4,114 matches
-
în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vînd copiii pentru el. în vremuri de război, îi pot vinde pe dușmanii capturați în luptă. Bogăția orașului face din război un lucru profitabil, pentru că dregătorii orașului știu cum să folosească mîna de lucru ieftină. Sînt tăiați copaci, noile canale lărgesc terenul cultivat. Orașul se extinde. Crește pentru că e un corp viu, arterele lui sînt rîuri și canale, membrele sînt rute comerciale care înșfacă oamenii și-i aduc în stomacul lui, piața. Noi, al căror stat este o organizație care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aflate și am ieșit, umăr la umăr, pe câmp. Peste un timp, ne-am dat seama că splendida toamnă care acoperise lumea se apropia de sfârșit; și, cum, în mlaștini, iernile sunt deosebit de aspre, ne-am pregătit pentru hibernare; am lărgit, cu mâinile noastre, scorbura, am căptușit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lăsat decât o ușă și o mică fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca să putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Sticlele de pe etajera roșie, clepsidra, statueta-bust intitulată Espérance, ciocanul aflat alături, pe pervazul ferestrei, tăblița argintie cu inscripția Réservé intrau pe rând în jocul acesta al distanțelor. Pe urmă, dreptunghiul transparent s-a rotunjit și a început treptat să se lărgească, să devină tub. Stăteam la capătul tubului, lângă Dragoș, printre distanțe. Eram din nou liniștit. În fața mea se întindea, ca un ochean uriaș, tubul, pe marginile căruia se desena ceva ca un cerc negru, deși fără culoare. De fapt, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prin distorsor. Gosseyn înainta supărat. Nu dorea să plece de la curtea lui Enro tocmai acum. Nu știa destule. Părea important să rămână pentru a afla mai multe. Se opri la ușă. - Ce trebuie să-i spun amiralului? Zâmbetul celuilalt se lărgi. - Numai cine ești, zise Enro cu suavitate. Prezintă-te. Fă cunoștință cu ofițerii statului major. - Înțeleg, zise Gosseyn. Efectiv înțelegea. Moștenitorul Ashargin arătat militarilor. Enro se aștepta la o opoziție din partea ofițerilor de rang înalt; n-avea decât să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să aibă o părere contrară acestei axiome de bază. Convin-gându-se că nu le este frică, ei pot să justifice toate cri-mele comise împotriva celorlalți. Este extrem de simplu, cu totul emoțional și copilăresc pe planul cel mai destructiv. Zâmbetul amiralului se lărgi. - Măi, măi, dar sunteți cu adevărat filozof, așa-i? Ochii lui ageri se făcură curioși.) Foarte interesant, însă. Nu mă gândisem că factorul bravadă putea fi atât de important. Părea dornic să continue, dar roboperatorul îl întrerupse: "Imposibilă intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
stilist, un magazin cu obiecte artizanale exotice, un salon de ceai). Aceasta contribuie la salvarea unei "atmosfere", termen imposibil de ocolit aici, căci celebrul Hôtel du Nord din filmul lui Carné24 se află la numărul 102. Mai departe canalul se lărgește, imobilele se îndepărtează de firul apei și devin mai înalte: renovarea a fost radicală. Turnurile cu balcoane cu geamuri fumurii pe post de parapete au fost contestate în anii 1970. Dar ele nu erau nimic pe lîngă proiectul autostrăzii urbane
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
semnalele. Dar chiar în timp ce făcea acest efort, punctul de unde porneau semnalele se și deplasase în spațiu. Abia atunci îl străfulgeră gândul că putea fi vorba de o navă intergalactică. O clipă, se temu să nu-i piardă urma, pentru totdeauna. Lărgindu-și câmpul de percepție, simți din nou, cu putere, prezența materiei și a energiei. De data asta n-o mai lăsa să-i scape. Simțurile lui, întinse ca o coardă, se concentrară într-o singură rază, care începu să absoarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
scos și depus pe fundul cuvei înalte de metal dur. Erau niște ouă rotunde, cenușii, iar unul dintre ele părea ușor crăpat. Se aflau acolo mai mulți oameni, cu armele ridicate și cu ochii ațintiți asupra crăpăturii care se tot lărgea. Deodată se ivi din ea un cap urât, rotund stacojiu, cu niște ochi mici și o gură subțire. Capul se răsuci pe gâtu-i scurt, iar ochii îi fulgerară pe oameni cu o privire feroce. Cu o repeziciune care aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era foarte mică. Planurile lui imediate nu includeau neapărat și pe acela de a ieși "cu un milion în buzunar". El ar fi vrut cinci sute de unități monetare la început. După aceea... , mă rog, își putea permite să-și lărgească orizontul. Făcu primul pariu la un automat care pompa cuvintele "par" sau "impar" într-un bazin de lumină. După ce erau pompate zece numere din fiecare în acest bazin, lichidul suferea o modificare chimică, după care susținea la suprafață doar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane și ascunzișuri. Mulți veneau, mai nou, ca să intre în vicleșugul acestor rotiri și îndepărtări față de o scară în spirală, care apărea ca un ax
