4,795 matches
-
după o zi de tras la coasă. „Da’ ce-i cu mine? Nu mai sunt în stare să mă mișc din loc?” - se întreba în timp ce și-a scuturat capul, ca și cum ar fi vrut să scape de cine știe ce povară. A înșfăcat lada de campanie și a pornit la drum. După primii pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Le ridică. Erau aproape pline. Le duse la intrarea din față a casei, unde deschise ușa cu cheia lui de investigator special. Aprinse lumina din tavan. Toată camera de zi strălucea într-un alb orbitor. Pe pereți, pe mese, în lăzi, pe rafturi și în munții de hârtii de pe jos se aflau încercările de căpătuire politică ale lui Loew și ale găștii lui. Grafice și hărți și o mie de pagini de mărturii obținute cu de-a sila. Cutii de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
piața Doi băieți, unde florari consacrați, buni cunoscători ai plantelor pe care le îngrijesc și le înmulțesc, vin cu ele pentru a le vinde la prețuri aproape modice. Pe capotele mașinilor, pe mese de voiaj, pe cutii de carton sau lăzi de ambalaj își expun bogăția de ghivece improvizate din pahare și cutii de plastic. Mulți iubitori de flori și de animale mici merg la această piață singuri sau cu copiii, trec de la o tarabă la alta, încântându-și privirile cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
calmeze lucrurile, se simți cuprins de disperare și începu niște beții monstruoase, ținând-o tot într-o orgie. Poate că era inevitabil. El și Charlotte nu mai aveau decât o relație politicoasă. Whisky-ul era chiar foarte bun, adus cu lada direct de la Glen sau cine știe de unde, prin bunăvoința vreunui oarecare. Volumul mare de muncă nu-i prea lăsase timp pentru cursele de porci în anul acela. Și așa, cu capul plin de cuissade, frottage și soixante neuf , nimeri într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chei în buzunar și deschide una din cutiile mari de lemn, din dulap. Înăuntru, aranjate cu grijă pe raft, sunt câteva rânduri de cranii. Pastorul le privește afectuos. — O, mica mea Golgotă. Te salut. Se apleacă și scoate o altă ladă grea de unelte, din mijlocul dulapului. —O să asamblăm grila Lamprey, pentru început. Tu apasă aici, iar eu strâng șuruburile. În timp ce apasă tăblițele de lemn, Robert se uită la cranii. Morții îi întorc privirea. Oricât a încercat, n-a putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie expediate în lăzi mari. Morgan s-a oferit să le însoțească până la Marseille, dar Gittens vine cu ei la Paris. Jonathan nu este prea fericit din cauza asta. Se simte urmărit de acesta când aleargă prin depozit cu listele de inventar și conosamentele; Gittens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă prin biroul vămii, ursuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar înțelege cine sunt și pare incapabil să se hrănească singur; cât despre ajutor, nici nu poate fi vorba. Acum înțelege Jonathan de ce recensământul a revenit în sarcina lui. Când se întorc la vas, descoperă că le-au fost sparte lăzile cu provizii. Cei de pe punte n-au văzut nimic. Gregg ordonă o gardă permanentă și își petrec restul restul zilei certându-se despre ce ar trebui să facă în continuare. Când apune soarele, o voce tânguitoare se ridică peste tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin Hai toamnă cu miros de mandarin Mă iartă și mă spală de păcate, Trăiesc în zvârcoliri de cristalin Miop, arid, cu pleoapele uscate. Te fac părtașă-n suferința mea îți vând un pont din lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete. Tu ești fiorul ultimilor flori Și dependentă doar de clorofilă, Ești vara care nu mai are zori Și iarna prefăcută-ntr-o copilă. Hai toamnă cu miros de mandarin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
asta, care sânt o maniacă a... Ei, mi-am zis, ce să-i faci, asta e situația! în aceeași zi am făcut și eu o vizită în apartamentul care mi se repartizase și din care această persoană tocmai își cărase lăzile cu cfteva zile înainte. La intrare mă aștepta, parcă ar fi știut că vin chiar la ora aceea, fostul proprietar al casei (căzută în întregime sub legea naționalizării). Nu voia nimic de la mine, dar ținea să-mi declare că îi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dar în clipa în care îmi pierdeam capul, trăgea pe dreapta, cum spun șoferii. Se înfiripă între noi un război ce avea să dureze. Timp de o săptămînă eram trimiși la cules de struguri în fiecare dimineață. Un camion cu lada goală ne ducea în podgorie. Rostogolindu-ne dintr-un oblon în altul, am găsit prilej s-o ocrotesc pe Patricia înconjurîndu-i talia cu brațele. Această