2,397 matches
-
ne solicite din ce în ce mai des. Crap destul de mare, caras și nu mai vorbesc de biban lacom și cu dungi colorate. Dinspre creasta împădurită, umbrele serii coborau spre satul Coroiești și spre baltă. În câteva ore juvelnicele au fost umplute. Era o izbândă și o mulțumire umbrită de lecția de pescuit dată de moș Vasile. Între timp își face din nou prezența bătrânul care se apropie de noi și scoate dintr-o sacoșă mare un pepene galben cu miros plăcut și un harbuz
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
o facem la școlarizare pentru a caracteriza acest stadiu de dezvoltare pune în evidență importanța acordată reperelor sociale în analiza vârstelor. În particular, criteriul instituțional al școlarizării subliniază momentul central reprezentat de cunoștințele școlare în cursul dezvoltării. În această privință izbânda copilului de a ști, reprezentată prin lectură și scris are o dublă semnificație. Este indiciul că prin raport cu această sarcină particulară, fost asigurată o anumită sinteză între psihomotor și cognitiv, între afectiv și operativ. În acest stadiu școlar, trecerea
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
în zona zero a găurii negre, ecuațiile matematice care descriu lumea noastră încetează să mai aibă sens. Dar zero nu poate fi ignorat. Nu numai că deține secretul existenței noastre, dar el va fi responsabil și de sfârșitul universului. CAPITOLUL ∞ Izbânda finală a lui zero [TIMPUL SFÂRȘITULUI] Și așa se sfârșește lumea Nu cu o explozie, ci cu un scâncet. T. S. ELIOT, „THE HOLLOW MEN“ În timp ce unii fizicieni încearcă să-l elimine pe zero din ecuațiile lor, alții demonstrează că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când îi înalță, când îi umilește. În fața morții, eroii homerici, conștienți de condiția umană, dau spaimei măreția staturii lor omenești. Și știu că tot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Atrizii au drag de soțiile lor? Orice bărbat în toată firea și mințile o îndrăgește pe-a lui și îi poartă de grijă. Așa sunt 66 și eu pentru cea care-mi este din tot sufletul dragă, chiar dacă e doar izbânda suliței mele.“ Însă nu ea, ci Patrocles, este dragostea lui, cu mult mai adâncă, dintre toate câte i-au fost date. Dragostea aceasta veche, de frate, i-a hotărât destinul, și nu numai pe-al lui: al aheenilor și al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în amintirea celor care vin. Și astfel, ceva dintr-un om nu se pierde deplin, ca zadarnică umbră, ceva rămâne, partea lui cea mai a lui și cea mai înaltă, amintirea faptelor sale, a poveștii sale, a pătimirii sale, a izbânzilor și a înfrângerii sale în moarte. Mari întâmplări rămân astfel în slava amintirii, în gloria unui nume care dăinuie mereu în nevăzutul viitorului, materie pentru cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe 142 Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe 142 Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui Patrocles
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când îi înalță, când îi umilește. În fața morții, eroii homerici, conștienți de condiția umană, dau spaimei măreția staturii lor omenești. Și știu că tot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
numai Atrizii au drag de soțiile lor? Orice bărbat în toată firea și mințile o îndrăgește pe-a lui și îi poartă de grijă. Așa sunt și eu pentru cea care-mi este din tot sufletul dragă, chiar dacă e doar izbânda suliței mele.“ Însă nu ea, ci Patrocles, este dragostea lui, cu mult mai adâncă, dintre toate câte i-au fost date. Dragostea aceasta veche, de frate, i-a hotărât destinul, și nu numai pe-al lui: al aheenilor și al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în amintirea celor care vin. Și astfel, ceva dintr-un om nu se pierde deplin, ca zadarnică umbră, ceva rămâne, partea lui cea mai a lui și cea mai înaltă, amintirea faptelor sale, a poveștii sale, a pătimirii sale, a izbânzilor și a înfrângerii sale în moarte. Mari întâmplări rămân astfel în slava amintirii, în gloria unui nume care dăinuie mereu în nevăzutul viitorului, materie pentru cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui Patrocles
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești. Când Antiloh vine să-i aducă vestea morții lui Patrocles, omorât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
recunoaște Prutul, Nistrul și Bârladul din olatul străbunilor romani; de la vânătoarea lui au rezultat denumirile Moldova, Boureni, Câmpii lui Dragoș (p. 209, 231), Repedea, Limpedea (p. 233). Orașul Roman, care „nu se afla încă acolo, a fost așezat pentru amintirea izbândei” (p. 228), sau a fost ridicat de Roman, urmașul lui Dragoș (p. 235). Niște cojocari unguri dau numele Sucevei (p. 215), slavii denumesc Bistrița, Milcovul (p. 216), dau nume de persoană ca Dragoș, Stan, Vlad, Dragomir, Stanomir (p. 229), titlurile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezumat al conferinței pe care îl anexează în raportul său” (IX, 591). Dar nerecomandat și nesusținut de o autoritate științifică, care nu exista atunci cum nu există nici acum pentru a-l înțelege, Eminescu nu putea să aibă sorți de izbândă. „Un student” caracteriza ideile lui drept „profeții care produc și râs și indignațiune”, G. Panu, fără să asiste la expunere, respingând aprioric competența științifică a lui E., „susținea că poetul «nu era de talie» să trateze problemele social politice și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
