1,874 matches
-
al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M. (1980) și al Premiului de Stat al URSS. (1986). În anul 1972 a primit “Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul "Lăutarii", iar în 1976, “Scoica de Aur”, pentru coloana sonoră a filmului "Șatra". În anul 1997 fost decorat cu "Ordinul Republicii", iar în 2000 cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer. În 2008 a primit "Ordinul Pentru merite în fața Patriei
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
Cărtărescu, cât și Zaraza că prezența în imaginarul colectiv românesc pornesc desigur de la textul cântecului, si este meritul lui Ion Pribeagu de a fi creat câteva versuri suficient de ambigue și misterioase, pentru a inspira o legendă. Prin anii 1970, lăutarii din Gorj, în special Gogu Suchici, acordeonist talentat și profesor la Scoala Populară din Târgu Jiu, cântau varianta lui Kirițescu.
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
Instrumentiști (în 1946), și pentru conducerea (în paralel cu Ionel Budișteanu), timp de 20 de ani, a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București (din 1949 până în 1970). Toată familia sa s-a născut în Ploiești (atât tatăl cât și bunicul). Ambii lăutari au cântat în vestitul taraf al lui Dobrică Marinescu. A avut mai mulți frați: violoncelistul Alexandru Stănescu, pianistul Ion Stănescu, și cel mai mare, Gheorghe Stănescu, care a murit de tânăr. Într-o formulă "Trio-Stănescu" (Alexandru, Ion și Nicu) au
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
avut loc adunarea de doliu. Presa a publicat un comunicat oficial semnat de Ministerul Culturii, Filarmonica de Stat "George Enescu", Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor și Intitutul de Folclor. A fost înmormântat în cimitirul "Reînvierea" (fostul "Pătrunjel") din Colentina, alături mari lăutari bucureșteni precum Costică Pompieru, Sava Pădureanu, Cristache Ciolac sau Angheluș Dinicu, Ion Dinicu, Gheorghe Dinicu și, nu în cele din urmă, Grigoraș Dinicu. A fost distins și încununat cu o suită de premii, decorații și titluri cucerite de-a lungul
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
Bebe Serban (n. 25 septembrie 1939, Petrăchioaia, județul Ilfov - d. 1990, București) a fost un lăutar și acordeonist virtuoz român. S-a născut în 1939 în comună Petrăchioaia, jud. Ilfov. Din 1954 începe să cânte la nunți în comuna sa cu frații (Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
cel de Serghei Zinoviev. Serghei Zinoviev, magistrat rural, a primit o invitație de la contele Aleksei Karneev, proaspăt revenit de la Sankt Petersburg, și se mută la moșia acestuia. Contele și magistratul erau buni prieteni, având aceeași pasiune pentru băutură, chefuri cu lăutari și femei. Întâmplarea face ca la o plimbare prin pădure, unde au fost suprinși de o furtună, să se adăpostească în casa pădurarului Nikolai Skvorțov, cunoscând-o pe fiica acestuia, Olga. De Olga este îndrăgostit Piotr Urbenin, administratorul moșiei contelui
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
obiceiurile, unele le-a învățat chiar prea repede și prea bine... Americănește a început să rupă câteva vorbe, dar le spune pe legea lui... În rest, se bate, călărește, că westernul fără cai și fără bătăi, e ca nunta fără lăutari.”" Muzica celor trei filme din seria „Ardelenii” a fost compusă de Adrian Enescu, care mai colaborase anterior cu ambii regizori ai filmelor, Dan Pița (la "Tănase Scatiu" și "Bietul Ioanide") și Mircea Veroiu (la "7 zile"). El a fost încântat
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
festival de talie națională. Colectivul de specialiști al Casei Creației Argeș (prof. Costin Alexandrescu, coregraful Leonte Socaciu, Corneliu Lamba și poetul Toma Biolan) au înaintat o propunere pentru desfășurarea festivalului la Curtea de Argeș în postull "Sfintei Mării" (1 august-15 august), când lăutarii ("necesari" pentru ansambluri) nu aveau nunți. Numele de Carpați a fost luat pe motivul ... [vezi site-ul CIOFF http://www.cioff.org/contact-section.cfm?id=58 Romania section on CIOFF] Ca o măsură organizatorică inedită, care s-a transmis și
