2,961 matches
-
jad și felicitări. Toate concubinele fac efortul de a mă vizita. Cele care nu se simt bine, își trimit eunucii cu și mai multe daruri. În camera mea, cadourile se strâng în grămezi până la tavan. Însă în spatele fețelor zâmbitoare zace invidia și gelozia: ochii umflați sunt dovada plânsului și a nopților de nesomn. Știu exact cum se simt celelalte concubine. Îmi aduc aminte propria-mi reacție față de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însă nici binele. Am fost ușurată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trebuie să știi asta. Nu vreau să fiu cauza regretelor tale. Pur și simplu, nu vreau să pun la cale o tragedie. Rong roșește: — Dar, Orhideea, nu am visat decât să am aceeași șansă ca și tine. Vreau să fiu invidiată de femeile din toată China. Îmi zâmbește larg. — Răspunde-mi la întrebare, te rog. Rong, poți suporta să-ți pierzi soțul pentru altele? Rong se gândește puțin și apoi îmi răspunde: — Dacă așa stau lucrurile de sute de ani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Rong își pune cu delicatețe obrazul lângă al meu: — Te-ai îndrăgostit, cu siguranță, de împăratul Hsien Feng. A fost o... prostie din partea mea. Voi ține minte lecția ta, Orhideea. Știu că trebuie să fie greu. Dar eu tot o invidiez pe sora mea mai mare. Nu a existat nici măcar un bărbat decent în viața mea. Asta mă face să cred că nu sunt atrăgătoare. — Știi bine că asta e o prostie, Rong. Cât de neatrăgătoare poți fi, când sora ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu mă invidiez decît pe mine... - Ia te uită! exclamă surprins Goilav. Sub părul alb ca floarea de cireș îi scînteiră ochii. Mă pofti înlăuntru. Gospodăria pictorului părea mai veche decît mahalaua de alături. Așezată pe o retezătură, povîrnișul de deasupra ei suia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cărora le-a dăruit un început și un sfîrșit, adică pe Dumnezeu care este un creat, nu Creatorul. Pe Goilav îl obosise vorbăria asta fără nod. I se părea ridicolă intrarea lui Aizic prin fereastră. Îndată însă el îl și invidia pentru această faptă extraordinară, apoi iar se corecta, dîndu-și seama că, pentru noi, exagerarea rămîne viciul cel mai însemnat. Deși fermecătoare, inconștiența nu e mai puțin vinovată decît alte rele. Cu toate că pentru ele au tras în jug toți exploatații Franței
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o grămadă de bani: „Ce Înseamnă, dragă, oul de țară: gălbenuș mai galben și gustos, albuș consistent, iar nu apătos, așa cum au alea din comerțul de stat. Am făcut o prăjitură magnifică și toată lumea m-a lăudat și m-a invidiat: «E, dragă Lizi, se vede că tu gătești cu produse naturale, de la țară!». Măcar atâta să profităm și noi de pe urma navetei ăsteia nenorocite”. Trebuie să aflați că pe vremurile acelea rari erau profesorii fără studii În școala noastră: avea conducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parte din meseria lor. Era un băiat, unul Icu, ceva mai mărișor decât mine și căruia i se Înfipsese În minte, Încă de când văzuse primul avion În văzduh, că vrea să se facă aviator. Era un copil admirat și chiar invidiat de ceilalți: ne povestea cum, la stăruințele lui, tată-său făcuse În așa fel ca să-l plimbe pe cer cu hărăbaia de tablă ce urla Înspăimântător și era așteptată de săteni să se prăbușească din clipă În clipă. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
