2,618 matches
-
un timp încoace, când își dorește cu voce tare un pic de creștere, o denumește, economică, adică mai cu economie, să nu ajungă dintr-odată ca Ghiță Mureșan la 2,34 metri. Și ca să întărească dorința sa secretă, ca un legământ direct între Biserică și Boc: a apărut decizia Guvernului, de a suplimenta fondurile alocate bisericilor. Acest fapt fost justificat astfel de premier: „Fără credință în Dumnezeu, nimeni din România nu poate face nimic". Bine, bine am zice noi amărăștenii, așa
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
învățăm să nu punem niciodată capăt acestei prea frumoase lucrări. În scrierile lor, sfinții ne îndeamnă să deschidem ochii inimii, să urmărim neîncetat cunoașterea lui Dumnezeu, „să lăsăm la o parte dorințele greșelilor, ascunzișurile rușinii, să ne reînnoim în harul legămintelor, să stăpânim mânia, să nu ocupe vrăjmașul inima noastră pentru a întrona în ea acel duh care a pătruns în inima lui Iuda și i-a sfărâmat porțile sufletului”<footnote Sf. Ambrozie, Scrisori, scrisoarea a LXXVI-a, traducere și note
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
precum bărbatul, o imaginație bogată, și nici simț pentru melodramă nu are), ea îi refuză spovedania ca pe un semn prematur de capitulare. Deși prevenit, Bizu lasă mult prea repede garda jos și-și recunoaște înfrângerea ("dorința biruise voința"), călcând legământul tăcerii cerut de aparent misterioasa femeie. Atent mai mult la propriile trăiri interioare, el descifrează în fizionomia Dianei ("fruntea frumoasă, înaltă, netedă, solemnă ca bolta unei catedrale și rece ca un cristal", "siluetă subțire, mlădie, ca la multe alte femei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
După Peter Brooks, structura melodramei are câțiva topoi recognoscibili: spațiul închis, în care pătrunde un personaj negativ sub masca prieteniei sau a curteniei; sărbătoarea întreruptă de intervenția personajului negativ; triumful temporar al răului; salvarea/fuga pe muchie de cuțit; căutarea; legământul tăcerii; termenele-limită inexorabile (moira din tragedie); recunoașterea erorii de către cei ce joacă rolul judecătorilor; apărarea publică a virtuții; figura copilului/generosului ca purtători ai puterilor providențiale; fascinația răului, ce derivă din faptul că amenințarea e personalizată, palpabilă etc. (vezi Peter
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-i drept, nu prea roditor. S-au înțeles ca fetele, logodnicele lor, să-i aștepte până se vor întoarce bogați. După promisiunile solemne și asigurările de credință din partea fetelor, după ce s-au legat frați de cruce și și-au pecetluit legământul prin jurăminte, hotărâți și perseverenți, și-au vândut pământul celor care i-au sfătuit și, cu banii luați, au pornit la drum. Bătrânii, care au văzut cu ochii lor cele petrecute, povesteau că, după ce pe meleaguri străine au înfruntat greutăți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
obicei când își chema câinii, pentru a scoate un șuierat cât mai puternic și cât mai sonor. Aceștia îl vor auzi și într-o fugă vor veni. Totul va intra în normal, iar el va fi mulțumit. Făcuse și un legământ: Când se va pomeni pe schiuri în urma câinilor cu biciul în mână, își va aminti sfaturile date de înțelepți și nu se va abate nici cu un pas din drum. Va porni direct spre igluul său unde îl așteaptă cele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viață (Cânt. Cânt. 6, 9). Cine nu ține această unitate a Bisericii, crede că ține credința? Cine se împotrivește Bisericii și i se opune crede că e în Biserică? Același lucru ne învață și fericitul Apostol Pavel, când ne arată legământul unității zicând: Un singur trup, un singur Domn, o credință, un botez, un Dumnezeu 95”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, IV, în PSB, vol. 3, p. 437) „Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa, îmbrățișând mulțimea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lor. Acesta este motivul pentru care în textele sale filozofice (în special în fragmentele traduse din Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant) sînt folosiți termeni filozofici de tipul: aievea "real; concret", ființă "existență", înțeligibil "inteligibil", a înfățoșa "a reprezenta", legămînt "conexiune", minte "intelect", părere "aparență", părut "aparent", putere "facultate", putință "posibilitate", simțămînt "sensibilitate", simțitor "sensibil" etc. Eminescu proceda astfel cu toate că, în vremea sa, limba română literară depășise fazele în care calcurile erau mijlocul de bază pentru îmbogățirea ei, iar calcurile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
