1,908 matches
-
mare să fie... Însă pentru dascalii ce vor cuteza a mai face osăbite școale și a mai strânge ucenici...să se pedepsească cu grea pedeapsă, cum și pentru dascalii ce vor merge pe la casăle boierești...dascalul cel mare să le ispitească vredniciia și învățătura lor.
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
devreme, deoarece avea o formă bizară de lup. Ar fi fost greu să existe două la fel. Am lovit cu piciorul în movilă și am avut impresia că sub un strat subțire de țărână era piatră. O clipă am fost ispitit să dau țărâna la o parte. M-am gândit însă că n-avea nici un rost. Vă repet, nu intrasem în panică. Mi-am continuat zigzagurile printre smârcuri, liniștit, ca și cum nu mă interesa unde mă va prinde seara. Trebuie să știți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o să considerați, poate, o glumă împinsă prea departe. Până atunci îmi judecasem toate procesele de unul singur, întins în pat, cu ochii în tavan. Audiam martorii, pronunțam rechizitoriul, susțineam apărarea, dar totul în gând. Acum, pentru prima oară, am fost ispitit să fac totul ca în realitate. Să fac un proces adevărat în care să-mi rostesc cu voce tare pledoariile. Poate gara pustie m-a împins la asta. Poate convingerea că Eleonora nu va râde de mine. Ea era implicată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine, semnează și mă ia acasă. Uite femeie, ai primit colet, am semnat în vreo 6 registre pentru el. Dumnezeii mamei lui de golan! În șopron cu el, legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mărul? Gustă-l! Acum îți este frică, mâine vei fi fericit că te-ai înfruptat din el. Mereu mâine; viitorul, o concesionare a vieții. Simplu: ce nu îndrăznești să atingi, ce nu îți este îngăduit să miroși, ce nu ești ispitit să guști mâine îți va aburi pe masă. Imaginația deschide ferestre în iluzii. Nu este nevoie de amăgire, visul este o realitate neinflu-ențabilă, se deschide ca o oglindă, se consumă ca o lumânare, se înalță ca un zbor, se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste 2000 de ovine, vaci 60, cai, porci cine să-i numere? Un doctor era necesar ca aerul, chiar dacă, din când în când, mai sacrifica (pentru sine) câte un pacient. Asta știa jupânul, o dată chiar i-a zis: Băi, prostovane, ispitești părinții în postul mare. Ai halit mielul, sa-ți fie de bine, dar măcar îngroapă pielea să n-o întindă câini prin cimitir. Celălalt, de-l porecleau frații "fitil" și asta nu pentru că îi plăcea să aprindă candele avea mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ori, peste tot, se află și acolo. Câinele doarme În curte, la soare, așteptând Întoarcerea stăpânului la căminul lor. Nu știe unde s-a dus nici ce face, și ideea de a-i lua urma, dacă vreodată l-a ispitit, e ceva la care a Încetat să se mai gândească, atât de multe și atât de derutante sunt mirosurile frumoase și urâte ale unui oraș capitală. Nu ne gândim niciodată că ceea ce cunosc câinii despre noi este altceva despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fesele rotunde în căușul palmelor mele umede și am tras-o mai aproape de ceea ce era din ce în ce mai mult în mintea mea. Ochii ei neastâmpărați se rotunjiră când se lipi de mine. Nu pot spune cu mâna pe inimă că nu eram ispitit. Știi ceva povești bune, Plato? chicoti ea. — Nu, i-am zis, strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că despărțirea noastră era menită să dureze și că trebuia să încercăm să ne împăcăm cu timpul. Începând din clipa aceea, reveneam de fapt la condiția noastră de prizonieri, eram reduși la trecutul nostru, și chiar dacă unii dintre noi erau ispitiți