complicată fabricarea și montarea mecanismelor, așa că până la urmă se hotărâse pentru o singură gură de foc. Cerșise de la tâmplarul satului o sticluță cu baiț și puțin lac. Arma lui era, de acum, cea mai frumoasă din sat și Îi stârnise invidia chiar și lui Titel Meșteru care, după ce o privise atent și o cântărise În palme, strâmbase oarecum din nas și spusese că pușca era numai bună să se joace cu ea de-a războiul copiii de grădiniță care fac pac-pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dai niște bani de drum. Dar, știți, azi dimineață când m-am trezit și m-am interesat de el, am descoperit că plecase deja. S-a sculat și a ieșit împreună cu soldații, înainte să răsară soarele. „Are o viață de invidiat,“ cugetă Mitsuhide, în timp ce privea cerul dimineții. Saito Toshimitsu desfășură un sul. — A lăsat asta. M-am gândit că poate o uitase dar, când m-am uitat mai atent, am văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu coarde. Nu exista nici un lucru pe care să-l dorească și să nu-l poată avea, iar, în primăvara aceea, împlinise abia douăzeci și șase de ani. Tragedia lui Nobuo era că, deși trăia în niște condiții demne de invidiat, era cu atât mai nemulțumit. — Ise e prea provincială, se plângea el. De ce clădește Hideyoshi castelul ăla absurd de mare în Osaka? Vrea oare să locuiască el însuși acolo sau are de gând să-l invite, pentru asta, pe moștenitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la decență... Insul mai mic de statură își amintește că nu s-a prezentat... E profesorul de limba germană... așa mă gândeam și eu...Al treilea mă șocheză prin frumusețe. E un personaj mai uman, cu o construcție atletică de invidiat și cu un chip atât de bine desenat încât nu-l poți uita... E treaz și parcă simt cum se ițește prin încăpere barca salvatoare... Are o anume duritate în privire și intuiesc ce predă: matematica... Da. E profesor de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
seama că era o prostie și m-am așezat la loc. Transpirasem și nu mă puteam opri din tremurat. Obrajii și fruntea Îmi ardeau ca la o febră puternică În timp ce mi dădeam seama. Eu eram acea fată pe care o invidiasem. Acea fată pe care nu putuse să și-o scoată din minte. Acea fată pe care o desenase.... Iar el era acel băiat de care mă Îndrăgostisem pe loc și după care suspinasem atâta timp. Telefonul Îmi sună și am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a gusta din elixirul pe care ți l-am pregătit... În astă seară,să nu mă aștepți. Am să întârzii, iar tu trebuie să te hodinești că... mâine în zori te așteaptă drum lung... Am mâncat cu o poftă de invidiat. După ce am dat slavă Celui de Sus, am ieșit pentru câteva clipe afară. Greierii se întreceau în cri-criuri nesfârșite... O lună roșie și-a ițit fruntea de după pădure. Am ieșit din grădiniță și am făcut câțiva pași până la izvor. M-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ăla terifiant încă nu fusese citit. Dar, la fel ca oamenii care reușesc să ducă vieți împlinite și fericite, deși locuiesc lângă un vulcan, și eu izbuteam ca din când în când să mă detașez de situația mea deloc de invidiat. Trebuia. Altfel aș fi înnebunit. Misty nu era acolo. Ceea ce m-a ajutat. Prezența ei mă făcea întotdeauna să fiu nervoasă și furioasă. Am supt capătul pixului și l-am privit pe Chris. I-am privit mai ales coapsele. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ca pe primul lucru înfricoșător pe care ai reușit să-l faci fără să apelezi la droguri. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre dinți. Chiar dacă Margot, una dintre asistente, a mers cu mine, toți pacienții m-au invidiat. —O să încerci SĂ EVADEZI? a vrut să știe Don. Sigur că da, am mormăit eu cu mâna la falca umflată. —O să trimită leoparzii să te caute, mi-a amintit Mike. Da, dar dacă se ascunde în râu, leoparzii o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci când eram respinsă era să ies imediat în lume și să caut pe cineva care să mă consoleze. De obicei, asta însemna să mă culc cu alt mascul. Sau cel puțin să încerc. Desigur, nu reușeam întotdeauna. Mereu le-am invidiat pe femeile alea care ziceau: „După ce m-a părăsit Alex, m-am închis în mine. Aproape un an de zile n-am putut să simt nimic pentru vreun alt bărbat“. Ce mi-ar fi plăcut să n-am nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
