66,303 matches
-
a ficțiunii ar fi deci o caracteristică a vremurilor convulsionate, clocotind de evenimente care produc dislocări sociale, mutații politice ș.a.m.d. Teza criticului, formulată în anii '80, a fost din plin confirmată, observăm, în deceniul literar postdecembrist, asaltat de jurnale și scrieri memorialistice, covârșit, confiscat de acestea, în defavoarea poeziei și a romanului. Iar în plan individual se constată de asemenea că autobiografia e abordată precumpănitor în fazele de criză a individualității, de sfâșieri lăuntrice, de descumpăniri ale eului. Abandonarea ficțiunii
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
fapte, de evenimente, de persoane exilate. Dar, bineînțeles, autorul nu face altceva decît să-și descrie propriul itinerariu - al doilea - în Europa. înainte de prăbușirea finală a comunismului... De acum înainte, istoricii au cuvîntul! Cu lucrarea Amintiri din pribegie, alături de memoriile, jurnalele, convorbirile apărute pe piața culturală a României de astăzi - de la Emil Ghilezan (1998) și dl Virgil Ierunca (2000) pînă la d-na Monica Lovinescu (1999, 2002) și de la Theodor Cazaban (2002), „istorisirile" subiective din primul mare exil și-au îndeplinit
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
de patru ani al Flaviei, făcut cu o zi înainte, aici, chiar dacă ea, Flavia, fusese de fel din Apuseni, de pe Valea Drăganului. "în plină educație politică și cetățenească - mde, nu mai eram bandite, eram deținute - ni se proiectau câte patru-cinci jurnale de film dintr-o dată - Mandric și iar Mandric. Cazna - gardiana poreclită așa, nici nu-i mai știam numele adevărat, singura supraveghetoare în sala de proecții, coborând printre scaunele de la punctul ideologic, ori că s-a împiedicat, ori că i-a
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
reveni în țara în care ne-am născut, suntem liberi în sensul sugerat de Descartes în epistola amintită. Datorită acestei libertăți mi-a căzut în mînă anul trecut, cînd mă aflam la Cluj ca Visiting Professor al universității de acolo, Jurnalul suedez I, asupra căruia îmi atrăsese atenția o colegă, Sanda Cordoș. Traversînd o perioadă dificilă a vieții ei, mi-a spus ea, bolnavă fiind și de mai multe ori spitalizată, această carte îi făcuse mult bine. Am verificat eu însumi
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
Cordoș. Traversînd o perioadă dificilă a vieții ei, mi-a spus ea, bolnavă fiind și de mai multe ori spitalizată, această carte îi făcuse mult bine. Am verificat eu însumi acest efect stimulator, dătător de viață și de energie citind jurnalul Gabrielei Melinescu și simțindu-mă îndemnat - chemat de vocile amintirii care veneau din text, delicate și totodată vibrînd de o forță subtilă și severă - să scriu despre această carte extraordinară, să scriu numaidecît - ceea ce am și făcut, trimițînd fără întîrziere
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
era, cel puțin în parte, o scrisoare deghizată în care pronumele la persoana a 2-a singular - acel "tu" cu care te adresezi unui prieten regăsit - alunecase în pronumele la persoana a treia... Abia așteptam să citesc noul volum al jurnalului suedez - trimis de Editura Polirom prin poșta electronică - și l-am citit, în pagini tipărite de imprimanta mea din Statele Unite, cu aceeași adîncă implicație personală cu care citisem primul volum. Această implicație personală în lectură - această relație de lectură de la eu
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
citit, în pagini tipărite de imprimanta mea din Statele Unite, cu aceeași adîncă implicație personală cu care citisem primul volum. Această implicație personală în lectură - această relație de lectură de la eu la tu - mi-au confirmat-o și alți cititori ai jurnalului, care o cunoșteau pe Gabriela Melinescu doar din scris, unii din ei foarte tineri, care o descopereau doar din acest jurnal. În jurnal fără secrete, cum mărturisește la un moment dat autoarea, scris în caiete care nu trebuia să fie
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
personală în lectură - această relație de lectură de la eu la tu - mi-au confirmat-o și alți cititori ai jurnalului, care o cunoșteau pe Gabriela Melinescu doar din scris, unii din ei foarte tineri, care o descopereau doar din acest jurnal. În jurnal fără secrete, cum mărturisește la un moment dat autoarea, scris în caiete care nu trebuia să fie ascunse pentru că n-aveau nimic de ascuns (dar nu era însăși limba română în care erau scrise o limbă secretă în