timp. Problema noastră este că, în loc să fim motivați de iubire, suntem motivați de supraviețuire. Or, dacă nu ne ridicăm la nivelul agendei sufletului nostru, stabilită încă de la naștere, dacă o vindem pentru supraviețuire, riscăm să ne pierdem sufletul. Trăim prin legămîntul cărnii, în loc să trăim prin legămîntul spiritului și în felul ăsta necunoscutul rămîne necunoscut. N-am sări niciodată peste o masă, dar ne înfometăm spiritul pînă la moarte. Ne vindem pentru ceea ce ne trebuie, nu pentru ceea ce știm. Cum spunea Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în loc să fim motivați de iubire, suntem motivați de supraviețuire. Or, dacă nu ne ridicăm la nivelul agendei sufletului nostru, stabilită încă de la naștere, dacă o vindem pentru supraviețuire, riscăm să ne pierdem sufletul. Trăim prin legămîntul cărnii, în loc să trăim prin legămîntul spiritului și în felul ăsta necunoscutul rămîne necunoscut. N-am sări niciodată peste o masă, dar ne înfometăm spiritul pînă la moarte. Ne vindem pentru ceea ce ne trebuie, nu pentru ceea ce știm. Cum spunea Iisus, " Dacă ochiul tău tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
produce identitate, suferința precedă grupul, în timp ce într-un univers religios suferința îl suda în fața atacurilor din exterior și a multiplelor tentații de a-l părăsi pentru o viață mai puțin periculoasă. Această suferință a stat la temelia iudaismului, al cărui Legământ cu Dumnezeu a trecut printr-un sacrificiu consimțit. Avraam a acceptat să-și sacrifice fiul, pe Isaac, într-un act de supunere față de Dumnezeu. Suferință nedreaptă a unui tată pentru a supune lui Dumnezeu, care îi spune totuși in extremis
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este în primul rând cea a părinților, a strămoșilor, a unei ascendențe uneori îndepărtate. Însușindu-și-o, ei creează istorie. Dimpotrivă, în textele scripturistice și în comentariile lor, suferința avea propria ei "istorie", sprijinită pe mituri fondatoare ca acela al Legământului sau al ieșirii din Egipt, care puteau fi oricând reactivate pentru a interpreta flagelurile care se abăteau asupra națiunii și a individului. Aceste răspunsuri nu au împiedicat, desigur, poporul evreu să se îndoiască, în anumite momente, de viitorul său, iar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ritualiza tragedia și a face suferința suportabilă, iar autorii profetici caută să schițeze un viitor după catastrofă. Inserând destinul lui Israel în programul cosmic divin, dând un sens șederii lui Dumnezeu printre oameni, precum și ispășirii omenești în încercarea deșertului, mitul Legământului le permite autorilor biblici să construiască un model cu ajutorul căruia să se poată face față experienței exilului. Astfel nenorocirea încetează să mai fie absurdă. Plângerile, Iov sau Deutero-Isaia tratează problema suferințe nedrepte prin indivizi identificați cu națiunea. Relația privilegiată dintre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
regele perșilor, ca agent al izbăvirii și restaurării. Profeția din Deutero-Isaia recreează condițiile necesare pentru a face discursul divin plauzibil în fața durerii care copleșește poporul în exil. Întoarcerea lui Dumnezeu și reconsacrarea legăturii lui cu Israel echivalează cu un nou Legământ. Această restabilire dă istoriei un sens, căci ea nu se mai rezumă la o suită de avânturi și prăbușiri, de treceri de la un regim la altul, ci reflectă continuitatea relațiilor dintre om, națiune și Dumnezeu. Independența și prosperitatea erau semne
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ei înșiși preferând moartea botezului. Sacrificiile descrise se inspiră din cel al lui Isaac pe Muntele Moria, deopotrivă paradigmă și laitmotiv al acestor cronici 10. Pentru supraviețuitori, acest sistem de ecouri nu doar creează o verigă care-i leagă de Legământul întemeietor al iudaismului, ci conferă și un sens suferinței lor de moment. Au suferit și continuă să sufere pentru că sunt evrei. Elegiile și rugăciunile de penitență care completează relatările persecuțiilor din timpul Cruciadelor nu menționează nici ele păcatul drept cauză
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se referă la Biblie pentru a arăta că păcatul cel mai grav al lui Israel este apropierea de popoarele creștine, care duce la apostazie, idolatrie și căsătorii cu ne-evrei. Prin acest păcat, care include maranismul, poporul evreu a rupt Legământul cu Dumnezeu și a provocat pedeapsa divină anunțată în Scriptură. El este pedepsit acolo unde a păcătuit: este aservit de națiunile pe care a vrut să le imite. Dar Usque încearcă totodată să demonstreze că, în ciuda păcatelor poporului evreu, Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la sinagoga din Berlin începând din 1821, Leopold Zunz, mare expert în poezia liturgică și martirologia evreiască, și-a consacrat o mare parte din timp studiului rugăciunilor de penitență care exprimă suferința poporului lui Israel în exil, credința lui în Legământ, încrederea în virtutea căinței și în venirea izbăvitorului. Cercetarea lui se materializează prin publicarea a trei cărți între 1855 și 1865. Și nu întâmplător prefața la Synagogale Poesie des Mittelalters (1855) apare în traducere engleză, în 1907, la douăzeci și unu de ani
