1,986 matches
-
apărut ofițerul de serviciu... Că altfel cădeam din picioare de ud ce eram, flămând și vlăguit peste poate. ― Ei? Cine era ofițer de serviciu și cum ai fost primit? ― Când l-am văzut în fața mea, era cât pe ce să leșin... ― De ce? ― Fiindcă era tocmai comandantul nostru de acum. Domnul locotenent colonel! Știam că este un om înțelegător și te lasă să raportezi pe îndelete. ― Nu mai spune? Ce grad avea atunci? ― Căpitan. ― Și cum te-a primit? ― S-a oprit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a durut, dar mi-a plăcut la nebunie. Și-a frecat bărbia nerasă de fața mea și mi-a mușcat interiorul gurii. Era să leșin. —Curvă sexy ce ești, mi-a murmurat el în ureche, iar eu aproape că am leșinat din nou. Chiar mă simțeam ca o curvă sexy. Mă simțeam puternică și dorită. Haide, mi-a spus Luke. Ia-ți geanta! Plecăm! Nu ne-am luat la revedere de la nimeni. Mi-am dat seama foarte vag că ceilalți Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar fără să se arate supărați. Imediat însă Vincent cel agresiv a sărit: —Dar asta nu s-a întâmplat fiindcă nu știe să gătească, ci fiindcă îi rupea femeii coastele! Simțeam cum mi se ridică tensiunea și credeam c-o să leșin. Nu se poate să fie adevărat, nu-i așa? Mă gândeam îngrozită. Stalin era un tip drăguț, prietenos, nu putea să facă așa ceva. Vincent glumea cu siguranță. însă nimeni nu râdea. Nimeni nu spunea nimic. Abia după multă vreme, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dreptul îngrozită. —Căm, nu așa ne-am întâlnit, a pocit iar tata vocalele. A foșl așa. Câinele lor... adecă... cainele lor fugise și cu toții am găsit creatura și... — Doamne, vin încoace, l-a întrerupt mama. Arăta de parcă era pe cale să leșine. Nu mă simțeam bine deloc. Dacă-i era așa de rușine că eram acolo, voiam să știu de ce mă obligase să mă internez. Judecând după zâmbetul îngrozitor de dulceag pe care-l afișa, am dedus că se văzuseră reciproc. A, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mele, dar în secunda în care ajungeam la doctor toate simptomele dispăreau și toată lumea mă bănuia că sufăr de Sindromul Münchausen. M-am târât spre cabinet. Mirosul ăla era de-ajuns să mă facă să simt că eram gata să leșin de frică. Noroc că dentistul O’Dowd era un bărbat grăsuț și voios, numai zâmbete. Nu era deloc Doctorul Moarte pe care mi-l imaginasem eu. Suie-te acolo, fetițo, m-a îndemnat el, și hai să vedem cum stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am ajuns acasă, băiete, a zis Shake. —Slavă dracului, a mormăit Gaz, după care și-a pus dosul palmei pe frunte, ca o fată bătrână din epoca victoriană care i-a văzut puța unui bărbat și era pe punctul să leșine. Pleoapele lui Gaz au clipit de vreo câteva ori, apoi s-au închis de tot, iar picioarele i s-au strâns sub el. — Cade, cade, a anunțat cu un glas dramatic Shake, în timp ce Gaz se prăbușea pe podea. Gaz leșinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
leșine. Pleoapele lui Gaz au clipit de vreo câteva ori, apoi s-au închis de tot, iar picioarele i s-au strâns sub el. — Cade, cade, a anunțat cu un glas dramatic Shake, în timp ce Gaz se prăbușea pe podea. Gaz leșinase! Ce haios! Luke, Brigit și cu mine ne-am apropiat de el în goană ca să-l inspectăm mai de-aproape și să ne dăm seama ce se întâmplase. —Lăsați omu’ să respire, ne-a ordonat Joey. Hai, băiete! a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu litere gotice care forma cuvântul „ASSS“. —Ce-are la mână? am întrebat eu. —Nimic, mi-a răspuns Joey pe un ton defensiv. Dintr-odată mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău, m-am gândit disprețuitoare. Gaz a deschis ochii clipind des din gene. Nenorocitul ăla era un măcelar, a croncănit el. M-a torturat. M-am mai uitat o dată la mâna lui - „ASSS“ —Ce voiai să-ți facă? