3,106 matches
-
recepționa, organiza și devia informațiile și mesajele. În aceste condiții, estetica comunicațională apare ca o reflecție asupra naturii, circulației și reprezentării mesajelor în cadrul comunicării sociale actuale 40. Atunci când propune producerea de semnificații (înscrise într-un anumit număr de mesaje) ca legitimare a întregii activități sociale, ceea ce ar implica aproprierea diferitor mijloace de transmitere a mesajelor, Fred Forest pune în discuție un proiect de metacomunicare (în care este analizată comunicarea însăși), plasând mesaje în mass media, structurate după un model auto-contradictoriu, pentru
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu obiectul de artă, cu contextul producerii și receptării lui, cât și cu publicul de artă, cu diferitele tipuri de percepție în funcție de diferitele credințe, convingeri și afecte, formate diferit în diferite împrejurări, devine unul dintre genurile de discurs paradigmatice pentru legitimarea teoriei post-estetice în condițiile culturale actuale. Semnalarea unora dintre reperele criticii de artă contemporane, situate în raporturi de comunicare contradictorii, însă în fin acord cu dezvoltarea practicii artistice dinspre modernism către post-modernism, întăresc argumentarea cu privire la relevanța structurării teoriei post-estetice în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
avangardei ci și o multiplicare a tipurilor de critică care au percutat la schimbările accentuate din viața socială, politică, economică ori tehnologică, cauzate de necesitatea regândirii raporturilor de comuniune și de producție a existenței. Astfel, asocierea unor critici cu descrierea, legitimarea ori comentarea opozițională a unor curente artistice a generat mai multe tipuri de critică, de relevanță post-estetică, care au conturat înțelegerea actuală a artei ca un fenomen inter-discursiv și de intermediere ce s-a manifestat transversal, ca rezultat al auto-reflexivității
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care subsumează în practica artistică aproprierea, specificitatea sitului, efemeritatea, acumularea, discursivitatea, hibridizarea și eclectismul, trece dincolo de categoriile stilistice și mediile estetice. Atât critica obiectului, cât și critica originalității au permis dezvoltarea tendinței critice a diferenței artistice care avea ca rezultat legitimarea autonomiei artei. Prezentând arta conceptuală de la sfârșitul anilor '60 ca fiind o revoltă împotriva modernismului definit în scrierile lui Clement Greenberg ca o tendință istorică a unei practici artistice care ar fi vizat o autonomie totală, auto-referențială, artistul și teoreticianul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
val de critică instituțională în sfera artei, care a apărut în anii '70, a pus sub semnul întrebării rolul autoritar al instituției culturale, provocând, astfel, acea autoritate acumulată în acest gen de instituții care activau în cadrul ideologiei statului națiune, respectiv legitimarea politică a acestei autorității prin intermediul construirii unei istorii, a unui patrimoniu, a unei "moșteniri culturale", a unui canon, puse sub protecția muzeelor care căpătaseră o funcție guvernamentală complexă. Cel de-al doilea val al criticii instituționale, apărut în anii '90
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
stabilirii de valori, fie ele economice, istorice, etc. Evaluarea situației criticii s-ar putea face pe baza investigării relației dintre diferitele piețe și formele de capital pe care le privilegiază, respectiv relativa lor autoritate și autonomie în câmpul artistic și legitimarea generală a unor practici particulare. Referitor la practica criticii, Benjamin Buchloh constată o aglomerare a scrierilor despre artă care ar funcționa mai curând ca substituenți rapsodici, ca un gen de "placebo critic", decât ca atitudini discursive implicate în evaluarea situațiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
auto-reflexivă a modalităților în care participăm în reproducerea relațiilor de dominare care ar include exploatarea monopolurilor competenței și a altor forme de autoritate instituționalizată. Câtă vreme diviziunea muncii în lumea artei ar fi de fapt o diviziune a muncii de legitimare, sarcina critică a artiștilor ar fi aceea de a se angaja în critica instituțională. Cât privește întrebarea ridicată de David Joselit referitoare la capacitatea de absorție de către artiști a practicii critice discursive elaborate de criticii de artă, Andrea Fraser, despre
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
puse în situația de a concura cu o serie de teorii (tn+1) în abordarea descriptivă, analitică și evaluativă a practicilor artistice contemporane. Dacă unele dintre aceste teorii (printre care se află și cele estetice) își elaborează încă discursul în funcție de legitimări filosofice moderne (narativiste) și de programe teleologice (idealiste), uzând de un vocabular (metafizic) aflat în decalaj față de schimbările intelectuale de la sfârșitul secolului trecut (ce au configurat noi terminologii), alte teorii (printre care se află și cele politice asupra artei) au
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
