1,814 matches
-
o vineri. Mamele noastre erau la târg, la cumpărături și noi în livadă, la năzbâtii. Auzind zarvă mare, ni s-au alăturat și băieții vecini, Aurel și Vasile. Nu știam ce să mai inventăm. Lui Aurel, care era ceva mai isteț ca noi, îi trece prin gând, să ne dăm huța pe cumpăna fântânii. Zis și făcut. S-a suit el primul. A urmat Vasile și-apoi noi, fetele. Văzând că ei au alunecat fără nicio greutate și au aterizat în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și ei la masă, la băut. Mama a reușit să vină c-un gospodar cu căruța până la gârlă și urca obosită pe ulița noastră, pe jos. Auzi fanfara cântând și nu se putea dumiri, unde este hora. O nevastă mai isteață, ieșită la poartă, a oprit-o și i-a zis, mai în glumă, mai în serios: Grăbește-te, doamna Mărioara, ca să mai prinzi un joc, la mata în ogradă! Te vor întâmpina cu un marș, că așa-i frumos! Mamei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
povesteau lucruri Înfiorătoare. Nimeni nu tulbură Însă liniștea domnului ministerial Hildebrand și a soției sale. Cu timpul, Adelheid se obișnui cu ei, și ei cu Adelheid. Părintele Anselm o Învăță să scrie și să citească, la cererea ducelui. Copila era isteață și În scurtă vreme descifra cu ușurință toate bucoavnele călugărului. Mai mult, avea o scriere frumoasă, cu care s-ar fi putut lău da oricare dintre secretarii de la Curte. Părintele Anselm nu-și mai Încăpea În piele de mândrie și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ea. și era sigur că, mai devreme sau mai târziu, va afla. Părintele Urban avea, așadar, toate motivele să fie Îngrijorat. De aceea, după o scurtă chibzuială, trimise un mesager la Curte, cu instrucțiuni foarte precise. Mesagerul, un novice foarte isteț, căruia părintele stareț Îi Încredințase și În alte Împrejurări misiuni care cereau discreție, se Întoarse chiar În aceeași seară, asigurându-și superiorul că totul fusese Înde plinit Întocmai și cât se poate de confidențial. Așa cum Îi promisese Heribert, după ce-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare decât a tuturor falnicilor cavaleri din burgurile Împrăștiate ca ciupercile pe culmile muntoase din acest binecuvântat de Dumnezeu ținut, avea o origine foarte umilă. Bunicul lui, numit tot Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la călugării din mânăstirea de la Sankt Gallen, unde slujise ca rândaș. Cu mare sârguință și zgârcenie puse deoparte toată simbria pe care călugării i-o plăteau În bani de argint și, după un timp
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că râd de mine și am insistat în a le chestiona, dar răspunsurile lor afirmative erau cât se poate de ferme. Îndoiala... în mine era! Multe ar mai fi de povestit!... De exemplu, când se întâmplă să apară câte unul isteț prin zonă, ce trece superior lăsând în urmă un parfum de ignoranță, Nicoleta obișnuiește să-l compătimească:Dacă ar ști că și-a ratat șansa vieții... Revin asupra unui fapt ce mi se pare esențial: acțiunea este de o profunzime
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unificarea religioasă a Românilor pe bază de bună Înțelegere și corectitudine materială, D-Sa a procedat, voit sau nevoit, Încă o dată ca un „bun și vechi tovarăș”, creând zâzanie În lumea clericală, creștinească. Sigur, a făcut-o și ca un isteț politician, nevoind să piardă voturile acelor Români care, ne-informați sau prost informați, credeau - unii mai cred și azi! - că uniții ardeleni au „trădat vechea, seculara credință” și că „a te pleca Vaticanului” Însemna cumva o trădare față de vechile principii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unii comandanți de oști, ca și unii potentați, unul În urma altuia, dar eu, printr-o eroare de perspectivă sau Încetineală catastrofică a ochiului, nu vedeam decât unul și același: din păcate, vedeam, spre ghinionul meu, doar recile, fixele esențe, În timp ce isteții mei de contemporani vedeau mereu și foarte colorat - figurile. Aveam cu toții dreptate, dar până să apuc eu să le dau ceea ce ei meritau de fapt, dreptatea - ei mi-o retrăgeau pe a mea. Tot așa, ei aveau dreptate că În jurul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meseriași sau hangii!, le dă convingerea adâncă de a le fi superiori și că, de fapt, ei joacă rolul de seamă nu numai În viața acestuia, dar și a cercului În care se Învârt cu toții. (Planchet, de altfel, cunoscutul și istețul valet al lui d’Artagnan, ajunge unul dintre șefii Frondei, dovadă că vioiul paj, kammerdiener, valet de pied, rândaș, mesager erotic și, uneori, În travesti, companion de călătorie al gentilomului, poseda valențe multiple!