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar, spre groaza mea, Luke clătina din cap ca și cum ar fi aprobat-o. —... cea mai egoistă persoană pe care ați cunoscut-o... foarte îngrijorător... își făcea veacul cu persoane dubioase care luau droguri... niciodată nici un ban... datorează bani tuturor... a leșinat în hol... ar fi putut să fie violată sau omorâtă... Și Brigit a continuat. Ascultând-o cum îmi distorsiona viața, prezentând ceva banal și inofensiv ca pe ceva anormal, am început să mă enervez. Nici ea nu era tocmai ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce se referea. —Vorbesc cu tine, Rachel, a zbierat Josephine făcându-mă să sar în sus de-un cot. Uite cât de bolnavă erai când ai venit aici. în prima dimineață, când a trebuit să pregătești micul dejun, aproape ai leșinat din cauză că nu-ți luaseși prețiosul tău Valium! Am găsit sticla goală în dulapul de lângă patul tău, a spus ea privindu-mă direct în ochi. Eu mi-am mutat privirea. Simțeam că mor de rușine. Și spumegam fiindcă nu reușisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Te simți bine, păpușo? m-a întrebat dintr-odată îngrijorat. —Luke, am îngăimat eu, mă simt cam ciudat. Ciudat? în ce fel? a sărit alarmat. Cred că sunt bolnavă. Luke și-a pus palma pe fruntea mea. Aproape c-am leșinat de plăcere din cauza senzației ce m-a cuprins simțind mâna lui rece lipită de fruntea mea care ardea. — Dumnezeule! a exclamat Luke. Frigi! Of, păpușo, a zis el cu vinovăție, îmi pare rău că ți-am scos hainele de pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dus acolo, nu-i așa? Trebuia să fiu și eu la peșteră cu dânsul. Și eu fac bine, mulțumesc de întrebare! După două zile în care ai dormit ca un lemn, apropo, nu știam ce să cred, dormi ori ești leșinat, nu ai nimic de întrebat decât ce face Moș Calistrat? Mă rog, da, a fost acolo. Două zile? Am dormit două zile? Două zile și trei nopți, dacă ții neapărat la cronologia exactă. Iartă-mă! spuse Cristian așezându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucrase în cimitir noaptea următoare și apoi, tot fără să se odihnească, venise aici. Nu, exclus! Nu era prima oară când nu dormea două nopți la rând. Desigur că nu era de fier, dar nici nu putea să creadă că leșinase numai de la atât. Altceva se întâmplase, ceva legat de locul acela. Își aminti că, de fiecare când venise acolo, i se întâmplase ceva ciudat. Poate că Ileana avea dreptate, poate că pe stânca aceea chiar își aveau sălașul niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul fu proiectat în gol din fotoliul cabinei și totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era ca un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a căror iscusință era de această dată să se ferească din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
noroiul de pe ulițe. 44. Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. 45. Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă. 46. Fiii străinului leșină de la inimă; tremură cînd ies afară din cetățuie. 47. Trăiască Domnul, și binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele, 48. Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele, 49. și care mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
energică, traseul stărilor sufletești ale Zoei relevă capacitatea ei de simulare în diferite momente și față de diferite personaje. Perspectiva publicării scrisorii de dragoste a lui Tipătescu și a compromiterii iremediabile determină evoluția stării ei sufletești. Se ascunde de onorabilu-i soț, leșină, arătând astfel cât e de simțitoare. La măsurile luate de Tipătescu, Zoe reacționează contramandând ordinele date, decide eliberarea lui Cațavencu. În fața lui Tipătescu Zoe îți dramatizează suferința. Plânge, caută să-l impresioneze și nu să-l întărâte. Spaima Zoei este