adversarilor legi fonetice inventate ad-hoc. Era însă prea târziu: Hasdeu se instalase în fruntea filologiei românești, controlând oficial toate componentele acesteia. În consecință, eforturile lui Eminescu de a iniția o nouă orientare în știința română nu putea avea sorți de izbândă. De teama oprobriului public nimeni n-a riscat să se alăture reformatorului. O conspirație generală a tăcerii a răpus în epocă definitiv pe Eminescu, înmormântând conținutul științific al creației sale, prin care românii ar fi putut accede la cunoașterea adevăratei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
locuri, precum casa Goldenthal din Păcurari. Se citea din creațiile lor, se comentau ideile timpului, se discuta în contradictoriu. Gruber era cel care avea o acută tendință de a domina discuțiile. Gruber are producții și proiecte literare, dar fără mari izbânzi în această privință. Gorovei ne spune în amintirile sale că scrisese versuri din pricina cărora își stricase unele prietenii. Își propune să publice un volum de 100 de poezii împreună cu Virginia Micle, cu care se va căsători în anul 1891, dar
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
ore a unei acțiuni ce-ar trebui să se desfășoare pe parcursul mai multor ani. Atunci spectatorul nu ar putea crede în realitatea spectacolului. "Însă nu cred să existe ceva mai puțin verosimil decât ceea ce ar face poetul prin reprezentarea unei izbânzi de zece ani în spațiul a două sau trei ore, fiindcă reprezentarea trebuie să fie pe cât posibil asemănătoare în toate circumstanțele lucrului reprezentat, iar una din principalele circumstanțe este timpul, pe care teatrul, care își recunoaște deschis calitatea de imitator
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca față de M.H.S.) și că de aceea a menținut raporturile cu mine la un "strict comerț de idei". Să-ți vină să râzi! Omul acesta nu știe pe ce lume se află sau face o manevră grobiană (cu sorți de izbândă, vai!) căci în realitate eu am menținut relațiile noastre la un schimb de idei (și schimb e un fel de a zice!) din momentul în care acest încântător zăpăcit s-a dus la D.B. să-i spună că o iubesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
te întreții cu fosta ta iubită. —Mai ține-ți naibii clanța! izbucni Darcey. N-am venit ca să îl îmbrobodesc pe Aidan. Nu vreau să distrug nimic. Sunt aici ca să rezolv situația dacă pot. — Da, păi, nu prea ai sorți de izbândă și nici nu pari să te strofoci din cale-afară, observă Lorelei pișcându-se de rădăcina nasului. Am rugat-o să-și facă rost de un afurisit de mobil ca să pot vorbi cu ea, dar mi-a zis că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Crezuse că se poate descurca bine, dar dacă celălalt era un specialist japonez, atunci era clar mai bun decât ea. Iar Neil Lomond sigur că și-l dorea pe cel mai performant. Un manager cu experiență avea întotdeauna sorți de izbândă împotriva unei scorpii egoiste. Dar poate că acum nu o mai vedea așa. Poate că își dădea seama cât de mult se schimba ea. Când Neil sosise prima oară în Dublin, Darcey jucase de bunăvoie rolul blondei superficiale care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea o cale de izbândă! Putea să-l lovească în mândria lui de tată de familie. Ce s-ar mai bucura să știe toți boierii despre isprava domniței! Cu aceste gânduri, hatmanul îl pofti la sfat, a doua zi, pe diacul Radu: Frumos mai scrii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Radu Mihnea l-a îndemnat să învețe slovele, trimițându-l la mănăstirile de la Sfântul Munte și apoi luându-l la curtea lui de la Iași. „Nu mă pot pune împotriva sorții!” hotârî diacul Radu. „Ș-apoi, dacă mă sprijină și hatmanul, izbânda-i sigură” se gândi el mai înțelept. Domnitorul n avea habar de ce se petrecea în încăperile curții domnești, fiind tulburat de ticluirile vicleanului Nicodim, care-l împingea spre un război cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lasă Theo asupra acestui timp încărcat de grele amintiri, n-a scris nimic despre acele zile ale deznădejdii în care eu, cu mintea mea necoaptă, îl vedeam luptându-se de unul singur cu dușmani nevăzuți și încercam, fără sorți de izbândă, să-i înțeleg chinul, las caietul lui la o parte în iarbă și-ncerc să-mi amintesc de vremea aceea netihnită, un fluture alb-gălbui-verzui se așază lin pe vârful adidasului meu, își dă repede seama de grava confuzie, albastrul-mov din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o tavă de biscuiți făcuți în casă, aruncați aleatoriu pe farfurie, ar fi „Bounties“ sau „Choc-ices“. — D... de ce? întrebă Lisa confuză. —Maro pe dinafară, albi pe dinăuntru, spuse ea, zâmbind larg. Așa spune familia mea. Și nu avem sorți de izbândă, pentru că și vecinii noștri albi ne urăsc! Cei de alături mi-au spus că proprietatea lor a scăzut cu zece mii în preț în momentul în care ne-am mutat. Dintr-odată, total nepotrivit cu apariția ei M&S, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]