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș () [Corola-website/Science/319880_a_321209]
-
unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
1987) colaborând în acest scop cu diverse formații de muzică klezmer din Rusia, Ucraina și SUA, ca de pildă Klezmer Conservatory Band din Boston, precum și cu Filarmonica israeliană din Țel Aviv: "Itzhak Perlman în the Fiddler's House" (În casa lăutarului) 1995 în cadrul serialului "Great Performances" - Mari interpretări - al canalului PBS, "Itzhak Perlman Live în the Fiddler's House", 1996; "A Jewish Violin — The Best of Klezmer and Tradițional Jewish Music", 2007); Începând din anii 1970 a participat și la unele
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
impozite de milioane de euro. Acest fapt nu îl împiedică să își continue cariera artistică. În anul 1994 s-a căsătorit cu Marie Noelle, de care a divorțat în 2010. Manifestă înclinații muzicale din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi "Liceul de Muzică Dinu
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul său concert și a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. Între anii 1888 și 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având profesori printre alții pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpretează compoziții de
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
produse alimentare ș.a. De numele orașului Cahul sunt legate și numele unor personalități contemporane: poetul Robert Cahuleanu, dansatorul Spiridon Mocanu, cântăreața de operă Svetlana Strezev, privighetoarea sudului, interpreta de muzică populară Maria Sarabaș, conducătorul artistic al formației de muzică populară „Lăutarii” Nicolae Botgros, filologul și pedagogul Ion Osadcenco, Dragoș Vicol prozator de mare talent, romancier și publicist, doctor în filologie, șef de catedră la ULIM, nominalizat Om al Mileniului (Institutul de Biografii din Carolina de nord), Eugeniu Hrișcev - doctor habilitat în
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
piesele de artizanat, etc. Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri. În mare parte, sărbătorile din Republica Moldova și cele din România, sunt identice. În Moldova funcționează peste 3000 instituții de învățământ, la care sunt angajate circa 47 100 de cadre didactice. În ultimii 15 ani învățământul din Moldova a
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
peste tot. La Șelimbăr, pe 28 octombrie 1599, l-a înfrânt pe Andrei Báthory. La 1 noiembrie, a intrat triumfal cu un alai impresionant, călare pe un cal roib, purtând o tunică și o mantie albă, urmat de slujitori, trâmbițași, lăutari, boieri, căpitani și ostași, cete de secui, în Alba Iulia, primind cheile orașului de la episcopul Napragy. L-a numit mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar că guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a locuitorilor săi pitorești ne-a dat [[Gala Galaction]], care l-a vizitat adesea: ""Urlații înfățișează o minusculă urbe patriarhală. La restaurantul lui Petrache - un fel de cămin cultural al locului - am văzut adunați laolaltă: avocați, magistrați, inspectori administrativi, un lăutar și preotul paroh... Fratele meu Dimitrie Pișculescu - un adevărat moștenitor al lui Nicolache Piua-Petrii din Papucii lui Mahmud - este una din columnele de voie bună, de mândrie și de glorie ale Urlaților. Filosof în felul lui, fratele meu n-a
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
și a o sărbători, de-a pururi, dar nu în chip mistic, ci cu paharul în mână""... În sprijinul acestui mod de a vedea viața vine și [[Ionel Teodoreanu]] cu romanul său "Să vină Bazarcă!" (1947, apărut postum), unde un lăutar localnic "prin arcușul căruia curge tot vinul vechi de la Urlați", vin care e sprinten la băut, dar și cu o ușoară melancolie care amintește buchetul marelui Cotnar . În acest Urlați, a cărui față a început să se mai schimbe în
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