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Eram Într-o indispoziție totală. Pun sacoșele În cărucior și ies pe ușă. Când să cobor ultima treaptă de pe casa scării, nu mai țin minte cum am călcat și mă prăbușesc. Căruciorul trece peste mine iar eu cred că am leșinat. Eram Îmbrăcată Într-un deux-piece clasic, cu taiorul strâns pe talie, de culoare bej, costum ce mă făcea suplă, cu pantofi bej, pe tocuri de cinci cm, cu un ornament În formă de fundă din piele de șarpe, Într-o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
-mă În pace, am bombănit Într-un târziu. Dacă Maria ar fi apărut un minut mai târziu...un nenorocit de minut mai târziu... Maria a ezitat puțin Înainte de veni lângă mine. ― Ce e cu tine? Arăți de parcă ai de să leșini dintr-o clipă În alta. ― N-o să leșin. Am Încercat chiar să-i zâmbesc, dar probabil a ieșit doar o strâmbătură ciudată. ― Plecăm! spuse ea serioasă. Acum! Am remarcat fără să vreau că și ea arăta oarecum bizar. Probabil alergase
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Dacă Maria ar fi apărut un minut mai târziu...un nenorocit de minut mai târziu... Maria a ezitat puțin Înainte de veni lângă mine. ― Ce e cu tine? Arăți de parcă ai de să leșini dintr-o clipă În alta. ― N-o să leșin. Am Încercat chiar să-i zâmbesc, dar probabil a ieșit doar o strâmbătură ciudată. ― Plecăm! spuse ea serioasă. Acum! Am remarcat fără să vreau că și ea arăta oarecum bizar. Probabil alergase o mulțime după mine. Avea părul ud din cauza
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să le pun eu pe Florica, pe Maria și pe Tanța la cântat? Ce idee năzdrăvană...“ Gabriel deschise cutia viorii și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am leșinat. Nu știu dacă și sângele meu dăduse pe-afară. Ne-au dat o friptură ca lumea și vin roșu (cum se obișnuia dacă erai donator). Nu mai mâncasem demult așa bine, de când plecasem de-acasă la cămin, la București. Horor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de blugi stas, îi luase doamna Mariana de la vaporeni și am leșinat când i-am văzut. Apoi, când să-i pun pe mine, canci. Nu puteam nici să-i închei, de ziceai că-s una dintre balenele clasei. Și, culmea, erau și prea lungi, nu știu pentru cine erau făcuți, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice altă ființă de pe lume. Nimeni n-o să vină aici fără consimțământul tău deplin. Ea închise o clipă ochii și mi s-a părut că e gata să leșine. Mă cam scotea din sărite. N-o bănuisem că e atât de nevricoasă. Apoi am auzit din nou glasul lui Stroeve. Parcă a sfâșiat într-un mod ciudat tăcerea. — N-ai fost odată într-o nenorocire amarnică și ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui ce am socotit că i-ar trebui, și i-a cerut lui Blanche o bucată de hârtie și niște sfoară ca să facă un pachet. Stroeve s-a oprit trăgându-și greu răsuflarea și mi s-a părut că o să leșine. Nu era deloc genul de poveste pe care mă așteptam s-o aud de la el. — Blanche era foarte palidă, dar a adus hârtia și sfoara. Strickland n-a zis nimic. A făcut pachetul fluierând. Nici nu ne băga în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mormăi el. Îi atrase atenția o mișcare ușoară și văzu că Ata e întinsă pe jos și suspină aproape fără zgomot. — Ata! strigă el. Ata! Ea nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea aceea înfiorătoare îl făcu aproape să leșine și trebui să-și aprindă un trabuc. Ochii i se deprinseră cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]