179,812 matches
-
3.500.000 victimele de pe mioriticile plaiuri și întomnatele măguri. Sau, dacă, dimpotrivă, ar urca la 5.750.000, iar cifra a fost ocultată, spre a nu crea panică. înrudit cu gripa spaniolă, se pare că virusul avicol preferă tinerii, lăsându-i pe bătrâni pe seama lipsei de medicamente la început, mijloc și sfârșit de lună. Tot văitându-se, bătrânii mai câștigă o săptămână, o lună, un an. E specialitatea lor. Dacă fenomenul modificării climei nu va fi curmat, cum se pare
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
adorate de Gauguin sau în mai calda Islandă... Dorința de a avea urmași a locuitorilor României de toate etniile - afară de una - este, se știe, în continuă scădere. Se socotește că în trei decenii țara va pierde șase milioane de locuitori, lăsând la vetre mai cu seamă pensionari și handicapați. Se mai consideră că fenomenul este general european, că, în linii mari, sosirea de mase de emigranți afro-asiatici va compensa pierderile. Dacă Germania a fost preferată de turci - visul lor istoric s-
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
nu duc lipsă de premii și nominalizări. Toate cele trei pe care vreau să le discut sînt despre, cu și în familie. Toate cele trei nu își țin promisiunile pînă la capăt, au o mini-hibă din cauza căreia juriile nu se lasă convinse pînă la capăt. De pildă, Regii și regina, un film franțuzesc din 2004 (apropo, corecție: Dragoste de-o vară e din același an, nu din 2006, cum rămăsesem eu cu impresia) care se difuzează acum pe canalul pay per
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
pe care te chinui să o crezi divorțată de intelectualitate. De aici vine dificultatea rolurilor, cel puțin pentru doi actori cerebrali (și, cred eu, prea puțin prețuiți) ca Daniels și Linney, obligați să intre în pielea unor personaje indolente, care lasă viața să treacă pe lîngă ei și nu acționează decît în ceasul al doisprezecelea. Nu v-am spus decît pe scurt unde e piesa lipsă. Ei, la un astfel de film, cred eu că ar fi mers mai degrabă un
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
va merge la inimă tuturor cinefililor. Vestea bună este că îmi confirmă linia narativă pe care o bănuiam. Un film pe care încă îl găsiți prin cinematografe. Last, but not least: Thumbsucker (2005), noutate DVD. Măcar pe acesta l-au lăsat cu titlul original. Și el are o recoltă de premii - Lou Pucci, interpretul rolului principal (fără a fi avut studii de actorie) s-a ales cu Premiul special al juriului la Sundance și cu Ursul de Argint, iar regizorul Mike
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
zilei și care își scutură cu seninătate fața de masă în capul trecătorilor, iubitorului de manele de la parter care, plin de generozitate, oferă gratuit întregului cvartal tânguirile lugubre ale lui Florin Salam și Vali Vijelie, șoferului de autobuz care te lasă să alergi duoăzeci de metri pentru bucuria neprețuită de a-ți închide ușa în nas, grupului de tineri risipiți în cele patru colțuri ale unui vagon de tramvai care comunică între ei în gura mare, în disprețul total al confortului
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
în această categorie. Potrivit lui Radu Paraschivescu, cele zece reguli care călăuzesc comportamentul public al unui nesimțit autentic sunt: "1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreției. 2. Nu te gândi la ceilalți. Fii egocentric. 3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat. 4. Fă prozeliți. O să vezi că nu e foarte greu. 5. Batjocorește lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul. 6. Arată-te opac la argumentele celorlalți. Eventual refuză-le de plano. 7. Caută mereu prim-planul
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
prea serios nici în școală, nici în societatea românească de azi (și, la drept vorbind, nu se scrie din cale afară de mult nici în literatura română). Trecînd peste explicațiile contextuale de natură pur practică (desigur că unii candidați s-au lăsat conduși de ideea că a scrie despre ceva știut, chiar nelegat de subiect, e mai bine decît a nu scrie nimic), e de presupus că mulți au făcut o confuzie între inteligent și intelectual. În comentariile care au urmat probei
