4,572 matches
-
traduse în limba engleză fragmente reprezentative pentru fiecare roman sau nuvelă, încât cititorul să poată intui particularitățile stilistice ale fiecărui text. Se relevă că, de pildă, Ciocoii vechi și noi ilustrează „anatomia pură”, N. Filimon nemaifiind interesat să se conformeze intrigii tradiționale, considerată ca arbitrul valorii literare; ideile devin specifice doar când plasarea în timp și spațiu este foarte concretă. Cât despre La Medeleni de Ionel Teodoreanu, cititorul este avertizat că „uneori este dificil de hotărât dacă literatura recreează fenomenele din
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
adormită), publică, de asemenea, numeroase traduceri. Încă din volumul de debut, Poarta de sticlă (1982), autoarea conturează o lume feerică, a basmului și a copilăriei. Rolul moralizator, inevitabil prezent, al poveștilor pentru copii este însă bine disimulat în imaginarul și intriga fiecărui text, căci în stilul autoarei predomină umorul, candoarea și jocul cu vorbele, specifice universului infantil. Cu toate că în câteva povești se găsesc elemente narative tributare unor clasici ai genului (Trandafirul și privighetoarea de Oscar Wilde este sursa folosită în Pasărea-Floare
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
câteva povești se găsesc elemente narative tributare unor clasici ai genului (Trandafirul și privighetoarea de Oscar Wilde este sursa folosită în Pasărea-Floare din volumul Zânele nu bat la ușă, 2000), de cele mai multe ori acestea se reduc la împrumutul de caractere, intriga poveștilor semnate de K. păstrându-și prospețimea și originalitatea. Astfel, în Poveste de iarnă, inclusă în volumul Poarta de sticlă, Albă-ca-zăpada și piticii pornesc într-o lungă călătorie, întâlnindu-i în drum pe Fram, Fetița cu chibrituri, Balaurul cu trei
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
aduce într-un prim capitol precizări teoretice referitoare la teatralitatea clasicismului, ca expresie concentrată a mimesisului (organizarea convențiilor structurii dramatice, condiția logică a conflictului, simplitatea situațiilor, relația dintre acțiunea principală și acțiunile secundare, determinând combinarea situațiilor dramatice, tensiunea morală a intrigii etc.), așadar mijloacele de „a realiza la maximum universalitatea realului”, și continuă cu disocierile privind teatralitatea romantismului, unde accentul cade pe coexistența spectaculozității operelor dramatice și a creațiilor de tipul „spectacolului din fotoliu”, prefigurând formula modernă a „teatrului total”. Criticul
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
reluând temele predilecte: iubirea eșuată, singurătatea, moartea și boala, ca în Iubiri contemporane și Doamna Voltaire. Către acest spațiu se concentrează efortul artistic al autorului, celelalte realizări satirice, fără a-și pierde din incisivitate, devenind marginale (Elegie la pomana porcului). Intrigile schițelor dobândesc profunzime, încărcându-se de gravitate, ironia lasă loc sarcasmului ori zâmbetului trist. Bătrânul neputincios din Nescafé, căruia familia nu îi mai acordă nici o atenție, așteptându-i moartea și strângând, pentru noua viață de după eveniment, cutii cu nescafé, își
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
coada la pâine, insalubritatea zonei, bombardamentele repetate, lipsa de mijloace și de viitor a locuitorilor, plecările pe front, ipocrizia autorităților), depășesc comanda ideologică a momentului în care e publicat romanul, cadrul politic ce se cerea blamat (regimul Antonescu) și anemica intrigă cu eroi ilegaliști. Din nefericire, moș Vițu, admirabil conturat ca înțelept șugubăț al locului, generosul și mereu săritorul Treișpemii sunt personaje sacrificate în grabă, la finalul narațiunii, conflictului rudimentar, primul devenind dintr-un posibil Moromete (cum remarca Paul Georgescu) un
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
au blocat viața teatrală firească a acestor creații. Exegeta evidențiază structurarea ca teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă, tablou, intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului păgân” Zamolxe, de pildă, dezvăluie noutatea piesei de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri etc.) sau senzaționale (intrigă polițistă). Tot în modernismul decadent se include erotismul exacerbat, morbid și frivol, atribuit mai ales personajelor feminine. O încercare de tehnică romanescă pe mai multe planuri narative, cu un joc de duble și triple reflecții ale personajului, anunță proza modernă
