6,066 matches
-
punct de vedere românesc, contemporane, în sensul absolut, cu întregul fond romanic al limbii române. Ulterior, după cucerirea romană, latina înlocuiește idiomurile autohtone. În limba română, gramatica ei istorică arată (indică) că elementele autohtone (preromane) au existat simultan cu cele latine, cu care alcătuiesc împreună blocul omogen al fondului lexical moștenit. Lingviștii români și străini au întrevăzut clar că limba română este o limbă latină altoită pe fondul etnic și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a produs, în secolele II-III, prima încrucișare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
omogen al fondului lexical moștenit. Lingviștii români și străini au întrevăzut clar că limba română este o limbă latină altoită pe fondul etnic și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a produs, în secolele II-III, prima încrucișare, în istoria limbii române, între latina populară și graiurile trace ale dacilor, geților și moesilor. Limba latină, ca limbă a stăpânirii și culturii romane, a fost adoptată de localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geților și moesilor. Limba latină, ca limbă a stăpânirii și culturii romane, a fost adoptată de localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de comunitatea populară autohtonă. Învățând (vorbind) treptat latina, localnicii din regiunea dunăreană n-au uitat brusc idiomul indigen, care a opus o rezistență dârză elementului latin, ceea ce amintește, cu lipsuri și reduceri, acel "sermo rusticus" provincial.55 După toate cele arătate, putem încerca unele concluzii. Un document despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provincial.55 După toate cele arătate, putem încerca unele concluzii. Un document despre "nașterea poporului român" nu avemla fel nu există vreo atestare despre locul și timpul când s-a închegat limba română. În ceea ce privește locul, teritoriul romanizat, unde se vorbea latina populară, acesta cuprindea Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi un fel de limbă slavo-română !57 Româna, ca limbă, face parte din marea familie a limbilor indo-europene și anume din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul traco-dacic al limbii române. Acest substrat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul traco-dacic al limbii române. Acest substrat nu a modificat esența latină a limbii române. Ce s-a păstrat din vechea limbă a traco-dacilor? Elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul traco-dacic al limbii române. Acest substrat nu a modificat esența latină a limbii române. Ce s-a păstrat din vechea limbă a traco-dacilor? Elementele autohtone din limba română încă nu sunt elucidate (clarificate). Nume
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza latină a limbii române-toate limbile romanice provin din latină, iar structura lor continuă structura acesteia. Acad. Al. Rosetti, în Istoria limbii române, a dat definiția genealogică a limbii noastre: "Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt, în partea răsăriteană a Imperiului roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mod neîntrerupt, în partea răsăriteană a Imperiului roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia Superioară și Inferioară din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii până în zilele noastre". Ca și alte limbi romanice, româna continuă structura latinei, dar cu multe schimbări. În structura unei limbi, gramatica este partea cea mai stabilă și mai sistematică, iar vocabularul, partea cea mai mobilă și mai nesistematică, unde apar mereu noțiuni noi. Lexicul-în fiecare limbă romanică (inclusiv româna), s-a transmis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pronume, numerale, verbe. Între cele 2000 de cuvinte moștenite în limba română, unele s-au păstrat numai în această limbănumărul lor este de 100, precum ajutor, cântec, creștin, împărat, a ierta, a legăna ș. a. Ca o concluzie, limba română continuă latina populară (vulgară). Româna, ca și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de 100, precum ajutor, cântec, creștin, împărat, a ierta, a legăna ș. a. Ca o concluzie, limba română continuă latina populară (vulgară). Româna, ca și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
română continuă latina populară (vulgară). Româna, ca și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din care provine? Latina și-a pierdut unitatea, după secolul al IV-lea, odată cu destrămarea Imperiului, când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din care provine? Latina și-a pierdut unitatea, după secolul al IV-lea, odată cu destrămarea Imperiului, când s-a fărâmițat în mai multe limbi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din care provine? Latina și-a pierdut unitatea, după secolul al IV-lea, odată cu destrămarea Imperiului, când s-a fărâmițat în mai multe limbi. Latina populară din regiunile dunărene a început, prin secolul al V-lea, să-și accentueze