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
mai în rol dînd autografe și zîmbind pentru firmele cu care aveau contract. Cam aceeași atitudine a avut și englezul Beckham, în spatele căruia se află o uriașă afacere publicitară. Prost pregătit fizic pentru Campionatul Mondial, Beckham aproape că s-a lăsat faultat, transformîndu-se într-o victimă de lux a campionatului din Germania. Onest, Beckham a anunțat că vrea să renunțe la banderola de căpitan al Angliei. Dar industria din spatele lui i-a dat peste gură. Anglia însăși ar avea de pierdut
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
doar o rochie roșie ca focul, - nu plapuma - și era tânără de tot, așa că putea să o cheme, invers, LENU} A, - și n-am mai zis nimic pe chestia asta, gândindu-mă că un fochist de treabă trebuie să se lase de glume. Pe mine, drept să spun, când m-am apucat prima dată să citesc cărțile lui Faulkner, m-am oprit întâi la aia pe care autorul zicea c-o scrisese pe o mască de sudură, când lucra într-o
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
Sorin Lavric Sînt cărți la a căror recenzie ar trebui să-ți pui cenușă în cap pentru timpul pe care l-ai lăsat să treacă fără să scrii despre ele. Numai așa îți mai poți răscumpăra ceva din vina de a nu le fi semnalat apariția la momentul potrivit, molipsit parcă de o inerție generală a cărei întîrziere poate împinge atîtea lucrări de
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
e prea puțin. Interpretul nu e o mașină: el are propriile sale idei, vrea să fie iubit pentru ce cântă, vrea să răspândească frumusețe în jurul său. Astfel că divorțul între unul și altul devine foarte previzibil. Dar interpretul nu se lasă. Își zice: în marea de lucrări muzicale ermetice, vor mai fi existând câteva care să semnifice cu adevărat ceva, dar cu siguranță acestea nu sunt prea multe. Și începe să le caute și să le îmbunătățească cu știința lui. De
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
Simona Vasilache Ceva ne face să ne gîndim, privind la grupurile cu protocol de intrare, că avangardiștii, dacă lăsăm la o parte castele lor prietenii, erau niște singuratici. Nu-i o prejudecată care să ne-atingă pe toți - știm, de bună seamă, că trăiau, și ei, în aceeași lume literară - dar tot nu ne-am putea închipui un valet
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
proaspătă ofertă: Dragoste de o vară de Pawel Pawlikowski. Digresiune: pe această cale, promit solemn că o să încerc să merg la toate vizionările de presă (care mă interesează) fără să mai trag chiulul/să greșesc ora sau locația, consolîndu-mă că, lasă, îl văd eu în cinematograf. Deoarece asta s-a întîmplat cu filmul cineastului polonez și nu intenționez să repet eroarea. Se proiecta în mall. Duminică seara. Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri și
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
pe dinți?" din lateral erau mai ceva ca la meci, cu mențiunea că proveneau de la cupluri. Păi normal, vezi dragoste în titlu, deduci că e numai bun de fundal pentru giugiuleală, împănată cu niște observații, că doar nu ți-ai lăsa partenerul să piardă vreun detaliu. Acum intervine însă vestea bună pentru mine și proastă pentru distribuitori (de fapt, nu chiar așa proastă, că oamenii plătiseră biletul, sala nu avea multe locuri libere): în timp ce încercam să îmi gîtui furia și să
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
dovadă polițistului (Denzel Washington), care clar va înțelege la cine duce, și păstrează cel mai evident atestat al vinovăției pentru a-l șantaja pe cel pe care oricum îl va pune după gratii polițistul. Dar mai bine uitați aceste defecte, lăsați-vă duși de un film ușurel și poate nici nu le veți observa. Cu puțin noroc.