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și genialitate este obnubilată de practica scriiturii anarhice. Devine tot mai greu să fii excentric când centrul nu mai este nicăieri vizibil sau credibil. Atunci, nu mai rămâne la îndemână decât catastrofa descentrării. În critica literară, intertextualismul desființează ideea de intrigă narativă. Pe suprafața textului concertul semnelor este necontrolat, fiind garantat doar de conexiunea la serverul invizibil al imaginației. Nihilismul interzice chiar și întrebarea privitoare la adevăr. Lacunele nu trebuie reparate, ci mai curând oficializate. Sensul vieții plutește undeva în larg
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
curente sau, pur și simplu, despre absența cronică a resurselor umane înnoitoare într-o Românie a tranziției? Răspunsul este greu de dat, dar câteva lucruri rămân neclintite. În primul rând, subsidiaritatea nu funcționează. Orașele și satele din provincie sunt abandonate intrigilor politico-literare din București, în timp ce elita compusă din primele valuri de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să citesc întregul roman al unui autor pe care-l admirasem mult în tinerețe, mai ales pentru Herzog și Humboldt’s Gift4, dar nu-l mai urmărisem după The Dean’s December 5. În paginile de față, voi prezenta rapid intriga subțire din Ravelstein, încercând să limpezesc pentru cititorul român ce persoane reale se află îndărătul personajelor și care sunt implicațiile cultural-ideologice ale cărții; voi evoca apoi succint receptarea romanului, încheind cu o discuție a statutului său discursiv și etic. 1
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
subțire din Ravelstein, încercând să limpezesc pentru cititorul român ce persoane reale se află îndărătul personajelor și care sunt implicațiile cultural-ideologice ale cărții; voi evoca apoi succint receptarea romanului, încheind cu o discuție a statutului său discursiv și etic. 1. Intrigă, fiere și iubiretc "1. Intrigă, fiere și iubire" Octogenarul „Chick” (pun între ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator de prestigiu și profesor la University of Chicago, are succes, e cinic și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
limpezesc pentru cititorul român ce persoane reale se află îndărătul personajelor și care sunt implicațiile cultural-ideologice ale cărții; voi evoca apoi succint receptarea romanului, încheind cu o discuție a statutului său discursiv și etic. 1. Intrigă, fiere și iubiretc "1. Intrigă, fiere și iubire" Octogenarul „Chick” (pun între ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator de prestigiu și profesor la University of Chicago, are succes, e cinic și adesea este plin de fierea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
romanului Ravelstein: în esență, „Chick” l-a răpus simbolic pe „Abe”. Ideologia s-a dovedit din nou mai tare decât prietenia. 3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade : ficțiune și istorietc "3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade \: ficțiune și istorie" Dincolo de intriga subțire (în care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la verdictul ideologic) și de valoarea literară puțin convingătoare (pe care nici nu o discut serios, pentru a mă putea concentra pe lectura cultural-ideologică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Saul Friedländer, să-și precizeze poziția cu privire la o chestiune extrem de delicată: este autorul absolut liber? Este reprezentarea total lipsită de constrângeri intrinseci și extrinseci? Fiindcă nu pot relua aici întreaga polemică, mă voi opri la un detaliu esențial: punerea în intrigă (emplotment; la francezi, conceptul, mise en intrigue, a fost teoretizat la cel mai înalt nivel de Paul Ricoeur). Potrivit lui Hayden White, care se despărțea astfel de o întreagă tradiție a speculațiilor despre mimesis, de la Aristotel la postmoderni, autorul e liber
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fost teoretizat la cel mai înalt nivel de Paul Ricoeur). Potrivit lui Hayden White, care se despărțea astfel de o întreagă tradiție a speculațiilor despre mimesis, de la Aristotel la postmoderni, autorul e liber să aleagă orice mod discursiv, orice tip de intrigă (emplotment), indiferent de subiect. Tradiția sugera că anumite subiecte se pretau la, sau chiar cereau, un anumit gen literar: tragedia nu era o formă arbitrară, ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma și conținutul se află
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
