4,183 matches
-
Cârnăciorule. Pun pariu pe ce vrei tu că i-ai tras mamei tale o spaimă de zile mari venind pe lume așa devreme. Ruby se duse să-i aducă căruciorul triplu lui Hannah de la depozit. Când se Întoarse, Chanel Îl legăna pe Alfie și se strâmba la el. Când Îi curseră niște bale Împreună cu vomă pe obraz, scoase un șervețel curat din buzunarul pantalonilor și Îl șterse cu grijă. E mai bine, nu-i așa? Doar nu vrem să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
n-are curaj să vină la mine și să-mi zică pur și simplu? Ruby respiră adânc. — Cine știe? Când mătușa Sylvia a Început să plângă din nou, Ruby se așeză mai aproape de ea, o ținu de mână și o legănă ușor. Phil se Învârtea prin zonă, dar se simțea mereu În plus și extrem de jenat. Până să ajungă și Ronnie acasă, pe la 11 noaptea, trebuie să fi făcut cel puțin șase ceaiuri. Doamne Sfinte, exclamă Ronnie când văzu În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
avea s-o salveze. De-atunci Încolo, Chanel Îl aducea pe Alfie la muncă câteva ore În fiecare zi. Dormea În majoritatea timpului, dar, când era treaz, Chanel nu prididea să fie atentă și drăgăstoasă cu el. Când nu-l legăna În brațe, se juca cu el sau Îl pupa pe burtică făcând zgomote de elicopter și, Îl arăta tuturor clienților. Toată lumea era convinsă că ar fi o mamă perfectă. —Te-ai Îndrăgostit de el, nu-i așa? zise Ruby. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ba chiar Îl târâră de-acolo câțiva pași. A suduit ce-a suduit și, când a văzut că nimeni de pe drum nu se uită la el cu ochi buni, a plecat În ale lui cu pas Întins, cu capu-nainte și legănându-și mâinile a hotărâre de nestrămutat. Unii se temură că nebunul se duce să ia toporul ori ciomagul, Însă se liniștiră și-l trimiseră În mă-sa de prostălău. Gogoașă vorbea Întruna, zâmbea aproape cu Înțelegere și numai câțiva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe ulița mare plutea mai mult decât mergea fata lui Diogenis Dagdelinis: Marianti. Trebuia să fii de pe altă lume să nu vezi cât era de frumoasă, cum Îi săltau sub cămașa albă sânii mari și rotunzi ori cum i se legănau șoldurile. Și uitându-te la ea nu-ți venea În cap nici un gând necurat; te umpleai, numai, pe dinăuntru cu miresme și cântări de Îngeri. Multă vreme după ce se pierduse În spatele șirului de duzi de pe marginea drumului nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi, s-a cam speriat și l-a Îndemnat pe Mișu cel peltic să pună totul Înapoi În tolba lui tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
difuzor se auzea un marș, stătuse puțin de vorbă cu ea, apoi se Întorsese și urlase către sală: „La cererea onoratului public, repetăm numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum. Ca să se convingă că odraslele nu-i mințeau, capii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
diavol la locul lui: blana și barba păreau pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, nu mai atârna În țărână, ci se legăna de colo-colo, Împungând aerul după cum se străduia Iedul să țină drumul drept; ochii - nu se știa cum arătau ochii, căci nu Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bage În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine să păstrăm vechile obiceiuri. Mai vino și tu pe la biserică...” Popa o luă din loc și ochii lui Enin se ațintiră pe coada de gușter, solzoasă și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Începuse el să viseze Întâmplările sătenilor. În acea perioadă de timp despre care nu știa nimeni cât durase și pe care iarăși nimeni - nici măcar cei care credeau În ea - nu o pomenea, căpătaseră aproape cu toții aripi și Învățaseră să zboare, legănați de zefiruri blânde, feriți de vreme rea și cu belșug de rai pe ogoare. Visul, Însă, apucase să se urâțească și, În cele din urmă, să pomeniseră iarăși fără aripi În spinări și cu tălpile În noroiul gras al ulițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale. Apoi omul apucă de coada grea a palaniței și Începu să scoată din lenevoasa alcătuire o grămadă de sabiță argintie. Ectoraș, căruia niște prieteni Îi ziceau și Monstrulică, iar În vremea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cedat casa spațioasă, după ce acestea s-au căsătorit, iar pentru ea și-a amenajat o odăiță în capătul grajdului. Cu eforturi duse până la sacrificii le-a crescut și copiii, iar acum, grav bolnavă, așteaptă ca cei pe care i-a legănat, crescut și înzestrat, să-i treacă pragul... O mamă bună prețuiește cât o sută de profesori, este de părere J. Fr. Herbart, filozof, psiholog și pedagog german. Tot despre mamă, N.A. Ostrovski, scriitor rus, afirmă că este o ființă minunată
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în frumosul parc, cel care nea primit de fiecare dată cu răcoarea și aerul său paradisiac. Aici s a desfășurat, de fapt, scurta noastră