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
lectură - această relație de lectură de la eu la tu - mi-au confirmat-o și alți cititori ai jurnalului, care o cunoșteau pe Gabriela Melinescu doar din scris, unii din ei foarte tineri, care o descopereau doar din acest jurnal. În jurnal fără secrete, cum mărturisește la un moment dat autoarea, scris în caiete care nu trebuia să fie ascunse pentru că n-aveau nimic de ascuns (dar nu era însăși limba română în care erau scrise o limbă secretă în Suedia, cum
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
într-o limbă fără limbă", de a spune și de a nu spune, de a folosi cuvintele și necuvintele, de a se plasa la interfața dintre scris și nescris. Astfel, în iulie 1986, ea notează: "îmi dau seama că acest jurnal, în fond, nu este un jurnal. Mai degrabă pietre mici scoase din sursele energiei cotidiene pentru a construi, în aer, o piramidă imensă împreună cu ce n-am scris. Revelația unui spațiu de energie interioară trăind și în exterior, sau mai
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
a spune și de a nu spune, de a folosi cuvintele și necuvintele, de a se plasa la interfața dintre scris și nescris. Astfel, în iulie 1986, ea notează: "îmi dau seama că acest jurnal, în fond, nu este un jurnal. Mai degrabă pietre mici scoase din sursele energiei cotidiene pentru a construi, în aer, o piramidă imensă împreună cu ce n-am scris. Revelația unui spațiu de energie interioară trăind și în exterior, sau mai degrabă sugerînd ceea ce n-a putut
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
care se scrie." Dar, aș adăuga eu, această limbă interioară - care se învață infinit mai greu și totodată infinit mai ușor decît orice limbă străină - puțini scriitori o știu bine. Gabriela Melinescu face parte din acest mic grup de aleși. Jurnal suedez II acoperă o perioadă de șase ani, 1984-1989, încheiată cu drama personală a morții lui René și a găsirii, după eforturi care lăsau puțin loc speranței, a unui loc de veci pentru el în cimitirul-muzeu în care e înmormîntat
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
ireală care va deveni și mai ireală, în care jucam împreună cu Nichita Stănescu jocurile secunde ale poeziei. N-a ars și Nichita ca o flacără devoratoare în propriul său corp? M-a emoționat - pe planul subiectiv-fantasmatic al lecturii mele a jurnalului Gabrielei - regăsirea cu Nichita și cu alți vechi vechi prieteni, prieteni de cînd lumea și chiar alți eu-însumi; surprinzător, într-o notație fugitivă, l-am revăzut și pe Genu Ghelber, cel care se plîngea că i-am scris o biografie
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre pura teorie, căci nu spunea Paul Valéry, pe care-l citez din memorie: "Orice teorie e autobiografie"? Iată doar cîteva din gîndurile pe care mi le-a trezit lectura Jurnalului suedez al Gabrielei Melinescu, poetă, de la începuturile sale, a ceremoniilor de iarnă, pe care le continuă și acum, cu aceeași vitalitate în așteptarea unei mari Primăveri, o Primăvară ale cărei rituri minunate se străvăd mereu printre dansurile albe ale celor
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
y Gasset. O asemenea legătură e reciproc echivoca, senzual-spirituală dinspre el, erotic-maternă dinspre partea partenerei: "Era ca și cum aș fi întîlnit un copil", își amintește María Zambrano. Revelator, în același sens, e și un episod înregistrat (în toamna lui 1950) în jurnalul spaniol al lui Alexandru Busuioceanu. Prin intermediul lui Busuioceanu, Cioran o cunoaște pe Juana Mirdó, cu care se înțelege instantaneu și pasionat: "Juana îl privește pe Cioran cu simpatie și se aprinde o conversatie vertiginoasa despre lucrurile Parisului... Juana e încîntătoare
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
citească Précis-ul, Busuioceanu îl denunță: "Cioran a fost la timpul sau legionar", fără succes însă: "Juana e indulgenta [...] cu tinerii pentru care cîștigă slăbiciune". Un al treilea exemplu: Cioran în postura de paj și companion al doamnelor (fapt înregistrat în jurnalul lui Virgil Ierunca, tot în 1950): la o conferință foarte mondenă, "își face apariția și faimoasa doamna Florence Gould, urmată inevitabil de salonardul Cioran". în fine, foarte semnificativ este faptul ca Simone Boué n-a simțit nevoia să aibă un