punând în discuție ruperea imaginilor de această realitate pe baza unei oarecare autonomii a celor dintâi, în timp ce poziția descrisă anterior este, oarecum, inductivă, câtă vreme imaginile sunt doar o modalitate de a îmbunătăți critic ordinea realului. Delimitându-se ideologic de legitimare, conceptul de integrare politică a studiilor vizuale contemporane în rețeaua teoriilor artei actuale solicită un punct de vedere neo-pragmatic care să disocieze între diferite strategii post-estetice: contingente, contextuale, circumstanțiale, pe larg, hermeneutice, uzând de cele trei tipuri de subtilități: a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
disociată de o "artă a întrebuințării"), Michel de Certeau constată anumite transformări ce se produc în economia culturală dominantă în funcție de interesele și regulile impuse de acești consumatori-utilizatori. Și aceasta deoarece, în condițiile în care cultura se manifestă conflictual, fiind supusă legitimărilor, dislocărilor și controlurilor alternative, sunt puse la lucru anumite tactici de consum, respectiv anumite modalități ingenioase prin care cel slab se folosește de cel puternic, împrumutând astfel o dimensiune politică practicilor vieții de zi cu zi. Definind tactica în raport cu strategia
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
hegemonic" al instituțiilor de artă, care dispun de o anumită putere de consacrare a artiștilor prin selecțiile realizate de curatorii (comisarii) lor oficiali, Rochlitz constată producerea unei scurtcircuitări a judecății estetice și a unei neutralizări a criteriilor estetice prin forța legitimărilor instituționale. Reflecția asupra politicilor culturale și a strategiilor instituționale stă la baza punerii în aplicare a unui proiect de administrare a creației și prezentării artei. La rândul lui, Thierry de Duve observă faptul că asistăm la o recuperare a câmpului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
că finalitatea politică se substituia, astfel, adesea, finalității estetice, că politizarea poate fi înțeleasă ca o tentativă de a restitui funcția socială a artei, că artistul devine revoluționar făcând trecerea de la comportamentul apropriaționist la cel intervenționist, că singurul criteriu de legitimare care subzistă, astfel, ar fi cel al justeței analizei politice (etc.), Rochlitz indică faptul că evaluarea unei opere de artă nu se mai face în funcție de pertinența ei estetică, ci în raport cu gradul de conștientizare politică. Tocmai în raport cu această "conștiință politică", în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a protestului stradal ori virtual. Ca exemplu, opțiunea politică ar putea să fie văzută ca o construcție condiționată de modalități specifice de manifestare a artei, dacă ar fi să se țină cont de tendința structurării artistice a discursivității alternative auto- legitimării științifice a discursurilor logice. În măsura în care s-ar lua în considerare istoria formării rețelelor de contingențe care au generat în timp o serie de definiții contextuale ale artei, în funcție de condițiile de viață și co-interesele comunităților asociate de societate cu producția și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dimpotrivă, au pus bazele unei organizații guvernamentale, sub egida căreia își articulau crezul și identitatea. Apartenența la o instituție alternativă le conferea, deci, un statut, o "voce" în cultura academică americană, o poziție privilegiată, ale cărei interese dobândeau, automat, atât legitimare, cât și protecție guvernamentală. Cu alte cuvinte, iată cum instituțiile pot servi nu numai la aservirea individului, conform unui raționament mai vechi al lui Michel Foucault, ci și la împuternicirea sa. Lăsând în urmă aceste fapte istorice, la care tocmai
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
urmă cu vreo jumătate de an, poate puțin mai mult, discutam cu profesorul Alberto González de la Bowling Green State University, Ohio, fost coordonator al tezei mele de doctorat, chestiuni legate de articularea cât mai reușită a modalităților curente de (auto)legitimare a orientării umaniste, interpretative sau, în termeni metodologici, calitative și critice, în contextul mai larg al studiului pe domeniul Științelor comunicării. La data respectivă, aveam mare nevoie, ca în toate momentele cruciale ale parcursului meu plin de "hurducături" prin acest
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
că, la această dată, se pot consemna publicații academice de genul celei a lui Judith Martin și Tom Nakayama 2, care oferă "modele dialectice" ale cercetării, coroborând rezultate ale abordărilor calitative, critice și cantitative, în ponderi echilibrate. În locul "luptei pentru legitimare", aceste modele strâng laolaltă, în mod constructiv, obiectivele atinse de diferitele abordări metodologice ale complexului fenomen comunicațional. Desigur, erou al ascensiunii orientărilor calitative și critice în cercetarea comunicării interculturale, lucru pe care l-am ilustrat (ca să evit termenul matematic "demonstrat
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