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
răcnește Căprioara nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-a lărgi-o subsuori Ș-a da mai multe parale Ș-o lărgi-o pîn-în poale Și-oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-a lărgi-o subsuori Ș-a da mai multe parale Ș-o lărgi-o pîn-în poale Și-oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc, Inima să-mi răcoresc. Când m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îndeajuns Cătați locuri de ascuns, Că vă trebui buți cu vin Care cu fân, Boi grași, Claponași, Să aduceți, socri mari, Lăutari, Strângeți fete frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot satul Să se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Efortul vostru va consta deci în săparea a 8-10 metri de pământ, din pivnița Căsuței cu zorele spre canal, și de la canal până la subsolul muzeului. În trei oameni, povestea nu vă poate lua mai mult de două ore. Ionescu își lărgi puțin gulerul cămășii. Gămăliile de fosfor ale ceasornicului azvârleau licurici: "E nebună! Nebună de-a binelea! Și totuși... Ideea mi se pare uluitoare". ― Sînteți convinsă că e vorba numai de 8-10 metri de pămînt? ― Am studiat planurile. Nu încap erori
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-ar fi să ne tragă clapa? ― Adică? ― Să ajungă la muzeu și s-o șteargă. ― Nu, nu cred. ― Ai dreptate. Știi, mi-ar fi plăcut să intrăm împreună. ― Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ȘI AMINTI CE AUZISE DESPRE ACEASTĂ MAȘINĂ. ERA UNA DINTRE INVENȚIILE ORIGINALE DE ACUM CÎTEVA MII DE ANI. LA ÎNCEPUT FUSESE ASEMĂNĂTOARE CU INSTITUȚIA IMPERIALĂ LAMBETH PENTRU CONTROLUL MINTAL. DIN CÎND ÎN CÎND I SE MAI ADUSESERĂ ÎMBUNĂTĂȚIRI, I SE LĂRGISE SFERA DE ATRIBUȚII, CAPACITATEA DE EVALUARE A INTELIGENȚEI, STABILITATEA EMOȚIONALĂ ȘI ALTE LUCRURI DINTR-ASTEA. DAR LUCRUL NU-L ÎNGRIJORASE NICIODATĂ, DATĂ FIIND CAPACITATEA LUI PARȚIALĂ DE A-ȘI CONTROLA PROPRIA MINTE. ÎN MOMENTUL SUPUNERII LA EXAMEN ÎNCERCASE PUR ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
plasează la intersecția dintre variatele curente ale culturii populare și imaginarului de secol XX. Fără a putea egala adâncimea de reflecție și anvergura narativă a seriei Blake et Mortimer, odată cu peregrinările lui Bob Morane și Bill Balantine, granițele aventurii se lărgesc spre a include nu doar spațiile cele mai ascunse și exotice ale pământului, dar și întinderile spațiului cosmic, ca și tene brele istoriei înseși. Rețeta pe care o pune în pagină banda desenată este previzibilă, dar nu mai puțin generatoare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și îndepărtate, contopindu-se cu visele sale. Pe plaja în care se regăsi, deschizând ochii către soarele Caraibelor, trupul ascuțit și ucigaș al lui Rasputin se agita, dezarti culat. În fine, dragul meu Corto. Ce bucurie ! Zâmbetul lui Rasputin se lărgea în acel rânjet care nimeni nu îl putea uita vreodată. Îmi era teamă că am să te pierd. De două zile de când te-au lăsat valurile pe această insulă, dormi ca un mort ! Am încercat în zadar să te readuc
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
influență, de carieră, încât să nu mai reușești să trăiești!”. Poruncile urmăresc să ne elibereze de a privi pe furiș la alții, de a-i invidia permanent, și de a ne lăsa conduși de criteriile lor. Ele urmăresc să ne lărgească orizonturile, încât să ne sustragă din frenezia noastră de scurtă durată, de a ne îndepărta de aviditatea noastră voită, și de a nu ne lăsa prinși de momelile care ne atrag doar în colivii aurite. Ele doresc să ne deschidă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mai departe decât vroiam, pe drumul confruntării cu tata; un drum aspru, dificil pentru amândoi, care nu putea să se termine decât prost. Sub puntea ruptă, s-a căscat o prăpastie pe care timpul n-a făcut decât s-o lărgească. De ce? Lucrurile au fost desigur mult mai complicate. Eu le simplific pentru a le înțelege cât de cât. Îmi spun prin urmare că prea semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai la picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udîndu-i cu apă și pe urmă purtîndu-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. "Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio", i-am zis într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lopețile de var se și sfărâmau pe fețele lor, iar pământul îi acoperea într-un fel anonim în gropi săpate din ce în ce mai adânc. Ceva mai târziu, totuși, administrația s-a văzut obligată să caute loc în altă parte și să mai lărgească spațiul. O hotărâre a prefecturii i-a expropriat pe cei care ocupau unele locuri de veci și resturile exhumate au luat drumul spre crematoriu. Curând a fost nevoie să fie incinerați chiar morții de ciumă. Dar a fost folosit vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]