2,305 matches
-
dorit Ă și imposibilă” (I, 89), notează Cioran într-un loc, pentru a continua peste câteva rânduri: „Singurul mod de a rezista încercărilor fără să mori e să consideri că tot ce ți se-ntâmplă în viață este, în fond, ireal și că totul dispare fără urmă, inclusiv durerile tale” (ibidem). Iată cum înstrăinarea, altădată întruchipând agonia, purifică. Îndepărtându-se de lucruri, înstrăinându-se de sine, Cioran renunță la căutarea oricărui fundament pe care viața l-ar avea în afara nimicului. Își
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ai iluzii în privința nimănui”, I, 46) și de aceea preferă să-și mute corpul într-o aparență. Înspăimântat în fața chipului său gol, din oglindă, Cioran nu are forța de a reîntemeia realul. Nu-i rămâne decât șansa de a transforma irealul în firesc, de a și-l asuma astfel, păstrând eventual nostalgia lumii concrete („Știu că totul este ireal, dar nu știu cum s-o dovedesc” Ă I, 94) sau urmele unei revolte stinse: „Viața mi s-a părut întotdeauna enigmatică și nulă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în fața chipului său gol, din oglindă, Cioran nu are forța de a reîntemeia realul. Nu-i rămâne decât șansa de a transforma irealul în firesc, de a și-l asuma astfel, păstrând eventual nostalgia lumii concrete („Știu că totul este ireal, dar nu știu cum s-o dovedesc” Ă I, 94) sau urmele unei revolte stinse: „Viața mi s-a părut întotdeauna enigmatică și nulă, profundă și ireală; un nimic ce îndeamnă la stupoare” (I, 98). Chiar și așa, dincolo de nostalgie și de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de a și-l asuma astfel, păstrând eventual nostalgia lumii concrete („Știu că totul este ireal, dar nu știu cum s-o dovedesc” Ă I, 94) sau urmele unei revolte stinse: „Viața mi s-a părut întotdeauna enigmatică și nulă, profundă și ireală; un nimic ce îndeamnă la stupoare” (I, 98). Chiar și așa, dincolo de nostalgie și de revoltă, bucuria topirii în nimic. Acel nimic care e deopotrivă Dumnezeu: „Toată lumea, toate aceste ființe nu sunt decât visul unui spirit absolut, proiecții ale Mâyei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aceste ființe nu sunt decât visul unui spirit absolut, proiecții ale Mâyei, ale iluziei cosmice. / Înclin să cred că Vedâtana e sistemul cel mai profund, cel mai apropiat de «realitate»” (I, 173). Mai mult, sunt clipe când Cioran găsește în ireal fundamentul ființei: „Fără iluzii, nu există nimic. E straniu să afli taina realității în irealitate” (I, 241) sau clipe în care asumarea iluziei devine singura posibilitate de a accepta moartea. „Ideea că totul sfârșește sub pământ, în plină putrefacție, m-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
moartea. „Ideea că totul sfârșește sub pământ, în plină putrefacție, m-a înghețat” (I, 87), spune el. Or, „Ca să suporți moartea, ca s-o înfrunți cu detașare, trebuie să accepți că viața asta e pură aparență, că în fond e ireală Ă altminteri nu te poți resemna să mori” (I, 337). Să suporți moartea? „Credința în irealitatea lumii nu abolește frica” (I, 80), spune el. În fața morții lui Adamov, agitația oamenilor i se pare ridicolă. „Adamov a devenit indiferent la toate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
alunge gândurile negre. Însă chiar înainte de răsăritul soarelui, frumusețea peisajului, agavele de pe drum, zgomotul valurilor, cerul, totul mi s-a părut atât de frumos încât proiectul meu mi s-a părut neavenit și în tot cazul pripit. Dacă totul este ireal, peisajul ăsta e și el ireal, îmi spuneam. E posibil, e chiar adevărat, mi-am răspuns; dar această irealitate îmi place, mă farmecă, mă consolează. Frumusețea nu e o iluzie completă: e o iluzie știrbită, un început de realitate” (idem
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
răsăritul soarelui, frumusețea peisajului, agavele de pe drum, zgomotul valurilor, cerul, totul mi s-a părut atât de frumos încât proiectul meu mi s-a părut neavenit și în tot cazul pripit. Dacă totul este ireal, peisajul ăsta e și el ireal, îmi spuneam. E posibil, e chiar adevărat, mi-am răspuns; dar această irealitate îmi place, mă farmecă, mă consolează. Frumusețea nu e o iluzie completă: e o iluzie știrbită, un început de realitate” (idem). Frumusețea poate, deci, să salveze lumea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
reușesc dintr-odată. După ce, pentru intrarea la liceu, mă chinuisem 2 ani de zile, intrarea la facultate să se realizeze în timp de o săptămână. Trăisem până atunci întro asemenea stare de anormalitate încât starea de normalitate mi se părea ireală. Dumnezeu își adusese aminte de mine și-mi dăruise acea minunată zi. A doua zi, fericită am plecat spre Tecuci, spre casă. In tren mi-a venit ideea să-l anunț pe tatăl meu, să-i fac o surpriză. Era
