8,656 matches
-
papă (de exemplu, Ormisda, Vigiliu sau Grigorie cel Mare) și imperiu sau diversele episcopate de la Mediterana (din nou Grigorie), însă de un schimb cultural, așa cum avusese loc pînă în primele decenii ale secolului al V-lea (exact pînă în epoca invaziilor barbare), nu se mai poate vorbi. De aceea, așa cum mai procedat deja cînd am analizat literatura creștină din secolul al V-lea, vom împărți subiectele în funcție de zonele geografice, deoarece fiecare dintre ele ajunge să aibă o istorie proprie. Bibliografie. Fundamental
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
populației italice de către puterea ostrogotă dominantă a avut efecte benefice și în cultură, atît în cea profană, cît și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de noul regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă în operele lui Boetius găsim referiri la acte de samavolnicie comise de goți împotriva italicilor. Teodoric, educat la Constantinopol, s-a comportat ca un prieten al Imperiului de Răsărit în prima parte a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
curtenii săi încep să-i persecute pe romani; urmează sîngerosul și devastatorul război dintre goți și greci, în urma căruia Italia intră sub opresiva și nemiloasa stăpînire bizantină, între 535-555. în 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă, care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgîni, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană vine, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai ales ca pe o răspîndire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor, care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a mai întors niciodată în Italia. La Ravenna a dobîndit, probabil, o educație retorică serioasă; dintre modelele sale, el îi amintește mai ales pe poeții creștini: Iuvencus, Prudentius, Sedulius. Totuși, în acei ani, Italia era devastată de războaie și de invazia longobarzilor, în timp ce regatul francilor era printre cele mai puternice și mai înfloritoare, chiar dacă se înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Venantius s-a stabilit întîi la Metz și apoi la Paris, dedicîndu-se activității poetice, foarte prețuită la curtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai detaliate, în timp ce primele patru pot servi drept introducere. Așadar, fără să aibă o viziune organică asupra istoriei francilor, trece doar în revistă regii acestui popor, începînd cu momentul morții Sfîntului Martin și ajunge pînă în vremea sa; apoi menționează invaziile barbare (în cartea a doua), limitîndu-se la o serie de povestiri, rupte una de alta. Toate acestea se prelungesc pînă la cartea a patra, cele patru cărți au fost scrise probabil prin 575, chiar dacă au fost revizuite ulterior. Cu cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Strutture e modelli culturali nella società merovingia. Gegorio di Tours: una testimonianza, Congedo, Galatina, 1979. IV. SCRIITORI DIN REGATUL VIZIGOT în raport cu celelalte regiuni ale Occidentului roman, Peninsula Iberică s-a bucurat de o relativă prosperitate în secolul al VI-lea; invazia goților în secolul al V-lea fusese fără îndoială opresivă și devastatoare, dar nu se asociase cu o persecuție propriu-zisă, așa cum se întîmplase în Africa, unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Africa, unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al V-lea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începînd cu a doua jumătate a secolului al VI-lea, cultura vizigotă produce personalități, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai tîrziu, după cea din regatul franc, va continua cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o folosea și Cezar de Arles. în 572, conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei putem vorbi de un fel de păgînism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opoziției față de monarhie, care era de credință ariană; în plus, nobilimea hispanică privea cu simpatie Orientul bizantin, și acesta a fost un alt motiv pentru care a fost dispersată de puterea dominantă. în acei ani - mai precis, în 552 - începuse invazia bizantinilor în Spania, care a fost însă de scurtă durată. Familia lui Severianus s-a refugiat la Sevilia, în preajma rebelului Atanagild. Prin urmare, încă de tînăr, Isidor a trăit experiențele sîngeroase din timpul războiului dintre vizigoți și bizantini, între 568
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Naștere, Paști, Cincizecime, înălțarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Vasile cel Mare...), unor patriarhi, episcopi și împărați, precum și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure) sau conțin învățături (împotriva mîniei, împotriva teatrului și dansului, aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriile comunității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ne spune chiar el, cu neoplatonicul Ierocle; ulterior a ținut lecții de retorică, literatură, filozofie și drept la Gaza, dar și în alte localități din Palestina și Siria și, poate, și la Constantinopol. A murit puțin după 518. Prin 490 (invazia vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sînt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și siriacul Euxiteu. Egipt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca și de prezența lui Ioan Cassian, care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000) - a lovit mai ales deșertul Nitria, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Arsenie. Ultimul ne interesează aici deoarece a avut și o activitate literară. Născut într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Theodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit la Canope, lîngă Alexandria, iar apoi la Troe (azi Tura), lîngă Cairo; a murit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tot mai mult atenția asupra Orientului. Occidentul are o pondere secundară în aceste „Istorii” și apare întotdeauna în raport cu împăratul din Bizanț și cu creștinismul (dacă nu cu Biserica - sau bisericile) oriental. Lumea bizantină, încă solidă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, vrea să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, închide ochii în mod voit în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun puține lucruri, atunci cînd nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care reconstruiesc schelăria dreptei. Această pierdere este uriașă... Dar acum bătrânul, care a ostenit să mai scrie, crede că a găsit în mine pe cineva care s-ar putea lăsa provocat să relateze în locul lui - ca "locțiitor", spune el - despre invazia armatelor sovietice în Imperiu, despre Nemmersdorf și consecințele sale. Este adevărat, și-mi caut cuvintele. Dar nu el, mama mă constrânge. Și doar de dragul ei se amestecă și bătrânul, constrâns și el de ea să mă constrângă, ca și cum totul n-
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
care vorbeau latina, �barbarica et Scythica lingua"!) erau o etnie străină, cu atât mai mult cu cât, dinspre Dunăre, se deplasaseră spre sud comunități latinofone alungate de Slavi - despre care nu se știa nici măcar dacă erau creștinați (!). De aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice denumeau pe Romanii italici și pe care au preluat-o Slavii). Termenul slav a trecut
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
a speranței. Vlad Ciobanu sau aspirația spre clasicism Înainte de a fi cunoscut cu adevărat ca artist, Vlad Ciobanu este cunoscut ca personaj pur și simplu și ca personaj cultural în egală măsură. Vocea sa profundă și sonoră, care anunță parcă invazii de extratereștri, umbrește zumzetul grupurilor și domină autoritar atmosfera din spațiile închise. Hotărît ca un sculptor și fluent ca un teoretician, el și-a construit o prezență publică pe care, dacă n-ar fi atît de uzată comparația, am putea
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
de cea din Elegii pentru ființe mici. Jucăriile din „țara de carton și vată”, venind - așa cum le identifică Ion Vartic - din „zona teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor - marionete sufocate, ca blajinul personaj din Le Nouveau locataire, de invazia de obiecte ce inundă treptat scena și, în cele din urmă, întregul oraș. După cum, în ansamblul lor, Elegiile pentru ființe mici prevestesc tonul candidelor Quatre contes pour enfants de moins de trois ans, ce dezvăluie delicatețea unui poet greu de
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
vorbi în acest caz de o poezie totală, prin raportare la existență, în cel mai dezmărginit sens al ei. Toate lumile și toate contrastele posibile par a-și fi dat întâlnire în poezia lui K. (de aici ploaia de antiteze, invazia oximoronului), aflată mereu „între mugur și putrezire”, între „curcubeu și rană”, „aripă și cădere”, dominată de „cele două simboluri, de ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
A.N. Tolstoi, Ivan cel Groaznic, introd. Horia Deleanu, București, 1952 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); L.N. Tolstoi, Teatru, București, 1953 (în colaborare cu Ada Petrari și Tamara Gane), Roadele învățăturii, București, 1954 (în colaborare cu Ada Steinberg); Leonid Leonov, Invazia, București, 1953 (în colaborare cu Ada Steinberg); St. Zlobin, Stepan Razin, pref. Eugen Schileru, București, 1954 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); Kiss László, Kovács László, Furtună în munți, București, 1954 (în colaborare); A.V. Suhovo- Kobâlin, Trilogie, București, 1956 (în
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
luciditate tind să devină adevărate teme ale romanului. Teza, teoretizată apoi în Thanatos și în eseul Dragoste și moarte, este aceea că situațiile de criză sunt proprii cunoașterii de adâncime a omului. Atenția specială dată complexelor maladive, trăirilor crepusculare, de invazie onirică pare să fi generat prozele din Oameni în ceață, unde colecția de „cazuri” reține prin veracitatea descrierii proceselor nevrotice. Deși schematice și eseistice, povestirile grupate în Puterea mitului aduc o sensibilă modificare de viziune. Omul împrumută, aici, ceva din
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
titlul publicației. Cincizeci de ani numele unor importanți purtători de opinii dintre cele două războaie mondiale au fost înmormântate și cimentate de vigilența cenzurii. După 23 august '44 s-a impus românilor Ideea că lumea, istoria noastră națională începe o dată cu invazia trupelor sovietice „eliberatoare”, făcându-se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu prudență. Doar bătrânii își mai aduceau aminte de el, dar nu prea aveau voie să-l evoce în public. Istoria României, pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
regăsim același context, la care se adaugă prezența ostentativă a acelui participiu masculin care, între paranteze fie spus, nu face decât să complice lucrurile și nicidecum să le deslușească. Motivul ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ este integrat de Isus episodului invaziei Iudeii și distrugerii templului. Oare ce personaj se putea ascunde în spatele acestei metafore? S‑au încercat diferite răspunsuri. Colani spune că este vorba despre statuia pe care Caligula voia să o ridice la Ierusalim, în anul 40; Peerbolte propune două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]