2,103 matches
-
contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, această atribuție revenind Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului egalității, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu instituie niciun fel de privilegii sau discriminări în cadrul aceleiași categorii de persoane. În jurisprudența sa, Curtea a reținut
DECIZIE nr. 541 din 28 aprilie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/233795_a_235124]
-
nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale examinarea unor texte de lege în vederea modificării și completării acestora în scopul corelării lor, ci în competența exclusivă a Parlamentului, întrucât, potrivit art. 61 din Legea fundamentală, acesta este unica autoritate legiuitoare a țării. Așa fiind, excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A
DECIZIE nr. 491 din 19 aprilie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/233848_a_235177]
-
Brăila - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, instanța nu face altceva decât să traducă în practică actele normative emise de autoritățile legiuitoare ale statului, pronunțând o hotărâre judecătorească. Această hotărâre este supusă căilor de atac. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului
DECIZIE nr. 649 din 17 mai 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234136_a_235465]
-
la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 61 alin. (1) referitor la unica autoritate legiuitoare a țării, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 129 privind căile de atac. De asemenea, consideră că este încălcat art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele
DECIZIE nr. 649 din 17 mai 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234136_a_235465]
-
tehnică legislativă - nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 -, sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă -, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea prin abrogare. Însă o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluțiile ce se impun în această materie. Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 , Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în competența Curții Constituționale intră numai
DECIZIE nr. 766 din 15 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234181_a_235510]
-
în Monitorul Oficial al Românie, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, a statuat că ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern. Autorii obiecției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege limitează, fără
DECIZIE nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/233499_a_234828]
-
și nu activitatea de legiferare, dispozițiile constituționale ale art. 111 nu implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale, iar prevederile art. 104 din Tratatul de la Maastricht nu pot împiedica Parlamentul să-și exercite rolul de unică autoritate legiuitoare. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 3.858D/2010, apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată și arată că textele criticate nu reglementează restrângeri ale unor drepturi, ci acordă
DECIZIE nr. 788*) din 16 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234446_a_235775]
-
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Astfel, controlul de constituționalitate se efectuează numai prin raportare la prevederile și principiile Constituției, coordonarea, formularea și explicitarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
DECIZIE nr. 292 din 24 februarie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei şi ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/231210_a_232539]
-
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", art. 120 alin. (1) referitoare la principii de bază (Administrația publică locală), art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) privind economia. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege
DECIZIE nr. 203 din 10 februarie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 24 şi art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/231379_a_232708]
-
unui risc serios și dacă aceștia nu pot sau, din cauza existenței acestui risc, nu doresc protecția acelei țări. Dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 explicitează noțiunea "risc serios", iar Curtea a observat că, în definirea acesteia, legiuitorul român folosește termeni identici cu cei pe care Consiliul Uniunii Europene a înțeles să îi utilizeze în reglementarea aceleiași problematici, mai exact în art. 15 din Directiva 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime pentru calificare și
DECIZIE nr. 264 din 22 februarie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/231522_a_232851]
-
persoana juridică și acționarul/asociatul persoanei juridice care are calitatea de "cult religios". Așa fiind, pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia. Instanța de contencios constituțional nu poate complini omisiunile legislative, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță "numai asupra constituționalității actelor
DECIZIE nr. 1.494 din 18 noiembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/229309_a_230638]
-
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Așa fiind, controlul de constituționalitate se efectuează numai prin raportare la prevederile și principiile Constituției, coordonarea, formularea și explicitarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
DECIZIE nr. 1.493 din 18 noiembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/229329_a_230658]
-
Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în Cauza Beian împotriva României). În ceea ce privește aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea constată că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai
DECIZIE nr. 26 din 18 ianuarie 2012 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 49 alin. (2), art. 54 şi art. 56 din Legea privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239058_a_240387]
-
că aceste dispoziții de lege deleagă în mod neconstituțional competențele de reglementare și de legiferare din sarcina Parlamentului în cea a Consiliului Superior al Magistraturii sunt neîntemeiate. Astfel, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, acesta a adoptat Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, lege organică ce reglementează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 73
DECIZIE nr. 1.588 din 13 decembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 38/2009 pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/238595_a_239924]
-