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de stăpânire a formei” ale lui S., aduc versurilor un spor de memorabilitate. Dar originalitatea întârzie să apară: „Sub talpa mea nisipul se-ndestula cu alge;/ mi se trezise-auzul de-un vast și amplu cânt,/ ce-neacă veșnic spațiul ori leagănă catarge/ pe limpezimi imense, cu soarele răsfrânt” (Dezmărginire); „Cu visul meu, pe trepte de onix,/ cobor acum la albie de Stix./ Oglinzile lui Charon, plutitoare,/ mi-arată-a nopții aspră ne-ndurare,/ iar Cerberul, chiar umbra mea o latră,/ ascunsă-n luciul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
la orice schimbare. Pierdut în activitățile sale stereotipe, copilul autist evoluează într‑un univers privat 1, cu repere stricte. Sunt cunoscute, în acest sens, reacțiile bizare ale copilului autist, care repetă invariabil aceleași jocuri simple sau mișcări (de exemplu, se leagănă sau se balansează continuu de pe un picior pe altul, pronunță același cuvânt de nenumărate ori etc.). Această îndepărtare de realitate și refugierea în sine a copilului autist fac imposibilă realizarea unui demers educativ coerent și de durată, specific mediilor școlare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Strâmbu Anca - cls. a IV-a F V. COMPUNERI DUPĂ PLANUL DE IDEI Sfârșitul toamnei E sfârșit de toamnă. Câteodată este cer Înnorat. Norii plumburii plutesc În văzduh. Păsările călătoare au plecat În depărtatele țări ale soarelui. Copacii goi se leagănă În vânt, pădurea este singură și tristă fără ciripitul păsărilor. Și În liniștea adâncă din pădure se aude doar foșnetul ultimelor frunze moarte care cad de pe crengi. Veverițele harnice culeg câte o alună rătăcită de pe ram, grabindu-se spre cămările
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
un sunet își rostogolește un ochi ziua, păpușa muzicală e spânzurată, în piața centrală, peste groapa cu lături peste toate casele familiilor zero peste toate zilele de sărbătoare peste părul pestriț ale ultimului sfânt părinte (încet încep toți să se legene în ritmul muzicii) PIANISTA: Muzica ridică un braț gol într-un salut agitat ce mai sclipire în ochii bucății de sunet și un prim râset este prins porcul va fi ținut în munți și reprodus printr-un ecou apoi mușcat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă moarte, așa de multe vorbe, și eu nu cânt, eu sunt vorbită. MECENA: Sunt rar martorul unei limbi din afara sângelui, dar sunt impresionat. Gunoiul se arată ca fiind aur într-unul care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca o întrebare care plutește în aer: sau ca să spune așa: ca un acord pierdut. COMPOZITORUL (o ia pe pianistă de mână): Pana asta împuțită e cu siguranță de la șobolanii ăia zburători, și anume de la blestemații de porumbei, care se leagănă și se cacă pe verandă.... sau de la cururile de colo, anume de la psihopații care se află în apropiere care declară că se află în apropierea unor psihopați pentru că se află în apropierea noastră. Dacă-i posibil cumpără numai găini nejumulite
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lui Aristofan pare mai pregnant decât cel a lui Platon... Ca perfect imbecil, pradă ideală, el îmbrățișează teza hedonistă încă de la începutul dialogului și termină făcând din plăcere cea mai mare impostoare. între extreme, el oscilează, evoluând în voia valurilor, legănat de verbul socratic - sau cel puțin platonician. Filosoful idealului ascetic își alege cel mai bun rol pentru a evita comunicarea, dialogul și dezbaterea. Alegând un personaj sărac conceptual, teza sa va suferi de aceleași lipsuri. Dar procedeul își arată limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu cămașa desfăcută, avțnd un aer hilar și stupid ca o maimuță. Alții urcau cu greu estrada ca să se așeze la locurile lor. Ce mit! spuse Hussonet. Iată poporul suveran! Măi să fie! cum se mai clatină! Corabia Statului se leagănă pe o mare furtunoasă! Trăncănește! Trăncănește! (partea a III-a, cap.I) (2) Gândindu-mă la sală îmi veni o idee neașteptată. Numaidecât lacrimile mele se opriră. M-am simțit mai tare, mai liniștit. M-am ridicat și, cu acel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
albe; urmăriți-l pe străzile întunecoase și pline de noroi ale orașului; urmăriți-l sub portalul liceului; urmăriți-l în sală, în timpul recreației, și băgați de seamă cu ce ciudată stăruință se uită la marele inel de fier care se leagănă în mijloc. După recreație, mai urmăriți-l până la sala de meditație, suiți-vă cu el pe catedră și citiți peste umărul lui această scrisoare dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți: Domnului Jacques Eyssette, strada Bonaparte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de iunie, condusă de moștenitorul Prusiei la Sans-Souci, la Frederic cel Mare. Dumnezeule! Ce vreme minunată! Am impresia că însăși copilăria mea aleargă de-a lungul acestui parc, unde cei patru cai tropăie vesel, și în mod bizar, copilăria mea legănată în versuri franțuzești dar și pedepsită, tot cu versuri franțuzești, cu zece rânduri din fabulele lui La Fontaine 21, fragmente din Florian 22, și dictări din scrisorile lui Voltaire, cu analiza lor logică! Ajungând la o intersecție cu mulți copaci
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]