interesant grupaj cărții lui Bellow, sub genericul „Saul Bellow a-t-il trahi son ami?”. 16. Ioana Copil-Popovici („Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade”, România literară, nr. 37, 20-26 septembrie 2000, p. 22) a caracterizat succint și judicios romanul, rezumându-i intriga, vorbind despre Allan Bloom, semnalând și traducând pasajele privitoare la „Grielescu”, evocând cronica lui Louis Menand pe care am citat-o și eu mai sus. În aceeași revistă, Antoaneta Ralian (nr. 51-52, 27 decembrie 2000 - 9 ianuarie 2001) a prezentat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
luptă Între nou și vechi, i se datorește lipsa de acțiune a cărții. Pe drept cuvânt, cel ce va citi Pe văile Argeșului va observa că În această carte mulțimea conflictelor particulare te Împiedică să știi care este, În fond, intriga propriu zisă a «romanului». Acest mod de dezvoltare a unui subiect izolat de faptele sociale, de viața societății având drept principiu conducător relațiile personale dintre eroi, simpatiile sau antipatiile lor, toate Întâlnirile și despărțirile, duc inevitabil la formalism, la căutarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lansat - parcă în contra dorinței sale - în căutarea aventurii și a primejdiilor cât se poate de concrete ale unei lumi dominate de stigmatul răului. Există un farmec adânc al personajului, o plasmă inanalizabilă, care-i păstrează intactă capacitatea de seducție, dincolo de intrigă și de spectaculozitatea procedeelor literare. Secretul lui Marlowe constă în forța de a-și impune propriul crez, indiferent de împrejurările în care se trezește aruncat. În fiecare dintre cărțile lui Raymond Chandler există, simultan, două romane: unul construit în jurul evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
crez, indiferent de împrejurările în care se trezește aruncat. În fiecare dintre cărțile lui Raymond Chandler există, simultan, două romane: unul construit în jurul evenimentelor violente ce solicită intervenția lui Marlowe și celălalt al lui Marlowe însuși. Neîncăpând, parcă, în paginile intrigii propriu-zise, eroul solicită atenția doar pentru sine - de unde necesitatea de a presăra paginile cărții cu scurte capitole centrate exclusiv pe stările și frustrările eroului: radiografii ce fixează pilonii filozofiei de viață a unui personaj mult mai ambiguu decât ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
autorului, dar și de lumea sordidă prin care își plimbă frustrările. Alcoolici, drogați, neguțători de literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler constă în firescul evocării corupției din California
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și transgresează întâmplătorul dezinteres - ca să nu spun antipatia constantă - față de scrierile Agathei Christie în general. Chandler vorbește în numele obsesiei pentru plauzibil, adică al unui realism mai adânc decât cel bazat pe așa-zisul mimesis al realiștilor: Pentru a dobândi o intrigă complicată, falsifici pistele, temporalitatea, jocul coincidențelor, dai drept sigure întâmplări în care probabilitatea e de cel mult cincizeci la sută. Pentru a obține un asasin-surpriză, falsifici personajele, ceea ce mă scoate cel mai tare din sărite, pentru că ele mă interesează în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
scris înainte ca părintele lui Marlowe să se apuce, nu-i așa? Marele handicap al celor care se aventurează pe tărâmul ficțiunii detectivistice constă în precaritatea instrumentelor de luptă: cei care știu să scrie nu sunt capabili să construiască o intrigă, cei care se pricep la meșteșugul edificiului „polițist” scriu prost. Se pare că acest neajuns nu a fost surmontat nici până în ziua de azi: ai impresia că indivizii inteligenți sau ingenioși au fost deposedați de cea mai vagă urmă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu poate fi astfel. Important este ca ea să fie interesantă în sine, să fie ceva pe care cititorul este nerăbdător să-l audă, nu o poveste nouă, cu o suită de personaje noi târâte acolo doar ca să justifice o intrigă fără cap și coadă (Chandler, 1977, p. 64). Acceptarea fără rezerve a unei fracturi între partea propriu-zis „literară” și cea de „enigmistică” a ficțiunii detectivistice explică succesul imens al atâtor autori lipsiți în mod evident de cel mai neînsemnat talent
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aleasă presupune rigoare, luciditate și decizie, în practică, autorul de romane polițiste rămâne în zona potențialității și abstractului. Problema raportării corecte la cititor în faza cea mai vulnerabilă a discursului artistic - și anume, când acesta se transformă din „text al intrigii” în „text al enigmei” - este, după cum însuși Chandler recunoaște, insolubilă. Primejdia de a spune prea mult este la fel de reală ca și aceea de a spune prea puțin. Opțiunea lui Chandler s-a dovedit, și din acest punct de vedere, fericită
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]