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din care provine? Latina și-a pierdut unitatea, după secolul al IV-lea, odată cu destrămarea Imperiului, când s-a fărâmițat în mai multe limbi. Latina populară din regiunile dunărene a început, prin secolul al V-lea, să-și accentueze trăsăturile proprii, evoluând independent. Acest proces a continuat câteva secole și se admite că, în secolele VII-VIII, latina cedează locul limbilor romanice (neolatine). Elementele vechi slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
când s-a fărâmițat în mai multe limbi. Latina populară din regiunile dunărene a început, prin secolul al V-lea, să-și accentueze trăsăturile proprii, evoluând independent. Acest proces a continuat câteva secole și se admite că, în secolele VII-VIII, latina cedează locul limbilor romanice (neolatine). Elementele vechi slave, care pătrund după secolul al VII-lea, nu suferă transformări, de unde rezultă că limba română nu s-a format după contactul cu lumea slavă-latina populară s-a transformat în limba română, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
română, înainte de începutul secolului al VII-lea (602). Exemplu (dovada): "torna, torna fratre" cel mai vechi text (cele mai vechi cuvinte) românesc-limba populației romanizate, limba ausonică, limba latină populară! Prin urmare, limba română a apărut ca un idiom diferit de latina din care provenea, în secolele V-VIII, în momentul în care noul popor de la Dunăre (cel român deja) se distingea de alte popoare (etnii) prin limbă.59 Cercetarea cuvintelor care numesc principalele noțiuni, împărțite pe categorii, învederează caracterul fundamental romanic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba românească privitoare la relațiile sociale medievale. Dacă, într-adevăr, o parte din terminologie este de origine slavă, în schimb, aproape fiecare din termenii aceștia slavi este dublat, în vechea limbă românească, de termenii respectivi romanici (românești), care derivă din latina populară și din cea medievală. Astfel, cea mai veche denumire a membrilor clasei feudale este aceea de cneaz (termen slav), dar el este dublat de termenul latin jude sau judec. Pentru a desemna un om liber, documentele medievale folosesc atât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adresează unor segmente mai sofisticate de consumatori. Dintre aceste reviste, folosite ca suport pentru prezentarea brandului Police, se pot enumera Target, The One, Playboy, Maxim, FHM. „Numitorul comun” pentru aceste elemente de publicitate este stilul discret și elaborat, cu nuanțe latino și retro, în consonanță cu designul produselor evidențiate. Brandul Police, folosit și pentru ceasuri și bijuterii, le-a oferit lui Cristian Bereș și Marius Chiriac ocazia să creeze un magazin monobrand Police. „Pariul” este asociat dezvoltării unei strategii de tip
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Construcția strategică mizează pe maturizarea pieței românești, inclusiv din punctul de vedere al calității și al puterii de cumpărare. Ea pune în centrul său un brand bine diferențiat și adaptat acestei tendințe, în ideea generării unei identități individualizate în stil latino ca semn al succesului. Cum decalajele de consum dintre piața românească și piețele similare din Europa se mențin semnificative și tentante, angajamentul în direcția expansiunii va fi coordonata caracteristică a grupului. Dacă au reușit în ’95-’98 cu entuziasmul care
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
susține examenul de licență, era deja posesorul unei „diplome de abilitare” în urma studiilor făcute la Universitatea din Perugia, iar mai târziu va obține și doctoratul, probabil la Roma. Din 1927 și până la sfârșitul carierei va fi profesor de italiană și latină, mai întâi suplinitor, la Câmpina (1927-1928), București (Liceul „Gh. Șincai”, 1928-1929) și Galați (1931-1932) și, după concursul cuvenit, titular, la Sibiu, unde, din 1932, funcționează la Liceul Comercial, iar, din 1937, la Liceul „Gh. Lazăr”. Între anii 1941 și 1947
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
preoți și gocimani (epitropi) brașoveni slujind, de generații, bisericii din Șchei, C. va dobândi o instrucție solidă. Pe la 1690 trecea, cu doi dintre frații săi, în Țara Românească, punându-se în slujba voievodului Constantin Brâncoveanu; e logofăt de cancelarie (cunoaște latina, rusa și maghiara, participând la redactarea corespondențelor externe, sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino) și, în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Știindu-se expus în fața turcilor, se va expatria în urma bătăliei de la
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]