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
îndeamnă în 1939 la rugăciune, răbdare și întoarcere la practica religioasă, când sinagogile, casele și magazinele evreiești sunt distruse și se anunță zile sumbre pentru evrei nu numai în Germania, ci în toată Europa. Ei își inserează răspunsul în paradigma Legământului. Orice istorie este sub egida lui Dumnezeu, naziștii înșiși fiind instrumentele Lui. Ahiezer din Vilnius îi consideră pe evreii reformați responsabili de ceea ce se întâmplă. Cât despre Elhonon Wasserman, el incriminează îndepărtarea de Tora, asimilarea, sionismul ca act de normalizare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
considerat un act altruist: mori pentru Dumnezeu, din iubire de Dumnezeu, nu pentru a primi o răsplată. Iar dacă ești dispus să consimți la acest sacrificiu suprem, nu ești mai puțin convins că scopul final al creării omului și justificarea Legământului înseamnă înainte de toate să respecți Tora și să trăiești cu ea, nu să mori pentru ea, în afara unor cazuri excepționale. Omul este angajat în procesul vieții ca partener al lui Dumnezeu în creație, ceea ce dovedește măreția lui. Evreul trebuia prin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Présence de Dieu dans l'histoire (de Emil Fackenheim), 178 Lanzmann, Claude, 185-186, 196, 205, 234-236 Lazăr, 201 Le Chagrin et la Pitié, 242 Le Juif imaginaire (de Alain Finkielkraut), 246 Leblanc, Marie, 259 Lebrun, Rico, 196 Legay, Jean, 243 Legământ, 15, 27-28, 30, 65, 113, 135, 162, 167 Legea din 12 octombrie 2006 (împotriva negării genocidului armean), 287-289 Legea din 23 februarie 2005 (evocând rolul pozitiv al prezenței franceze peste mări), 284 Legea din 29 ianuarie 2001 (recunoașterea genocidului armean
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
religioasă, să desemneze pur și simplu "victima" individuală, inclusiv victima unui simplu accident. hhhhh Isaia, 56:4-5: "Pentru că așa zice Domnul către fameni: Celor care păzesc zilele Mele de odihnă și aleg ceea ce Îmi este plăcut Mie și stăruie în legământul Meu, le voi da în casa Mea și înăuntrul ziduriloe Mele, un nume și un loc [yad va-shem] mai de preț decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic și nepieritor". iiiii În ebraică: Yom ha-zikaron la-Shoah ve-la-ghevura
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui Marcion să renască În chip de om liber. Harnack a arătat că cel mai frecvent cuvînt din scrierile lui Marcion (și dintr-ale lui Luther) pare a fi novum, „nou”. Revelarea unui Dumnezeu nou aduce după ea un „nou legămînt”, revelînd o „viață nouă”, o „dărnicie nouă”, o „Îmbelșugare nouă”53. Vestea cea bună (euangelium) constă În răsturnarea valorilor pervertite ale unei lumi vechi și În Înlocuirea lor cu noile valori ale unei lumi noi, recent descoperită prin revelația lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
constă În răsturnarea valorilor pervertite ale unei lumi vechi și În Înlocuirea lor cu noile valori ale unei lumi noi, recent descoperită prin revelația lui Cristos. Nu e posibilă nici o nouă alianță cu un Dumnezeu vechi, fantasmă a tatălui real. Legămîntul este nou În măsura În care a fost stabilit Între omenire și un partener nou. Pentru ca ceva să fie nou, trebuie să fi fost necunoscut mai Înainte. Tatăl divin, ireal iese pe neașteptate din anonimatul său etern prin vestea cea bună anunțată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
omniscient, omnipotent, bun și iubitor, transcendent a creat universul și îl guvernează. Elementul central al religiei iudaice nu este o persoană sau un grup de persoane, ci respectarea tradiției și a învățăturii lui Dumnezeu. Conform tradiției, Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam, patriarhul și părintele evreilor, cel care a răspândit cuvântul lui Dumnezeu respingând idolatria. Prin Moise, cu care s-a întâlnit pe muntele Sinai, Dumnezeu a transmis evreilor învățăturile sale, scrise în Tora și explicate în Talmud. Un bun
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unei aceleiași familii sunt numiți «de același sângeă. Iată de ce amestecul sângelui mai multor persoane ar trebui să creeze această legătură («frați de sângeă). Fără a mai lua în considerare că ceea ce este legat prin sânge este indisolubil și irevocabil: legămintele sacre sunt semnate cu sânge. Pentru toate aceste motive, sângele exprimă dorința de unire, mai exact de comuniune totală. Sângele menstrual este impur, astfel că, în numeroase locuri din lume este tabu. Femeia la ciclu este dată la o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]