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
Emil Brumaru Dragă Mugur, îmi plac cercurile de cafea lăsate de cana de teracotă pe cărțile de pe masă. "Jurnalul" lui Samuel Pepys (citat: "M-am întors acasă și mi-am găsit soția pieptănată ca o fată și era tare drăgălașă".) are pe el o multitudine de rotocoale întretăiate ce-mi apropie volumul, mi-l unge pe inimă. Bănuiai că
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
e chinuitor. Mă ridic eu, oare, la înălțimea devotamentului ei? Pentru ea, eu sunt prizonierul care nu fuge. Pentru mine, ea aș fi vrut să-mi fie doar aspirație. Devotament, n-am nevoie de liniștea ta. Curtezanul Rememorează dintr-un jurnal, cum fac bărbații, numele jupâneselor cucerite: parcă răsar scânteieri și se sting într-un port ireal, marea, se știe, amplifică nostalgiile și treptat detaliile se combină și apar și confuziile: unde, când și cu cine? A fost curtezanul frumoaselor, cel
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
tarat - este urmărit în formarea intelectuală, în călătoriile efectuate, în legăturile sentimentale, în laboratorul de creație, cu un zel am spune detectivistic, la o tensiune pe măsura însăși a scriitorului. Opera lui Anton Holban apare, atunci, ca un fel de jurnal, cu scăpărări cathartice și cu incursiuni în ficțiune, cu exhibiții și ascunzișuri date în vileag de către exeget, tot atâtea repere, la citire, ale unei foarte complicate alcătuiri, fără să putem discerne dacă este vorba de căutări ale fericirii sau ale
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
prin abolirea modului duplicitar de a gîndi relația cu sine și cu ceilalți. Duplicitatea e boala care macină fibra omului din acel timp și acel loc, cancerul care atacă nu doar comportamentul insului, ci, în mod definitiv, chiar intimitatea sa (jurnalul în care literele se amestecă și ajung să se confunde nu e decît un simbol "literar", construit de poet, al acestei realități ce a marcat condiția umană într-o parte a omenirii). Prozatorul identifică în acest fel de a trăi
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Simona Tache Sau episodul din Academia Cațavencu de mâine al Jurnalului Președintelui Poporului de Scară. Iubirea, dizenteria, turismul, banii, criza, șomajul, TBC-ul, iertarea, toate sunt acolo, plus multe altele pe lângă. De citit, citiți aici sau mai jos.
Sunt în limbă după Scară, dar urăsc poporul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21271_a_22596]
-
Facebook și că a uitat de telecomandă. Asta e, pur și simplu, o bazaconie. Piața Universității duminică seara nu e tot Bucureștiul. Bucureștiul nu e toată România. Îi încurajez pe cei care mai cred asemenea năzbâtii să caute ratingurile principalelor jurnale de știri, apoi să le compare cu numărul de like-uri ale posturilor Uniți. Salvăm de pe Facebook. În ambele cazuri, e vorba de generalizări pripite și de acuzații nedrepte care nu fac bine nimănui, cu atat mai puțin protestatarilor. Înainte de arată
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82385_a_83710]
-
unde se poate dona direct? mercic Bună seară , Mă iertați că va deranjez așa de târziu cu acest e-mail.Vin cu rugămintea la d-voastră să publicați un articol umanitar despre fetița mea Leontina Nicoleta.Pana acum a publicat ziarele Jurnalul Național,Libertatea, Gazeta de Sud, Ziarul Lumină și sau alturat și alte site-uri și bloguri.Dar ne dorim să luptăm în continuare pentru fetița noastră pentru a strânge bănuți necesari intervenției chirurgicale la ochi.Iar suma strânsă până acum
Dă șanse speranței cu Hospice Casa Speranței în București! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82401_a_83726]
-
asta și nu țineam neapărat s-o facă. A doua zi am primit un alt mesaj, în care îmi indicau pagina unde au fost publicate. Apoi m-au întrebat dacă sunt de acord să le folosească într-un montaj în jurnalul de știri TV și și-au cerut scuze pentru că nu vor putea pune credite la fiecare fotografie. Le-am spus că le pot folosi liniștiți. Îmi imaginez că n-au făcut asta doar cu mine. Montajul de pe site (și probabil
Jurnalismul la Londra și la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82446_a_83771]
-
Dragoș Bucurenci Octavian Paler scria în jurnalul său mexican că, “lângă o mare, în timp ce soarele domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găsește o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]