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
o singură față și o singură muchie! Un corp bidimensional într-un spațiu tridimensional! (3 min.) Tăiem banda lui Möbius pe jumătate și, cu stupoare, constatăm că obținem o singură bandă, nu două, cum ne-am fi așteptat. Totul pare ireal!!! Toată logica e parcă fără sens! Și totuși e adevărat. (2 min.) O mai tăiem pe jumătate și, cu stupoare, constatăm că obținem două benzi, nu una, cum ne-am fi așteptat. Totul pare ireal!!! Toată logica e parcă fără
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
am fi așteptat. Totul pare ireal!!! Toată logica e parcă fără sens! Și totuși e adevărat. (2 min.) O mai tăiem pe jumătate și, cu stupoare, constatăm că obținem două benzi, nu una, cum ne-am fi așteptat. Totul pare ireal!!! Toată logica e parcă fără sens! Și totuși e adevărat. (2 min.) Tăiem banda lui Möbius la o treime de margine (respectiv, două treimi de cealaltă margine) și, cu stupoare, constatăm că obținem două benzi, nu una, cum ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fără sens! Și totuși e adevărat. (2 min.) Tăiem banda lui Möbius la o treime de margine (respectiv, două treimi de cealaltă margine) și, cu stupoare, constatăm că obținem două benzi, nu una, cum ne-am fi așteptat. Totul pare ireal!!! Toată logica e parcă fără sens! Și totuși, e adevărat. (2 min.) Concluzia e clară: banda aceasta e magică! BONUS: banda lui Möbius în matematică: Pentru a fi înțeleasă noțiunea de "topologie" se recurge la dezlegarea unui joc. Acesta e
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
M-am gîndit și mi-am scotocit printre amintiri ca să aflu mai exact de cînd îl cunosc pe Alexa Visarion. Pare că dintotdeauna. Planuri de poveste și de întilniri se suprapun ca într-un palimpsest. Locuri, momente, prieteni comuni, întîmplări ireale, spectacole, taifasuri fără sfîrșit. Toate astea îl așează în centrul lumii mele. Atmosfera pe care o simt în nări este una rusească. Cu infinite ipostaze. De la frigul nemilos din Siberia, la căldura învăluitoare a ochilor cuiva, a misterului de necomentat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion, care apelează la același univers caragialian, adaptând nuvela În vreme de război. Rezultatul, însă, nu este o ecranizare propriu-zisă, ci un film de autor. Atras de substanța dramatică densă a sursei literare, de permanenta alternare a realului cu irealul, de sugestiile onirice și investigațiile în subconștient, Alexa Visarion a dezvoltat trama originară adăugînd personaje, relații cu epoca, introspecții -, convertind o poveste din lumea satului de la sfîrșitul veacului trecut într-o pagină de cinematograf modern, ale cărei semnificații depășesc cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care traiește dar cu distincție seducătoare, romantic, christic, Răzvan este el însuși o irealitate, un fel conținut ce capată întâmplator o identitate posibilă, a creatorului de conținut sufletesc. El privește de sus și, fiindcă nu poate fi decât seducător și ireal, tulbură realitatea ce suferă de lipsa ei de conținut, o realitate a formelor în acțiune pe care arta, nu mai puțin suferindă, o transportă spre derizoriu. Am auzit pe cineva comentând, ce chestie să arați câteva haine murdare de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zilei (nocturn/diurn, seara, dimineața etc.), anotimpuri, perioade marcate sau nu de evenimentereper (războiul, de pildă) - timp realsubiectiv: durată interioară, timp psihic (timpul magic al copilăriei, timp den sificat al clipei înveșnicite prin iubire/timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin comparant. Raportul de analogie este realizat gramatical printrun conector: ca, precum, asemeni, aidoma, întocmai ca etc. Expresivitatea unei comparații este determinată de asocierea termenilor (concret-concret; concret-abstract; abstract-abstract; abstract-concret) din domenii de referință foarte diferite (uman/nonuman; animat/inanimat; real/ireal; terestru/cosmic; natural/artificial etc.). Tocmai de aceea, simpla comparare a doi termeni din același domeniu nu este o figură de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna, ca o vatră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