formulate. În opinia autorilor sesizării, dispozițiile legii criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 61, art. 75 și art. 79 alin. (1), al căror cuprins este următorul: - Art. 61: "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat."; ... - Art. 75: "(1) Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale
DECIZIE nr. 1.575 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237601_a_238930]
-
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, "Potrivit art. 61 din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, iar structura sa este bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputaților și Senat. Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflectă însă nu numai în dualismul instituțional în cadrul Parlamentului, ci și în cel funcțional, deoarece art. 75 din Legea fundamentală stabilește
DECIZIE nr. 1.575 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237601_a_238930]
-
cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie de Cameră decizională. Totodată, ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român și de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a țării, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră. Art. 75 din Legea fundamentală a introdus, după revizuirea și republicarea acesteia în octombrie 2003, soluția
DECIZIE nr. 1.575 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237601_a_238930]
-
sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), conform cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor
DECIZIE nr. 25 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237645_a_238974]
-
deficitară a prevederilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, Curtea constată că această normă legală a fost edictată în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, ce consacră principiul separației puterilor în stat. De asemenea, Curtea reține că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire se face prin lege
DECIZIE nr. 994 din 14 iulie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235157_a_236486]
-
ce consacră principiul separației puterilor în stat. De asemenea, Curtea reține că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire se face prin lege, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, care este de competența autorității legiuitoare. Or, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale. Din analiza textelor criticate nu se poate reține însă că acestea ar avea o redactare deficitară. Astfel
DECIZIE nr. 994 din 14 iulie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235157_a_236486]
-
în cadrul politicii de legiferare, legiuitorul are dreptul să opteze pentru soluția legislativă pe care o consideră adecvată în reglementarea unui domeniu, drept ce își are sorgintea în dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării". Preferința Parlamentului pentru o anumită soluție legislativă este un atribut suveran al acestuia, atâta timp cât nu contravine normelor și principiilor Constituției ( Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din
DECIZIE nr. 951 din 12 iulie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235619_a_236948]
-
salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 , și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 . O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27
DECIZIE nr. 898 din 30 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în privinţa sintagmei "în vigoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235626_a_236955]
-
conținutului inițiativei legislative nu este unul absolut, Curtea Constituțională putând cenzura această competență prin prisma respectării exigențelor art. 114 din Constituție. Totodată, absolutizarea dreptului Guvernului de a apela la procedura angajării răspunderii ar duce la transformarea acestei autorități în putere legiuitoare, interferând, astfel, cu atribuțiile de legiferare ale Parlamentului. I.3. Criticile de neconstituționalitate sunt raportate și la dispozițiile Legii fundamentale referitoare la obligația respectării legilor, susținându-se că elaborarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
DECIZIE nr. 383 din 23 martie 2011 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 referitor la art. 16 alin. (1), pct. 9 referitor la art. 31 alin. (1), pct. 25, pct. 37 referitor la art. 72 alin. (5), pct. 40 referitor la art. 79 alin. (4), pct. 51 referitor la art. 94 alin. (2), pct. 52, 66, 70, 75, 78, 84 şi art. II alin. (1) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a legii în ansamblul său. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/231529_a_232858]
-
susține că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii este afectată de vicii de neconstituționalitate extrinsecă, întrucât angajarea răspunderii Guvernului nu a fost oportună, ci s-a făcut abuziv, cu încălcarea atribuțiilor Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării. De asemenea, sunt înfrânte dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât legea criticată nu respectă normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 . În ceea ce privește neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor legii modificatoare a Codului muncii, se arată
DECIZIE nr. 383 din 23 martie 2011 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 referitor la art. 16 alin. (1), pct. 9 referitor la art. 31 alin. (1), pct. 25, pct. 37 referitor la art. 72 alin. (5), pct. 40 referitor la art. 79 alin. (4), pct. 51 referitor la art. 94 alin. (2), pct. 52, 66, 70, 75, 78, 84 şi art. II alin. (1) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a legii în ansamblul său. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/231529_a_232858]
-
și art. 68 din Legea fundamentală. Invocând, de asemenea, jurispruden��a Curții Constituționale, prin deciziile nr. 298/2006 și nr. 375/2005, arată că este lipsită de fundament și afirmația potrivit căreia Guvernul a încălcat competența Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, de vreme ce instituția angajării răspunderii Guvernului își găsește suport juridic în chiar cuprinsul Legii fundamentale. Mai mult, precizează că, în situația de față, dată fiind importanța deosebită a proiectului în discuție și necesitatea aplicării imediate a măsurilor propuse, care urmăresc să
DECIZIE nr. 383 din 23 martie 2011 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 referitor la art. 16 alin. (1), pct. 9 referitor la art. 31 alin. (1), pct. 25, pct. 37 referitor la art. 72 alin. (5), pct. 40 referitor la art. 79 alin. (4), pct. 51 referitor la art. 94 alin. (2), pct. 52, 66, 70, 75, 78, 84 şi art. II alin. (1) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a legii în ansamblul său. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/231529_a_232858]