să trăiască în viitor, renunțau repede la asta, cel puțin atât cât le era posibil, resimțind rănile pe care în cele din urmă imaginația le provoca celor care se încred în ea. În special, toți concetățenii noștri au renunțat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mult cadența. S-A ARĂTAT APOI FOARTE PREOCUPAT DE ADJECTIVUL "SUPERBĂ". I SE PĂREA INEXPRESIV ȘI EL CĂUTA TERMENUL CARE AR FOTOGRAFIA DINTR-O DATĂ FASTUOASA IAPĂ PE CARE O IMAGINA. "GRASĂ" NU MERGEA, ERA CONCRET, DAR PUȚIN PEIORATIV. "STRĂLUCITOARE" ÎL ISPITISE O CLIPĂ, DAR RITMUL NU SE POTRIVEA. ÎNTR-O SEARĂ A ANUNȚAT TRIUMFĂTOR CĂ GĂSISE CUVÂNTUL: "O NEAGRĂ IAPĂ ALEZANĂ''. NEGRU INDICĂ, DUPĂ PĂREREA LUI, LA UN MOD DISCRET, ELEGANȚA. ― Nu se poate, spuse Rieux. \ Alezană nu indică rasa, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a dorit a fi mai sigură decât mănăstirile Golia și Galata. Poziția dominantă a dealului plin atunci cu vii, livezi, prisăci și beciuri și în mijloc cu o fortificație veche ce avea o bisericuță cu hramul Sfânta Treime, l-au ispitit pe Duca să-și stabilească aici, o reședință de vară. Încadrată organic în peisajul natural al vechii capitale a Moldovei, parcă nu ai putea înțelege Iașul fără Mănăstirea Cetățuia, o citadelă a spiritului și războiului. Atât orașul cât și mănăstirea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
scrie, și altora după faptă și răsplată”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 32 footnote>, că la ,,masa lui, curtea lui, cheltuiala lui, ca un crai ținea lucrul prea sus (...) că el să ținea și vorovea în casa lui de să ispitea să fie crai în Țara Ungurească, și un fecior al lui în Țara Moldovei și altul în Țara Muntenească”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. După cele întâmplate, doamna Anastasia s-a retras în Țara Românească. A avut după
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prost. Se temea chiar de un șantaj; Lars, odată ce acceptase să comită o ilegalitate, era oricînd capabil de o alta. Thomas era autorul moral, nu Îi mai deosebea, Într-o anume privință, nimic. Clinica nu avea nici o vină? Cine Îl ispitise, student fiind? Nu cîștigai nicăieri pentru o ejaculare bani, dimpotrivă, plăteai, de cele mai multe ori. Și-apoi, cum de niște oameni, fie ei și mari doctori, Încercau să intervină În firescul Creației? Forțaseră ordinea divină; potrivit acesteia, o naștere nu putea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prilejul, că ar fi avut dreptul și cu Ann! Cu nici una, dar nici nu le-ar fi ocolit dacă lucrurile ar fi ajuns iar pînă acolo. Cu Ann, poate, s-ar fi dovedit un altul, dacă l-ar mai fi ispitit, dar nu era sigur. În vreme ce se afla acolo, pe bancă, aproape ca la judecată, Thomas rede venea cel care fusese, de fapt, totdeauna, muritorul mereu pofticios; În el deja fierbea dorința; Helga era și ea tot om, și-n ea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vărsa o întreagă filozofie și credea, mai presus de orice, în miracolele specializării muncii și în enormul progres adus științelor de legiunea plină de abnegație a broscodisecătorilor, a lexicovânătorilor, a calendaroadulmecătorilor și a picuronumărătorilor de toată mâna. Atenția îi era ispitită îndeosebi de cele mai spinoase și încâlcite probleme ale istoriei noastre literare, cum ar fi locul de naștere al lui Prudențiu, deși în ultimul timp, din pricina unor eșecuri amoroase, se consacra studierii femeilor spaniole din veacurile trecute. Tocmai în lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă scufund în apele acelea consolatoare. Și văd soarele apunând, acum, la începutul de iunie, peste