2,192 matches
-
din fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri în fața cadavrelor fiilor lui de doar cinci și șapte ani și se aruncă pe pământ să se tăvălească în jarul fumegând. Nu scoase nici o tânguire, nici măcar atunci când trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu privi pe nimeni - nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apă Se scurg ploi peste pământ... pământ-lut ce creează ființa, sub mâinile divine: ”El”. Mă-nalț din seva pământului și cat spre văzduh și fruntea-mi primește botezul de limpede și diafan nor. Foc îmi cutreieră scoarța de lut și jar îmi aprinde inima ce se pornește năvalnic și bate a viață. Apa m-a creat, apa m-a lăsat, apa m-a mângâiat și mi-a șoptit începutul de Om. Curg ape de sus, trec ape prin vene, prin corp
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
Apoi am luat drumul hârtiei reciclate, pe cărarea Copoului, spre Casa Mihai Ursachi. “Sărbătorile la români” le-am marcat permanent cu panouri impunătoare, pline de mesajul primirii unice-cu pâine și cu sare și cu alaiul datinilor străbune, pornite din jarul vetrelor noastre. Am evidențiat alaiul pregătirilor care ne mângâie sufletul veșnic, de bucuria strămoșească. “Măștile de sticlă”, cele construite din deșeuri materiale și din elemente din natură, icoanele pe sticlă, toate au încântat privirile oamenilor, atât la Teatrul “Luceafărul”, cât
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
Iubită mamă de la școală! Eu sfatul ți-l ascult cuminte, Tot ce mă-nveți eu iau aminte, Îți simt ocrotitoarea mână, Învățătoare, zână bună! J Joi, trecut-au pe la noi Jupâneasa Vulpișoară Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă, Zice dânsa cu dispteț. -Noi mâncăm doar
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
să reproducem in extenso textul minunat și uimitor al manifestului, care, scris de Ion Golea și de câțiva camarazi de taină și difuzat participanților români la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la București, din august 1953, a pus pe jar autoritățile române (comuniste), a căror propagandă mincinoasă, diabolică a fost demascată În Întregime. „Tineri români care participați la Festival, Cu ocazia trâmbițatului Festival, aveți o datorie sfântă către Țară și anume: Dezvăluiți delegaților țărilor participante viclenia mârșavă a comuniștilor care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
leșin sau măcar să pot urla. Faptul că nu țipam părea că-i incită mai rău, dacă se putea spune mai rău decât era. Eu aveam țesuturile friabile, făceam vânătăi foarte ușor, cred că spatele meu arăta groaznic. Îl simțeam numai jar și numai durere. Șeful a ordonat să se aducă ceea ce el a numit „calul”. Erau două scaune puse față În față cu spătare În exterior. În unul dintre spătare erau tăiate două rotunduri. M au așezat pe banca formată din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În măsura În care ar fi vrut din cauza molimelor care Îl obligau să facă ocoluri neprevăzute, Îngreu- nându-i călĂtoria... — Dar de ce ? — Cum de ce ? s-a Încruntat bibliotecarul. Era un călĂtor. Ei, avea el un scop, e adevărat... Dar eu cred că Îi ardea jarul În vine, asta e... și bibliotecarul nu mai spuse nimic, căzu pe gânduri. Am cercetat mai Îndeaproape portretul. Un bărbat ațos, Înalt, slab, călit, nu era În mod cert o persoană plăcută pentru con- versație, cum era acest domn bibliotecar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în măsura în care ar fi vrut din cauza molimelor care îl obligau să facă ocoluri neprevăzute, îngreunându-i călătoria... — Dar de ce ? — Cum de ce ? s-a încruntat bibliotecarul. Era un călător. Ei, avea el un scop, e adevărat... Dar eu cred că îi ardea jarul în vine, asta e... și bibliotecarul nu mai spuse nimic, căzu pe gânduri. Am cercetat mai îndeaproape portretul. Un bărbat ațos, înalt, slab, călit, nu era în