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca realitatea aceasta caducă a exilului să nu se lase înghițită de uitare". Microfonul Europei libere a devenit "calea regală" de acces a Monicăi Lovinescu către semenii d-sale, din țară ca și din diaspora, depășind durerea "traumei" ce părea/pare "nevindecabilă". Nu fără o amară decepție a suspendării intempestive
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
spune și despre omul de la Externe, care știe cît poți fi om de partid, fără a fi acuzat de încercare de rebeliune împotriva politicii statului. Refuzul celor doi miniștri liberali de a se subordona în CSAT ordinelor de partid a lăsat gruparea Tăriceanu într-o, periculoasă pentru ea, "disciplină de partid". Constituțional, premierul și ministrul Apărării, și-au depășit atribuțiile prin această propunere-somație de schimbare a politicii externe a României. Mult mai grav e că ministrul Apărării și-a permis să
Cuvîntul României și cuvîntul lui Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10482_a_11807]
-
amor, și când fata, somnoroasă încă și ciufulită, mormăie, printre căscături, replica celebră: Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de mine... Tudoran râde, timid; ca și cum nu el ar fi autorul; și lasă capul în jos, vinovat... Că a făcut revelionul singur; că s-a gândit la mine, nu știa nici el cum și de ce; și că de aia mi-a și telefonat; că, de fapt, era primul telefon pe care îl dădea
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
alese. În felul acesta, Dragomir se înșurubează la propriu în substanța temei, străduindu-se să meargă cît mai mult în adîncul ei. Analiza aceasta prin înșurubare va duce pînă la urmă la atingerea unui prag dincolo de care problema inițială va lăsa locul unei alte probleme. Din acest moment, Dragomir va părăsi primul focar tematic, cel care a fost deja cristalizat prin înșurubare, și se va concentra de acum încolo asupra noului focar. Va urma o nouă înșurubare cu apariția unor noi
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
la fiecare curs. Doar că, fără putința de-a fi rău, și de-a da niște tipuri certe de gogomani curentați de cultură sau, mai curînd, de frivolitate, lipsit (oare?) de răbdarea de-a fi măcar bun fizionom, Olăreanu ne lasă descumpăniți. Categoriile pe care le desparte sînt cam aceleași de la orice curs la Litere, însă acelea din ultima iarnă a anilor '40, purtînd cu ele moda unei "socializări" la Universitate niciodată repetabile, meritau un condei mai gros. De fapt, precizările
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
Așa că toate amintirile, toate senzațiile sînt date în păstrare, într-un post-restant cu lecturi, și cultivări ale naturii, în spiritul precisei ei poezii: "Stea polară, îmi acorzi un dans?" Ucenic la clasici e o carte în care se asimilează mult. Lasă că, flămînzi, studenții bine organizați atacă, în medie de două ori pe pagină, cămările gazdelor de ocazie. Și duium de arome și de forme ispititoare de merinde moi ies de-acolo, înspre legitimarea (de ce nu, estetică...) a unui festin. Pe
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
și încă insuficient lămurite. Funcționează în sfera literaturii iorghiste și o rivalitate internă. Scriitorul (poet, prozator, dramaturg) este eclipsat de istoricul literar de erudiție fabuloasă și de criticul literar de direcție sămănătoristă, foarte limitat în receptivitatea lui estetică, refractar modernității. Lăsând la o parte concurența firească dintre aceste domenii, în principal dintre literatură și istoriografie, întrebarea legitimă ar fi: unde să plasăm mai adecvat miza și performanțele scriitorului Nicolae Iorga, în ce gen literar? Ca poet, cum s-a prezentat la
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
nu să-l și fructifice. întru cinstirea unor merituoși bunici din minunata eră a tuturor posibilităților, tranziție numită. Atunci, la fiecare colț de stradă te loveai de câte o supraponderală avere ce te implora cu patetice gesturi să n-o lași acolo, în rigolă, la buna voie a cine știe cărui fost proprietar, arțăgos nebun, edentate babe, trăindu-și ultimele săptămâni prin tribunalele avertizate de către dl. Ion Iliescu să nu se emoționeze. Spre a nu mai vorbi de nechemații reveniți din străinătăți, unde
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
de voievod, noua lui identitate rămânea învăluită în taină. Toată lumea era mulțumită. Vârsta de aur, când fiecare să toarne pe fiecare, toți contra unul și unul contra toți, n-a mai venit, în România comunismul s-a prăbușit mai înainte, lăsându-i nemângâiați pe cei ce realizaseră o tradiție, vorbeau în numele unei vechimi, pe care o adânciseră până la Burebista... Voiosul personaj care, în zorii tinereții, întocmise două-trei note informative, mai mult mălăiețe decât revoluționare, de pe urma cărora, poate, n-a intrat nimeni
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]