contrafortul Jaizquibel-ului, deasupra fortului de la Guadalupe, unde a fost închis bietul general don Dámaso Berenguer, cel cu nehotărârile. Și la poalele Jaizquibel-ului mă ispitește zilnic orașul Fuenterrabía - oleografie pe coperta Spaniei - cu ruinele acoperite de iederă ale castelului împăratului Carlos I, fiul Nebunei Castiliei și a Frumosului Burgundiei, primul Habsburg al Spaniei, odată cu care a intrat la noi - e vorba de Contrareformă - tragedia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aberațiile politicienilor fiindcă nu îmi stăpâneam un sentiment de culpabilitate: în politică este cam prost fiindcă oamenii de o anume calitate stau pe margine și strâmbă din nas. De ce m-aș plânge de Parlament când, iată, din 1996 sunt sistematic ispitită de politicieni de primul rang să merg alături de ei și totuși eu mă țin deoparte. Ei bine, urmând cursul ispitirilor și al mustrărilor de conștiință, în 2004 mi-am depus candidatura pe listele pentru alegeri ale liberalilor. Morala e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bucătărie, adaugă, și te ocupi tu de ele mâine. — Mulțumesc, doamnă Geiger. Fac un efort și îmi păstrez seriozitatea. E foarte drăguț din partea dumneavoastră. — Trebuie să plec și eu, spune Iris, ridicându-se. Noapte bună și mersi. Te putem cumva ispiti să vii cu noi la cârciumă, Iris ? spune Eamonn. — În seara asta nu. Zâmbește, și chipul îi e luminat de luminițele de basm. Noapte bună, Samantha. Noapte bună, Nathaniel. — Noapte bună, mamă. — Noapte bună, Eamonn. — Noapte bună, Iris. — Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă ispitească. Pentru mine, viața e mult mai importantă decât bărbații! Or, atâta vreme cât sunt femeia altcuiva sau a nimănui, suveranul Îmi Îngăduie să mă arăt În divanul său, cu versurile și râsetele mele. Dacă s-ar gândi vreodată să mă ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
puteau să dea semnalul unei răzvrătiri: Terken și fiul ei aveau să fie uciși, iar el putea, În apoi, să se urce liniștit pe tron. Ne găsim În anul de grație 1094, pretendentul nu are decât treisprezece ani, propunerea Îl ispitește. Să pună singur mâna pe cetate, În timp ce emirii săi o asediază fără succes de mai bine de un an! Nu șovăie deloc. În noaptea următoare, se strecoară din tabăra sa, fără știrea apropiaților, se prezintă, Împreună cu emisarii lui Terken, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el acasă, de-abia dacă i se cunoaște numele. Conducătorii americani trebuie că nu apreciază faptul că s-a pus rău cu Sankt-Petersburgul și cu Londra. Am putea să le propunem să construiască o cale ferată. Poate că vor fi ispitiți, poate că ne vor veni În ajutor. — Poate. Dar nu Înainte de șase luni, iar țarul va fi aici În două săptămâni. Și turcii? Și germanii? Și, de ce nu, japonezii? Nu-i zdrobiseră oare ei pe ruși În Manciuria? Atunci când, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul Marga, inimă de aur, Lacrima Christi, respecta discreția, așa cerea jurământul lui Hypocrate, dulcissime. Un dulcissime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pensionari, de parcă și-ar fi revăzut părinții și unchii și mătușile de mult dispărute. Într-adevăr, nu prea avea chef să rămână singur. Tremura, de fapt, tremurul zidurilor și al pământului îi intrase în fibră, dar nu, nu era ispitit să se alăture acestor bătrâni implorând mila Domnului și nici nu voia să rămână sub vreun acoperiș, oricare ar fi fost, prefera să hoinărească prin pustiul nocturn al orașului. Erau atât de concentrați, deopotrivă în ei înșiși și la vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]