mod cert o persoană plăcută pentru conversație, cum era acest domn bibliotecar cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ieșire cu Țușca, un weekend la Whistler. Ne-am oprit la o cascadă. Acolo, la o masă de picnic, am avut ultima discuție ‚rezonabilă’. - E adevărat ce mi-ai spus? Ți-a murit dragostea? - Nu chiar. Ți-am spus: e jar sub spuza. Așteaptă doar să fie aprinsă din nou. Trebuie să o facem împreună și focul va fi încă mai puternic că înainte! - Eu nu am nevoie de cărbuni, de jăratic. Ori e foc, ori nu e nimic. Prefer să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care, pînă spre treizeci de ani, arătase ca un Adonis blond; din rădăcina unei mari iubiri se Întrupase și crescuse. Și cum exista și o lege a compensațiilor, trebuia să fie și una a decompensațiilor: trupul lui nu primise și jarul din care să se aprindă o altă iubire: Thomas nu se Îndrăgostea. Sau scînteia trebuia să se găsească la femeie, cam același lucru, de vreme ce nici o vîlvătaie nu Îl cuprinsese vreodată. Fiicele vremurilor noi nu erau cu nimic mai prejos decît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
obligatoriu: era unsul lui Dumnezeu! CÎțiva pontifi o făcuseră lată, oameni și ei, dar și atunci Îngăduința Cerului fusese mare. Ce mai, doar Papa ar fi scăpat, ar fi rămas singur pe un glod Încins, mergînd prin flăcări, călcînd pe jar. V-am zis de mii de ori: Pocăiți-vă! Dar Antonia ar fi ars? După ce stîrnise prăpădul, convingînd pînă și Cerul că sosise vremea? Și pe ea ar fi salvat-o Dumnezeu, așa ar fi fost drept. Ar fi rămas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
onoarea să fie văzut de cei mai Marian Malciu frumoși ochi din acest municipiu, care aparțin unei domnișoare minunate pe care am cunoscut-o fugar și, ce credeți...? - Că îți trântesc un scaun în cap dacă mă mai ții pe jar! izbucni Eugen, agitat cu adevărat, desenând în aer gestul exprimat verbal. - Bine, bine! exclamă Emilian cât se poate de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
poți tu să-mi spui mie asta? - Mami, te rog frumos! Nu asta intenționam să spun... Eu trec pe acolo la prima oră, înainte de a merge la Universitate. În prima pauză îți dau telefon, să nu stai cu gândul pe jar... Apoi, mai luăm legătura. Nu te las singură, mamă. Vin să te iau, o liniști Iuliana de îndată. Bine, este bine așa... Hai, treci și tu la culcare. E trecut de miezul nopții. Vino să te pup! Se îmbrățișară, ferindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu-i așa, cu oxigen. Iar în materie de fript carne la grătar nimeni nu mai îndrăznea de mult să-i conteste competențele. el știa chiar mai bine decît mama și decît tata cum trebuia uns grătarul, cum trebuia pregătit jarul, cît trebuia lăsată carnea de porc sau carnea de pui, și mai ales cum trebuiau pregătite fleicile și pulpele pentru grătar, bătute puțin sau împănate cu usturoi sau marinate întîi în diverse sosuri sofisticate pe bază de ulei, oțet, zeamă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia o mahorcă Lijeros, cu adevărat cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau două fumuri. Apoi, le puneau dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de țigări chinezești se amânau - în extazele lor - pentru săptămânile următoare. În centrul adunării, în interiorul unei roți ușor bombate, alcătuită din fotolii, se înscăunaseră marile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe blatul măsuței, printre hărți, grunji de tămâie, pendule și poze de vacă. - Dic la ciordoaică! Brava temperament! După cât văd, tovărășica poartă, în loc de chiloți, jar sub cur! îi descărcă, Genel, clientului o scuturătură de curent electric sub coaste. Și-apoi în gura mare: - Stimată doamnă, posedați o nobilă educație și un temperament, că v-ați putea deschide, în centru, un supermagazin din el! Fără să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la