locul său de sus, / Pierind mai multe zile. // În vremea asta Cătălin... (M. Eminescu, Luceafărul) Narațiunile paralele/contrapunctice sunt frecvente în proza romantică și în cea modernistă, fiind caracterizate prin alternanța unor secvențe/episoade din planuri narative diferite (alternanța real/ireal, de exemplu, în proza fantastică); alte modele diegetice alternează două paliere temporale (timp real, obiectiv/durată interioară, subiec tivă). La nivelul discursului este frecventă absența conectorilor. Se utilizează timpuri verbale diferite (eventual, contrastive: prezent/perfect compus, de exemplu). Narațiunea discontinuă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența instanțelor narative. În fragmentul citat, se evidențiază prezența unui narator homodiegetic (acesta fiind emițătorul seriei de evenimente care alcătuiesc subiec tul operei epice) și a unui personaj aproape ireal, vânzătorul ambulant de înghețată. De asemenea, creația epică se caracterizează prin situarea spațio temporală a acțiunii: îmi amintesc că în liceu cumpăram vara înghețată și iarna halviță exact de la un asemenea băiat. 9. Fragmentul selectat este o secvență descriptivă de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fotografice." Spicuim în continuare câteva pasaje concludente din Fețele unui veac (pp. 161-162): În pozitivism "orice veleități constructive se înfrâng programatic." Apoi: "În artă pasivitatea oglinditoare își avea reversul în oroarea de mit, de poveste, de gestul patetic, de transfigurare ireală; în știință frica de ipoteze era simptomul cel mai caracteristic, deși negativ, al aceleiași atitudini. Iar în filozofie omul fugea de transcendențe și se concentra tot mai mult asupra problemelor ce luau în dezbatere limitele cunoașterii" (s.n.). 58 Ibid., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziunea proustiană a sălii fastuoase a hotelului din Balbec, loc cu pereți de sticlă care transformă, seară de seară, incinta restaurantului într-un veritabil "acvariu" uman, adunînd la limita lui translucidă curioși cu fețele lipite de sticlă, transportați de reflexele ireale ale lumii tăcute, strălucitoare și totodată interzise, dinăuntru. Metafore ale permeabilității și ale dorinței de reprezentare exhaustivă, "transparența" lumii și materializarea în variantele topice ale mediului transparent se asociază cu capacitățile individuale ale personajelor. Mini, în romanul Fecioarele despletite, figurează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
apărare dac-ar avea puterea. Arăta ca o păpușă. Fragilă, dac-ai atinge-o cu un deget, s-ar sfărîma. Micuță la înălțime. Tenul foarte alb, parcă n-a fost nicio-dată la mare. Buzele din cireșe, ochii mari, negri aproape ireali. Pumni micuți, ca din plastic. Glasul firav, de-abia se auzeau cuvintele rostite de ea, ca pierdute în aerul din clasă. A făcut-o personaj printre soldățeii lui din plastic și întotdeauna un supererou pozitiv se lupta pentru ea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
grotesc, între comic și macabru. Acestea sunt de trei feluri: nuvele realiste, în care eroii se află la limita dintre comic și tragic (Două loturi, Inspecțiune, Cănuță, om sucit); nuvele fantastice de factură romantică, în care realul se îmbină cu irealul sau fabulosul (La Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hassan); nuvele psihologice de factură naturalistă (În vreme de război, O făclie de Paște"). I. L. Caragiale a fost un scriitor realist și moralizator, un mare creator de oameni și de viață, cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în final cedează, epuizat nervos. La Hanul lui Mânjoală La Hanul lui Mânjoală este o nuvelă fantastică, în care acțiunea se petrece la limita dintre natural și supranatural. În acest spațiu se petrec întâmplări stranii. Senzaționale, granițele dintre real și ireal sunt desființate, timpul a fost anulat, elementele mistice se împletesc, uneori, cu elementele filosofice. E un fantastic orientat mai degrabă spre miraculos. Având ca temă relația dintre om și supranatural, La Hanul lui Mânjoală îmbină realul cu magia și evidențiază
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru Emilia Răchitaru, un "client" cu "relații", autorul remarcă la el delicatețea, loialitatea. Doamna T. îl iubește sincer, îi simte sensibilitatea superioară. Tânărul are suficiente calități, dar nu face parte din categoria învingătorilor. Unica împlinire în care crede este dragostea ireală, demonică, devastatoare, nelumească. George Demetru Ladima G.D. Ladima este un personaj static, multidimensional, un alter-ego al autorului. Portretul fizic: "înalt, slab, cu ochii rotunzi și orbitele mari, adâncite... cu mustață de sergent-major și cărare de frizer". Pentru Fred Vasilescu: "un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]