4,886 matches
-
și incomod. Mai exista o variantă: să nu fiu crezut că n-am nimic de divulgat și să plătesc pentru un Închipuit refuz de a colabora cu sechestratorii. Morala: moartea nu este doar Înspăimântătoare, dureroasă, absurdă, mai poate fi și ironică, uneori. Iar când are cruzimea indiferentă să-și exerseze spiritul ludic pe seama ta, nu-ți mai rămâne decât soluția abandonului În brațele unui somn adânc și consolator. Mai ales când poate fi ultimul. Am ajuns la această filozofie ieftină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce va urma? Pentru că nu Încăpea nici o Îndoială: mă mai așteptau și alte surprize. Mai mari? Mai mici? De aceleași proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În forma și formele răvășitoare ale Evelinei. Calma, ironica, miștocăroasa Eveline suferise o metamorfoză subită și cel puțin nedumeritoare. Era agitată și febrilă, așa cum nu mi-aș fi imaginat-o pentru nimic În lume. - Te rog să mă asculți fără să mă Întrerupi și să faci tot ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-și primească pedeapsa. Majoritatea participanților o fac cu bună-credință, îndrăzni să intervină, cu oarecare timiditate, pilotul elicopterului. De obicei sunt tineri care caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură? repetă tuaregul cu un gest ușor ironic. De acord! Acum ăștia șase or să vadă ce înseamnă adevăratele emoții și aventuri. Or să vadă ce-nseamnă setea, foamea, frica, oboseala și nesiguranța, dacă vor muri, câți vor muri, cum vor muri și când vor muri. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și zâmbetul ironic. Sper că nu mă consideri atât de tâmpit încât să cred că organizația pune în pericol viețile a șase oameni și nu le trimit un camion-atelier din acelea care rezolvă toate problemele mecanice cât ai clipi. — Și ce-ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce?... Pe faptul că, fiind una din regiunile cele mai pustii de pe glob, nu trăiește acolo aproape nici un animal - ceea ce înseamnă că tot ce mișcă este neapărat un dușman. — Deci îi băgăm plumb... - comentă Julio Mendoza pe un ton ușor ironic. E liniștitor să știm că ceva ne este favorabil. Șeful său îi aruncă o privire plină de reproș. — Păstrează-ți ironia pentru când se va termina totul, dacă vei mai trăi până atunci... - spuse printre dinți. Și roagă-te ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
logice, concrete, reale - impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii și a tot ce e nou și modern În spiritul uman și pe deasupra — Te-am provocat, văd că nu-ți lipsește chiar de tot umoarea ironică, mă bucur, dar voiam să spun că toate acestea explică internaționalismul lor funciar și adeziunea timpurie la ideea de comunism, În sensul nealterat al cuvîntului, ca să rămînem la tema noastră. Nu este deloc surprinzător faptul că cele mai multe jertfe umane, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ei nu mai au ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele mușchilor cînd de fapt omul ăsta poate că e sincer) — Sigur, te Înțeleg, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alarmei. Fără Îndoială că doamna Oprișan a scăpat. Vecinele s-au dovedit Încă o dată la Înălțime și eu nu eram firește atît de necesară cum mi-am Închipuit. M-a părăsit și frica. Aproape că-mi dă tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși Îmi este rușine de ei toți și mai ales de mine - sentimentul acela anihilant că iar mi-am amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează odată cu Înaintarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gândul. Nu-mi place să fiu negativistă. Oricum, dusă la extrem, aș putea oricând să mă prăbușesc. * * * Duminică dimineață m-a găsit în casa de pe Castle Road cu o mahmureală cruntă. Săptămâna se încheiase așa cum am început-o. în mod ironic, mahmureala a făcut diferența. Mă durea capul prea tare ca să mai fie loc și de sentimentalisme. Judy m-a tratat cu un ceai din amestec de fructe. Era o urmă vagă de portocală, cu particule groase suspendate în lichid. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și la McCott Shaw. Nimic. Am sunat la reședința familiei Hammond. Menajera a spus că nu sunt disponibili. Am întrebat-o dacă asta înseamnă că nu vor să vorbească cu mine, iar ea a spus că nu înțelege. în mod ironic, acum că aveam scrisorile, nu era nimeni în jur să mă felicite. Am pus telefonul jos și m-am uitat pe peretele din bucătărie. în fața mea era un tablou lung și îngust, pictat de o prietenă de la Colegiul de Arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poliție, cu flori, canapele și culori pastelate pe pereți, și au trimis o femeie ofițer să-mi ia declarația. Mi-a spus că Nat mai avusese două condamnări pentru violare de domiciliu. Nu a stricat poveștii mele. Era o întorsătură ironică - de obicei bărbatul scapă din treburi din astea și femeia e acuzată de violență domestică. Am fost norocoasă că ai vrut să dai cu mașina peste mine noaptea trecută, nu-i așa, Clifford? i-am spus pe bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am deschis ochii credeam că era mama, numai ea în această lume obișnuia să mă pălmuiască. Reli era cam de aceeași vârstă cu mama, necăsătorită, cu păr blond și ochi iscoditori albaștri. Râdea și am remarcat că râsul ei era ironic și conspirativ. Am înțeles imediat că eram gravidă și că eram în mâinile lui Reli. Era în plină vară și aerul era aromat, dar eu hoinăream pe străzi fără scop. Lucrul cel mai îngrozitor era că nu mai puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu flăcări pâlpâitoare. Feifel a băut și s-a îmbătat cu vinul destinat să-l înalțe în ochii Ritei. Apoi s-a târât spre pat, dar mai întâi s-a uitat în oglindă. Atunci a auzit din nou acel râs ironic. Era el însuși care-și bătea joc de propria nenorocire? Cum ar fi putut să știe că Rita obișnuia să pună bani și hârtii importante în trenciul jegos? La miezul nopții au venit în vizită alte gânduri și mai triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
