate în afară de aceea de a accepta sau de a respinge regulile unui
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]