îndeletnicire ne dezvălui secrete încă neîncercate. Cu buzele pe urechea ei, am întrebat-o cum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-i viață?!... Ar mai fi iarna cum ar fi de n-ar spulbera în sobe viscolul. Atunci ne strîngem unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cele din urmă Îi numărai, cu durere În suflet, sutele albastre. Cei care vreau să-și aleagă marfa se Înfățișau la marele speculant cu un curcan gras În brațe, cu vreun clapon, cu o cegă sau păstrugă prăvălită Într-o ladă cu gheață, damigene cu vin nobil și curat, făcut din struguri furați de prin viile IAS-ului, pielicele de astrahan, borcane cu miere, purcei numai buni de băgat Întregi la cuptor, covoare și macate țesute de babele satului la războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de călcat ce se umple cu jar și care netezea ca nealtul, dar și cu valoare artistică dată de capacul dantelat și mânerul În formă de sirenă cu sânii feciorelnici goi și coadă solzoasă de pește , dulapuri din lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu multe generații În urmă - ca marfă de contrabandă din țara nu tocmai prietenă pe ai cărei negustori sași oamenii lui vodă Țepeș Îi vămuiau la sânge chiar și la modul propriu (lada ajunsese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu multe generații În urmă - ca marfă de contrabandă din țara nu tocmai prietenă pe ai cărei negustori sași oamenii lui vodă Țepeș Îi vămuiau la sânge chiar și la modul propriu (lada ajunsese În părțile noastre nu pe bani - pe care sărăntocii de aici nu i-au avut niciodată -, ci căzuse dintr-un rădvan ce gonea nebunește pe un drum din Codrul ăl Mare, fugărit de tâlhari călări, adică de haiduci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum nu s-a mai văzut în istoria omenirii. De aceea a și dispărut fără război pustiitor și ne-am despărțit de ea fără regrete. Avem datoria de a nu uita atâta strâmbătate și a le înfiera aruncând totul la lada de gunoi a istoriei”. Cuvinte, nu numai de nonagenar, ci mai ales de părinte, de bunic și de străbunic, de prieten apropiat celor care îl știu și îl cunosc pe Alexandru Mânăstireanu din satul Priponești de Sus, astăzi debutant în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gândurile despre cei vechi care ne-au deschis drumul în lume? Apoi boala veche nu se mântuie cu una cu două, părinte. Dacă-i așa, atunci am să te rog ca, înainte de culcare, să-mi aduci aminte să caut în „lada mea de zestre” și apoi om mai vedea... Ne-am așezat pe două buturugi în chip e scaune. Am vorbit apoi multe de toate și bătrânul mi-a dovedit - dacă mai era nevoie - că știe multe despre astrele cerești. La
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să pălească, semn că a obosit și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și mi-a făcut semn să-l ajut la treabă...În scurtă vreme, m-am trezit cu brațele încărcate de un vraf enorm de cărți...Toate având tartajele de aceeași culoare...Aha! Îmi zic. Știu despre ce i vorba...După ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mi-a făcut semn să-l ajut la treabă...În scurtă vreme, m-am trezit cu brațele încărcate de un vraf enorm de cărți...Toate având tartajele de aceeași culoare...Aha! Îmi zic. Știu despre ce i vorba...După ce capacul lăzii a fost lăsat să cadă, bătrânul s-a întors spre mine, cu chipul luminat de un zâmbet șugubăț: Ei! Ai văzut despre ce este vorba? Știam eu că atunci când ai să te întorci ai să dorești să le mai răsfoiești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos dintr-o ascunsă ladă de zestre. Femeia e de o curățenie și o decență nemaiîntâlnită. E mama nebunului. Plânge cu niște lacrimi care întâi trec prin mine și nu știu de ce sufletul mi se strânge ca o pasăre rănită.” Nică, te rog, vino iar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în lună și liniștea se unduiește agale printre păduri peste pământul încolțit după lunga înfrigurare a iernii Și ticăitul sec al secundarului de alamă tăia în felii egale repetat monoton ca un clopot spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
că evenimentul va ține capul de afiș... Ăăă, capul... Auziți, ce-a făcut cu capetele? Asta să-mi spuneți! — Ce faceți dumneavoastră cu capetele, domnule Rinky? îl întrebă inspectorul. — Ei, depinde oarecum... Unele dintre ele se aruncă împreună cu măruntaiele în lăzile cu hrana pentru animale... — Exact! Asta ne-a spus și Wilt că a făcut cu ele. Iar pe astea le țineți în camera frigorifică numărul 2. Am sau n-am dreptate? Domnul Rinky dădu din cap, distrus. — Da, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]