Manchester, Russel Street și ce-o mai fi spus. Patricia mai mult asculta, aproba numai când nu era cazul, și, când își termină pe trei sferturi țigara, se înecă îngrozitor. Azvârli, în direcția unei ipotetice scrumiere, tutunul. Partea cu jar a baghetei ștergând muchia carafei, se sparse într-un roi de scântei, parte din ele stinse tot de tălpile surorii mai suple, țâșnite în picioare și perorînd: - Cred că a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, ești un mare artist!... Singurul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile chipurilor împietrite. I le tai și pe astea, ale lui muierea asta, încălzită, necălărită și cu jarul sub fund?... - Nu e muiere. Se izmenește doar c-ar fi muiere... I-l decupezi fiecăruia numai pe cel de pe partea stângă. 310 DANIEL BĂNULESCU În fiecare seară, mama ne povestește cât de strașnic sânt aliniate crucile în Cimitirul Militar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de frigider, un balansoar întrebuințînd drept scăunel o anvelopă. Zbură, mângâie și pluti până duminică, 24 aprilie, noaptea târziu, când literele scrisoricii începură să se stingă tot mai mult, precum vârfurile de jar ale unor țigări părăsite în stradă. Compunerea, transcrisă în vis, a Sinistratului devenind tot mai ilizibilă, până la ploaia dezlănțuită de a doua zi dimineața, ce o transformă într-un cocoloș elipsoidal de hârtie și o cără, fără prea multe discuții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îți arat eu Laur ! Râdea Paul dar femeia se pornise: - Lasă-l, Laure, în pace, nu-ți face probleme că acuși adoarme și ne facem de cap! - Bine, bine! replica Paul lăsându-se păgubaș, însă ai grijă de copil, că jar mănânci! - Asta-i culmea, să duc grijă copilului când mă distrez mai bine! Dar dacă se auzea un scâncet, atunci îi lăsa baltă și alerga la pătuț, uitând controversele. Așa sunt femeile, ce fel de mame ar face altfel?! În
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-le oleacă! Le mai dai la ucenicii dumitale să le facă cum trebuie. Apoi se răsti la cîrciumar: - Schilod mai ești, parcă n-ai pus pe dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când auzi prețul, i se strânse inima: - Cum, atâția bani? Jupânul mototoli pantalonii. - Stofă bună, domnule! Ce, crezi că magazinul meu are lucruri de două parale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu țigaretul. Îl lăsa să vorbească. - Am trecut și pe la dumneavoastră să vedem ce mai faceți. Cucoana mi-a spus că sînteți cam bolnav... Mă gândeam să vă întreb, să aud ce ziceți... Pandele fluiera încetișor. Stere ședea ca pe jar. Îi dă sau nu-i dă dacă o să-i spună pentru ce venise? Auzi pendula din perete bătând rar orele. Jupânul își aprinsese încă o țigară și spusese: - §i ce vrei să faci acum? Ți-ai ridicat casă, ai mărit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire și vin negru. Trosneau măselele. Se uita puicuța, se uita și Stere. Sufletul cerea. Când s-a potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte în iarba pălită, cârciumarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câte unul! porunci. 240 Îl ridicară pe Gheorghe, că era mai aproape. Huiduma belise ochii și părea cârpă. Îl traseră în sus și sergentul u vîrî vârful degetelor în țâțâna ușii. Comisarul o deschise puțin. Hoțul tresări. Parcă-i băgase jar sub unghii. - Caii! striga presarul. Ușa fu deschisă și mai mult. Balamalele scârțâiră. Țipă. - Aoleu, mama mea! Aoleu, dom' șef... - Caii! striga presarul. Îmbucătura ușii îi zdrelise pielea. Simțea sângele izbucnind afară, în cap îi juca numai un gînd: că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-un horcăit. - Spui? Ucenicul gemea. Îl dureau măruntaiele. Inima sta să-i iasă afară. - Caii! Caii! strigau cei trei. Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân îi apucă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]