le caracteriza profesorul Griffin la finele incursiunii sale prin istoria sa teoretico-metodologică pe care ne-a pus-o la îndemână, pot fi regândite, în baza caracterului lor mereu simbolic, conform exigențelor și intereselor celor care doresc să găsească adăpost și legitimare în contextul lor. Sunt prima care consideră de o dezirabilitate majoră un astfel de proiect. Mai mult, fără să dețin "cunoaștere de expert" în această privință, intuiesc faptul că paginile mele vorbesc în numele unei comunități care, chiar dacă nu există încă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lui Chapman reprezintă efortul de construcție a viziunii morale a fiecăruia dintre noi, cei care îl citim și ne (re)cunoaștem, în portretul pe care pastorul ni-l propune, drept autentici destinatari ai mesajului său, în baza propriei noastre (auto)legitimări, ca atare, furnizată de experiența (noastră) religioasă, la care Chapman face, desigur, ex cathedra, apel. Ne dorim, în urma celor lecturate, să facem parte, mai degrabă decât să eșuăm în acest sens, din publicul căruia Chapman a intenționat să se adreseze
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sens înseși teoriei critice, subsumând-o practicii critice; teoria devine "actul performativ al (criticului) retoric care susține criticismul în termeni de lectură inteligentă a discursului puterii"808. În final, criticul subliniază caracterul de-sine-stătător al practicii critice, care, eliberată de orice legitimare care se revendică de la anumite criterii universaliste ale rațiunii, "celebrează propria dependență de contingență, de doxa ca temei al cunoașterii, de nominalism, care consideră că însuși temeiul înțelesului limbajului este doxastic și de criticism, privit ca act performativ"809. McKerrow
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
săvârșisem un fel de trădare: „Ai ieșit din Sionul nostru”, parcă mi se reproșa. S.A.: Ce bizar! E ca un fel de înaltă trădare, ca o crimă de stat, deci. Pe scurt: dacă studiile iudaice în forma lor canonică reprezintă legitimarea teologică a statului Israel, tu, dacă vorbești altfel, înseamnă că ataci fundamentele statului. M.I.: Într-un fel, deși nimeni nu a spus așa ceva. Și toți știu în Israel că eu sunt sionist cel puțin cât și ei. Așa că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Dej și Ceaușescu: prin cenzură, prin propagandă marxistă și ateistă, prin obstrucționarea valorilor naționale (Enescu, Brâncuși etc.), prin distrugeri masive de patrimoniu arhitectural sau de mediu. Istoricul nu pare a avea cunoștință de aceste aspecte. Resuscitarea istoriei românești în scopul legitimării unui regim impus din afară, prin agitarea problemei Basarabiei, de pildă, ordonată de partid și practicată de culturnici (autointitulați „istorici”) și ideologi improvizați, nu poate servi drept argument pentru sinceritatea politicii de deschidere a regimului de la București, comparativ cu acțiunile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Dej și Ceaușescu: prin cenzură, prin propagandă marxistă și ateistă, prin obstrucționarea valorilor naționale (Enescu, Brâncuși etc.), prin distrugeri masive de patrimoniu arhitectural sau de mediu. Istoricul nu pare a avea cunoștință de aceste aspecte. Resuscitarea istoriei românești în scopul legitimării unui regim impus din afară, prin agitarea problemei Basarabiei, de pildă, ordonată de partid și practicată de culturnici (autointitulați „istorici”) și ideologi improvizați, nu poate servi drept argument pentru sinceritatea politicii de deschidere a regimului de la București, comparativ cu acțiunile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
altor sisteme politice. Structura cărții Restul cărții va fi structurat astfel: în capitolul doi se studiază două căi de legătură dintre UE și cetățeni, alegerile și grupurile de interes, care ne vor servi drept bază pentru a înțelege căile de legitimare ale diverselor instituții UE. De ce participarea este atât de scăzută la alegerile pentru Parlamentul European? De ce partidele mici și cele din opoziție obțin de obicei rezultate mai bune decât la alegerile naționale? Sunt cu adevărat reprezentativi deputații europeni sau sunt
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
alegerilor naționale, nici nu se poate cere ca numai Parlamentul European să furnizeze legitimitate democratică Uniunii Europene. Cum vom observa în capitolele ce urmează, în afară de Parlament, există în Uniunea Europeană și alte instituții, fiecare dintre ele beneficiind de căi proprii de legitimare. Dintre ele se evidențiază Consiliul, cea mai puternică instituție din cadrul sistemului politic al Uniunii. Alegerile naționale sunt și alegeri europene În timpul campaniei pentru alegerile generale britanice din 2001, liderul partidului conservator, William Hague, a ținut un discurs în Loughborough cu
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
executivul este supus, cel puțin din punct de vedere formal, față de parlament. În particular, atunci când politica cere legislație, este nevoie de aprobarea parlamentului. În afară de aceste funcții de putere, parlamentele naționale mai exercită și o funcție de "forum public" de informare, comunicare, legitimare, etc. Argumentul este că guvernarea Uniunii Europene are un efect pervers asupra acestor procese democratice din cadrul statelor membre și chiar din cadrul Uniunii. Executivul statelor membre, miniștrii, se întrunesc în cadrul Comunității ca principal organ legislativ cu o jurisdicție care se extinde
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]