David a clătinat din cap, notându-și câteva dintre detaliile pe care mi le notasem și eu în seara precedentă. — O să am ceva gata într-o oră, mi-a declarat el, cu o încredere în sine pentru care l-am invidiat. Era o ușurare să-ți poți delega o parte din responsabilități - speram ca, în următoarele două ore, să reușesc să mă ocup de cele patru idei care mai rămăseseră. Mai întâi, însă, am sunat la biroul lui Randall ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
va invita vreodată în oraș. Nu eram chiar superbă când eram la școală. Oamenii îmi spuneau „Grăsuța“. E vina mamei. Vedeți voi, mama nu era genul care să îmi facă sandviciuri drăguțe pentru pachet sau așa ceva. Nu. Doamne, nu îi invidiați pe copiii ăia de la școală care veneau cu mâncare la pachet? Frumos și ordonat, într-o cutie, plus o sticluță cu suc de portocale. Dar eu nici o șansă să primesc ceva atât de sofisticat. Așa că în fiecare dimineață tata îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fel. Arată ca un star. Pe de altă parte, chiar e star. Uit mereu. Apoi văd capetele întorcându-se. Bărbații par destul de invidioși, iar femeile în costum se uită fără jenă. Și încep să-mi dau seama că probabil sunt invidiată de toate persoanele din local. Adam Kirrane a sosit. Și e aici să se întâlnească cu mine. —Bună. Îmi dă un pupic rapid pe obraz și sper să nu-și ardă buzele, pentru că sunt sigură că fața mea e roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
partea cu resturante, propun eu. Așa, dacă tu vrei mâncare italienească, eu pot oricând să-mi iau chinezească. Zonele astea sunt cea mai mișto invenție din lume, nu crezi? Ne îndreptăm spre restaurante. Amy e atât de slabă, încât o invidiez. Nu e uscățivă sau așa ceva, dar are o talie perfectă, picioare lungi și brațe subțiri. Seamănă cu o prietenă de-a mea, Kerry, care mă sună mereu să ieșim să mâncăm. Kerry mă târăște mereu la restaurante, deși nu mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mănâncă o felie de pâine prăjită cu stafide. Fii sinceră. — Ăă... nu, spune Lissy pe un ton total neconvingător. Sigur că nu ! — Ba da, și tu crezi la fel ! Eu nu vreau să zic decât că... făceați un cuplu de invidiat ! — Știu. Știu că, la prima vedere, așa păream. Fac o pauză, Încercând să-i explic. Dar adevărul e că n-am simțit niciodată că sunt eu Însămi În relația asta. Parcă jucam În permanență teatru. Știi bine ce spun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun, strâmbându-mă când o văd pe Artemis zâmbind spre mama cu toată fața. — Știi, tocmai ziceam zilele trecute, continuă mama, cât de mândră trebuie să fii că lucrezi pentru așa o companie mare. Sunt sigură că multe fete te invidiază sincer pentru cariera ta. Nu crezi, Brian ? — Absolut ! spune tata. Te-ai descurcat foarte bine, Emma. Sunt atât de uluită, că nici nu mai sunt În stare să deschid gura. Îi Întâlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zâmbește ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și pectoralii în față, crăcindu-și picioarele. Părul încă blond, rărit bine în creștet, se revarsă la spate peste gulerul hainei negre, de om al dosarelor. La șaizeci de ani nu poartă ochelari și se laudă cu o vedere de invidiat, „de trăgător de elită“. Când se simte în largul lui, și totdeauna în preajma mamei se simte așa, îi cade bine un pahar de vinișor și ca să-i facă o plăcere gazdei, nu lasă niciodată băutură într-o sticlă începută. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului... — Te‑ai rătăcit, draga mea? mă întreabă o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e, îmi arată cu mâna și mă apropii încet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
secetă după secetă și inundații după inundații. M-am săturat de vești proaste. În urma spionatului ei, ajunge să-și concentreze atenția asupra a două femei. Cele două cu care, în secret, se compară pe ea însăși și pe care le invidiază. Cele două nu au nici cea mai mică șansă de a fi prietenele ei. Una este talentată și cu înfățișare comună. E Deng Yin-chao, soția premierului Zhou En-lai. Cealaltă este Wang Guang-mei, soția vicepreședintelui Liu. Talentată și frumoasă, ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]