La sfârșit își pieptănă cu grijă părul rar și mustața care-i umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la sinagogă. Pe drum, tocmai când se simțea eliberat de puterea spiritelor visate, auzi în el o voce ironică: - Ce idiot ești! Mai întâi se gândi la vechiul său demon zeflemitor, care încerca să se facă viu din nou. Dar treptat își dădu seama că nu era decât vocea Hannei, sora lui. Cuvintele erau familiare răsfățuri. - Acum o ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
elevii n-au înjurat deloc și că nu lor li se adresează dojana. Și, în timp ce fețele întregului grup exprimau tot mai clar indiferența și plictiseala, ochii cei mici ai lui Burkeviț care se apropia încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin de răutate. Ca niște ace aruncate în semicercul acestor ochi și fețe încremenite, cuvintele preotului erau atrase de polul magnetic al zâmbetului lui Burkeviț. Parcă Burkeviț era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îndemnul lui am revenit În Rusia și m-am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încît să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sîngelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth-Swanson, „Își Încoronase fantasmele juvenile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
metafizică; de la Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvînt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo-răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvînt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
n-a adus în dezbatere propuneri diferite și mai bune, sarcina catastrofei, da, o numesc catastrofă și o numesc sarcină, chiar dacă unora dintre domnii miniștri li se pare o exagerare a mea și o demonstrează prin acest aer ușor de ironică suficiență, sarcina catastrofei, o spun din nou, au purtat-o, în primul rând, așa cum e normal, excelența sa șeful statului și domnul prim-ministru, iar după aceea, cu responsabilitățile inerente funcțiilor pe care le ocupăm, ministrul apărării și eu însumi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de mărime normală, dar toate păreau să se fi născut din capul aceluiași geniu al sintezei în materie de titluri, cea care permite dispensarea fără regret a lecturii știrii care urmează. Erau titluri sentimentale precum Zorile au Găsit Capitala Orfană, ironice precum Castana a Explodat în Gura Provocatorilor sau Votul Alb le-a Ieșit Negru, pedagogice precum Statul Dă o Lecție Capitalei Insurgente, răzbunătoare precum A Sosit Ceasul Reglării Conturilor, profetice precum Totul Va Fi Diferit de Acum Încolo sau De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de toată ziua, ca aceasta cu care va îndrăzni să întrerupă meditația superiorilor, Cu o astfel de vreme, omul ar putea chiar să se fi dus să petreacă ziua la țară, Care țară, vru să știe inspectorul pe un ton ironic, La țară, care să fie, Cea autentică, cea adevărată, se află de cealaltă parte a frontierei, de partea asta totul e oraș. Era adevărat. Agentul pierduse o ocazie bună de a rămâne tăcut, dar câștigase o lecție, aceea că, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care s-au distins cât de cât de semenii lor și inventează o legendă de care apoi atașează o credință fanatică. Este protestul romantismului idilic împotriva banalității vieții. Evenimentele legendare devin cel mai valabil pașaport al eroului către nemurire. Filosoful ironic reflectează zâmbind că Sir Walter Raleigh este întronat mai sigur în amintirea omenirii pentru că și-a întins pelerina dinaintea Reginei Fecioare pentru ca aceasta să pășească pe ea, mai degrabă decât pentru că a purtat numele flotei englezești în țări nedescoperite până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-o aud de la el. — Blanche era foarte palidă, dar a adus hârtia și sfoara. Strickland n-a zis nimic. A făcut pachetul fluierând. Nici nu ne băga în seamă, pe nici unul dintre noi. În ochii lui era un zâmbet ironic. Aveam inima ca plumbul. Mă temeam că o să se întâmple ceva și mi-a părut rău că am stârnit discuția. Și-a căutat pălăria și atunci Blanche a vorbit pentru prima dată: „Plec cu Strickland, Dirk“, mi-a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și degetele cu grație, ca o fată Îndrăgostită. Pe fața lui lată se Întipărise un ușor zâmbet ironic. - Pot să te salut și eu pe drum? Sau numai Beatricelor și celorlalte doamne ale dragostei dumitale le este Îngăduit să Îți adreseze un semn luminos? Și totuși, aș putea și eu să fac văzduhul să tremure asemenea lor... eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-mi despre operele tale. Ce se pregătește să ofere lumii prințul poeților toscani? Am auzit un zvon, printre Credincioși. O călătorie În Împărăția morților. - A morților și a celor care nu vor muri. - Ca să vezi... șopti Cecco pe un ton ironic, Însă Dante se adâncise iar În gândurile lui. Se pare că vreți să vă luați la Întrecere cu francezii În privința Îngâmfării, spuse sienezul, arătând spre zidurile noului Dom ce se clădea În spate la Santa Reparata. Acolo se clădesc catedrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]