Ă Nu cunosc deci, cum o spuneam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care nu rareori se „zidesc” total În acest Prezent și ne privesc cu uimire când Încercăm să-i chemăm Înapoi. Nebunii care nu au nevoie de moarte pentru a fugi de noi! Acel Prezent despre care, cum spuneam, nici Grecii isteți și inventivi nu aveau o reprezentare clară, dar... Dionysos - puțin rudă cu Osiris-ul egiptean! - nu-i poartă adesea Însemnele, capriciile, dezordinea, dansul și nepăsarea, vivacitatea uluitoare spirituală, disprețul față de orice convenție, sfidarea timpului, a falsei pudori și, În fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jur sau cu nimic din ceea ce mă preocupa - le-am „topit” În revelația și bucuria misterului vieții. Cineva parcă Îmi arunca o „pătură” peste creștet, Încât Întreaga-mi ființă prindea o vibrație În care se topeau aproape toate piedicile și istețele argumente ale creierului, exersat În a analiza și cântări totul până În detaliile cele mai nesemnificative! - și eram Încă o dată copil, dar nu era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului regat”, șlefuite de Grecii culți sau de călătorii franțuji și italieni care au vizitat Bucureștii. E adevărat, noi suntem greoi, limba noastră este cumva rudimentară dacă o comparăm cu cea a „istețului” Anton Pann sau cu cea a pervertitului În magia Orientului care a fost Ion Barbu; nemaivorbind de titanul Arghezi, pe care l-am „respins” toată viața, dar din care citesc și recitesc la nesfârșit, cu voce tare, Încântat de sunetele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
genunchiu praf (de pușcă) ponor ponoare smidă (sihlă) gligar = mistreț 3 Septemvrie. Bratca. Strâmtoare, sărăcie și năcaz. 4 Sept. Ceheiu Rontău. fântână (în loc de puț) pepene (crastavete) ciunt mascur șese șepte șerpe (fioară) vițioasă (vition) pântece inimă (p. stomah) vătămătură sfârtică isteț buhă ibovnic gangur jale. șură ne lovim (ne potrivim) brăcinar Satul Cristinești între Hotin și Noua Suliță. Basarabia Într-un sat din Orheiu un ungur dela Miercurea Ciucului păzitor la Nistru răspunde românește la întrebări ungurești Cum merge la Nistru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regii săi și republicată în 1521, scria la moartea lui Ștefan: „În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagră. Natura îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate ! Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alungă cu rușine pe sultanul Mahomed
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
învecinați! O, om fericit care te bucurași de toate darurile, câte natura altora numai în parte le dă: unii înțelepți și vicleni, alții viteji și drepți, alții iarăși cu noroc împotriva dușmanului. Tu singur le avuși hărăzite toate laolaltă: drept-prevezător, isteț, biruitor al tuturor dușmanilor. Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru.” Bernard Wapowski (1450 ? - 1535) ne-a lăsat cele mai multe detalii în legătură cu faptele domnului. Cronicarul arată că „vestită era la popoarele vecine vitejia și norocul palatinului Ștefan, pentru destoinicia sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu este deloc ușor. Cert este însă că lucrările lui derivă din concepții alimentate cu seva izvorâtă dintr-un adânc strat freatic intelectual. Aproape fiecare imagine conține un gând, o stare, o trăire. Dan Mititelu are un comentariu serios, glumeț, isteț, original, insolit, pentru tot ce îl înconjoară; nimic nu îi este indiferent, nimic nu îi este lipsit de sens. Calitatea determinantă a lui Dan Mititelu este aceea de traducător subtil din limbajul inefabil al gândurilor, din limbaj literar, în limbaj
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