stânci. Denumirea sugerează forța cu care izvorul țășnește bolborosind într-o limbă rece și cristalină a frumuseții nealterate de trecerea timpului. Aici, la Bolboros, se organizau mai ales în zilele călduroase de vară ieșiri la iarbă verde și petreceri cu lăutari până noaptea târziu. Cu toate că asemenea petreceri sunt tot mai rare în ultimul timp, Bolborosul rămâne un loc fermecător care îi așteaptă pe cei setoși de frumusețe. Apele izvorului au fost captate pentru o păstrăvărie aflată în administrarea Ocolului Silvic din
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
Luceafărul". Primul volum publicat după 1944 a fost "Hrisovul meu" (apărut în 1947), volum care întrunea și multe versuri anterioare cu conținut militant. Alături de activitatea poetică concretizată în mai multe volume, a scris și lucrări în proză: scenariul cinematografic "Barbu Lăutarul", volumele "Așa am învățat carte" și "Puntea", dar și un mare număr de reportaje, articole literare, politice etc. Mult timp, Dumitru Dobrea a fost considerat de critica literară drept „poetul țăran”, mai ales pentru tematica poeziei sale dinainte de eliberare, pentru
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
și în alte privințe, mult deosebită de cea anterioară. În primul rând, este mai meditativă, uneori contemplativă, mai migălos lucrată, pe când în primele volume era mai dură, mai nefiltrată. Poezia s-a revărsat din plin în evocarea în proză "Barbu Lăutarul", concepută ca scenariu de cinematograf, dar având configurație de lucrare de sine stătătoare. Publicistica poetului e însă constituită după canoanele articolelor de ziar, amintind prea puțin de poet; proza sa este de un puternic realism, înscriindu-se cu primul volum
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
Elena Burki, născută Racoviță (decedată 1850) și Alexandru Burki (decedat 1870). Cu ocazia unor săpături efectuate în anul 1968, s-a descoperit lângă zidul de nord al Bisericii „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust”, mormântul celebrului cântăreț și cobzar, Barbu Lăutarul, pe numele lui adevărat Barbu Muntean (1780-1860). Biserica „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust” a dat și numele uliței din apropiere. De ulița Zlataust se leagă și numele scriitorului Ionel Teodoreanu, autorul romanului "La Medeleni". Amintirile acestei mahalale au fost
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
în mod regulat la biserică, Nicolae (sau Culai, cum i se spunea) a început să îndrăgească foarte mult cântările bisericești, fredonându-le oridecâteori avea ocazia. A fost de mic fascinat de tot ce înseamnă muzică, ascultându-i cu interes pe lăutari, ca și orice manifestare muzicală din viața satului. Din fragedă copilărie devine interesat de viață de credință. Culai a fost primit la școală la vârsta de 5 ani și jumătate, dovedindu-se un elev proeminent. Copilăria de acasa a fost
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
grup egal cu numărul impar al ielelor, călușarii puteau ține piept atacului acestora și le puteau domina, dacă sunt cu soț, ei nu mai pot vindeca bolnavul. Pentru a asigura protecția întregii comunități, călușarii jucau în tot satul, pe muzica lăutarilor plătiți de ei. Dansurile erau reiterate zilnic, pe perioada Rusaliilor, adică atâta timp cât exista pericolul ca oamenii sa fie agresați de "Iele". Jocul lor se desfășura între răsăritul și apusul soarelui. După acest moment, respectiv răsăritul și apusul soarelui, dansul devenea
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]
-
Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă abordare a calităților vocale și participă la Festivalul de romanțe “ Crizantema de aur ” - Târgoviște, unde obține unul dintre
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
Sub cârciumă se afla intrarea în pivnița boltită, construită din piatră de râu și având lungime de 11 metri și lățime de 4 metri. Sala comună sau birtul, cu mese lungi, era pentru mâncare, taifas și adesea pentru chef cu lăutari. În volumul său de povestiri intitulat Hanu-Ancuței și publicat în anul 1928, marele scriitor român Mihail Sadoveanu descrie astfel hanul: "„Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han - era cetate! Avea niște ziduri groase de ici
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]