Garcia Marques, Diego Maradona, Allende,Nelson Mandela, Juan Paul II... și între "un asasinat și altul "a găsit timp să acorde un interviu frumoasei Gina Lollobrigita, sau "deochia-tului" Playboy, să o poarte de două ori pe drumuri la Havana pe isteața Oriana Fallaci, (care declara "Doresc să-l întâlnesc pe Fidel. El este un fel foarte special de dictator. E foarte cald, foarte sexy"!)... După decembrie 1989 au existat zvonuri conform cărora în Cuba alături de Fidel ar mai fi apărut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cele două surori, Țări creștine și vecine, Spre cumplită urgisire Și a neamului pieire. Să-l secam dintr-o sorbire Ce mai , să le dea de știre Cum că... trebuie Unire. Printre ei era, se știe Și-un țăran tare isteț, Si cinstit și îndrăzneț. Ion Roată se numea, Si povestea-ncepe așa: Ion Roată: Ba eu, să vă spun cinstit, Mai nimic n-am priceput. Să ne punem noi, prostimea, Colo-n rând cu boierimea? Că țăranul când merge, tropăiește
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
natură, astăzi mai cu osebire Voiam să se-ntemeieze dreptul meu de stăpânire. Fulger, tunet, moarte crudă, toate le țineam în mână; Să culeg a mele lauri, torba-mi sta la îndemână. Iară credinciosul câne, ce mișcările-mi păndea Cu isteața lui privire, vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce inteligent, ce bun caracter, ce iubitor de stăpân! Ș-apoi era frumos să-i scoți portretul. Întocmai ca la un cal arab, toate vinele corpului i se vedeau sub pielea lui roșietică și lucie ca mătasa. Avea niște ochi isteți care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce-i atingeau vârful botului și ale căror mișcări reproduceau toate mișcările lui sufletești. Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asta am spus totul: plantele reduc mediul În care trăiesc, Într’un proces care necesită energie. Ceea ce omul ar trebui să facă, dar nu o face prin tehnologiile de epurare orășenească, pentru simplul motiv că-i trebuie energie. Plantele, mai istețe, folosesc pentru asta energia Soarelui. Și așa, deșeurile mineralizate ajung substrat nutritiv pentru plante, devenind În același timp compatibile cu mediul; dacă mai rămâne ceva neabsorbit de rădăcini. E vorba deci de două procese, o oxidare mai slabă și o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
crescut patru coarne; patru regi se vor ridica din neamul său, dar nu prin propria lor tărie. Și în vremea de la urmă a regatului lor, atunci când păcatele lor vor atinge plinul, se va ridica un rege nerușinat la chip și isteț în a cunoaște ghiciturile. Și puterea lui (...)va nimici pe cei tari și poporul sfânt” . în variata sârbească a Alexandriei, “edinorog cozl”, reprezentând pe Alexandru va junghia pe berbecele cel mare (Darie), în cursul anilor 5200. Țapricornul vopsit , probabil, cu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
obțin bunăvoința și chiar prietenia unor străini aici în Grmania. O familie venită din Rusia, oameni veseli și comunicativi dar purtând nostalgia patriei pierdute și neputând scăpa de accentul tipic rusesc, cu litera „l” pronunțată foarte moale. Un ungur, foarte isteț dar vorbind cu inconfundabilul accent unguresc, pronunțând toate vocalele cu gura încordată (ä, ö, ü). Se spunea că un azilant este un om care în viața lui a piedut totul, în afară de accent. Un ceh cu multă personalitate și cu mult
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înscenată și destul de absurdă. Ca de pildă. „Ești la mare, înoți, și la un moment dat apare un porc pe lângă tine în apă. Realizează un final pentru chestia asta”. Reușești bine-mersi să ai finalul dacă ai făcut pregătire cu un isteț din facultate, în marea majoritate a cazurilor, un jurnalist nu foarte talentat, cum ar fi Olaru, care a lucrat în TV trei zile, dar lucrul ăsta nu-l împiedică să se mândrească cu experiența lui jurnalistică acumulată în 72 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Mi se îneacă absolut toate corăbiile. Celulele corpului meu preiau un ritm și se conformează lui. Ghinionul meu e că niciodată nu am avut voce. Și nici nu aud extraordinar. Dar asta deja știți. Dacă aveam voce, barem cât un isteț din ăsta dintr-o formație de unică folosință de la Atomic, apăi cântam de dimineața până seara. Ca un gondolier venețian. Sau nici chiar așa. Am mers prea departe. Dacă aș cânta, la posibilitățile mele vocale s-ar găsi câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]