1,853 matches
-
ea speriată de fața mea - Netocika Nezvanova. Garderobiera îmi aduse pardesiul tocmai când îi înapoiam fetiței volumul, m-am trezit întrebând-o: Mais quelle îge a-t-elle? și femeia îmi arătă cele zece degete și apoi încă trei, indecisă între zâmbet lejer și compătimire serioasă. Afară mă lovi o nouă panică: nu voi mai ajunge la hotelul de pe ulița Gorkovo gde tramvai ne hodit - prima frază, cândva, din abecedarul de limba rusă. M-am lăsat dus de un instinct care lucra distinct
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sunt pentru toți aceleași, dar ceea ce ne diferențiază este alegerea noastră la un moment dat, compromisurile pe care suntem în stare (sau nu) să le facem pentru a ne atinge un anumit scop. Aș fi putut și eu să acced lejer la o situație socială ,,splendidă”, dar în condițiile pe care le-am întâlnit pe teren, prețul moral ar fi fost imposibil de acceptat pentru mine. Aceasta a fost diferența, la acest aspect se referă ,,liberul nostru arbitru”. Iar aceste condiții
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din problemele cele mai importante a cărei dezlegare o voise împărăteasa Maria Tereza în principatul Transilvaniei, a fost deprinderea locuitorilor cu viața militară, mai corect spus militarizarea zonei în vederea introducerii unui sistem de disciplină ce ar fi asigurat o mai lejeră ținere în frâu a populației române ce se dovedise în multe rânduri recalcitrantă. Iobagii din Țara Oltului nu puteau fi lăsați să poarte arme, știa împărăteasa dece. De aceea s-a gândit măria sa cu consilierii, să decreteze înființarea unor regimente
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mișcîndu-și de fiecare dată corpul în aer foarte grațios. După un timp, cu toate că ar mai fi vrut să rămînă, se gîndi că trebuie totuși să se întoarcă. Stătuse destul de mult și mama o să-i facă iarăși scandal. Începu să înoate lejer spre țărm. Cînd ajunse aproape de dig, observă o siluetă cățărată pe o piatră care dădea înspre mare. Își recunoscu părin tele, harnic ca de obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că nu scenele în care apare propriu-zis rechinul m-au impresionat, ci acelea în care el nu este arătat - așa cum e, mai ales, una de la începutul filmului, cînd e devorată o tînără care făcea baie noaptea în mare : tipa înoată lejer pe spate, face pluta, e filmată de jos, din apă, la un moment dat camera începe să se apropie de ea, începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și, dintr-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
parcat mașina, casa pe care o căutam abia se zărea prin păienjenișul de pomi, vița-de-vie ridicată pe șpalieri, flori agățătoare și vegetație spontană înaltă. Mi-a ieșit în întâmpinare finul Florin, profesor pensionar în vârstă de 67 de ani, îmbrăcat lejer cu maiou și șort pestriț, desculț, adresându-mi-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea vizitatorilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
XI a și a XII-a. Aproape că nu-i venea să creadă că se află într-o prestigioasă instituție de educație, care pregătește viitori învățători și educatoare. L-au dezamăgit mai întâi îmbrăcămintea pestriță, cu modele mai mult decât lejere, a fetelor, precum și cvasitotala lipsă de interes și respect pentru importanța evenimentului. Pe vremea când el, Dumitru Dascălu, era în activitate sau la cârmuirea școlii, lucrurile se prezentau cu totul altfel. Momentul religios săvârșit cu pioșenie de preotul capelei din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
școlară și socială. În toamna aceluiași an, în împrejurări pe care ar dori să le uite, Dumitru Dascălu s-a pensionat. Catedra lui, inclusiv dirigenția, a fost preluată de un coleg cu mai puțină experiență și cu o viziune mai lejeră asupra rigorilor pregătirii viitorilor învățători. Foștii lui elevi s-au bucurat că aveau mai multe libertăți, că exigențele privind pregătirea psihopedagogică și practică se situau la cote convenabile lor, iar de primul lor diriginte au uitat. La întâlnirile întâmplătoare cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de locul copilăriei și de cei dragi, dor ce îi macină neîncetat sufletul. Fiindu-mi rudă apropiată, am avut adeseori prilejul să-l întâlnesc, să ne bucurăm că ne am revăzut și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția lejeră și molcomă despre oameni, locuri și întâmplări din țară și de aiurea, s-au strecurat și unele destăiniri mai directe sau mai voalate despre traiul în înstrăinare, despre obsesivele gânduri, nostalgii și amintiri care îi populează neîncetat visele, clipele de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă această deplasare pentru a revedea satul bunicilor după mamă, acolo unde
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui Cosmin își consumau energia făcând sport, dansând, abordând pieptișul munților sau înotând în apele străvezii ale lacului ori ale mării. Distanța ce urma să o parcurgem în aproximativ o oră și jumătate ne-a înlesnit să discutăm nestingherit și lejer despre tot ceea ce ne trecea prin minte, mai cu seamă despre cele petrecute în ultima vreme. Proaspătul student a povestit despre modul cum și-a petrecut viața de elev la unul dintre cele mai bune licee din Botoșani, liceu care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-se sub o pătură căutând ași feri privirea de celelalte persoane sub pretextul că era frântă de oboseala acumulată din timpul călătoriei. Părul care era pieptănat într-un coc, strâns, îl desfăcu din strânsoarea lui, iar acum se simțea mai lejeră. Foamea o chinuia dar își aruncă o mână de alune decojite in gură, apoi își lăsă capul pe fotoliul moale de catifea vrând sa adoarmă. Dar un hohot de râs ce părea provocat de cineva din interiorul ei nu-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se strigă, în prima seară a competiției imediat după genericul festivalului cu treptele urcând din mare în azur , Raoul ! ; tot între paranteze : nimeni nu știe cine e Raoul) e sala ideală : nu sunt decât criticii și jurnaliștii acreditați, se stă lejer, cu picioarele pe scaunele din față, se poate râde în voie de toate caraghioslâcurile de pe scena Lumiere și, slavă Domnului, au fost suficiente motive de râs și anul acesta ! Diane Kruger - metresa (că „maestrăș nu pot să-i spun) de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trei serile la restaurant cu cei de acolo și-am continuat discuțiile purtate peste zi la teatru. Piesa este tocmai ce ne trebuie! spunea directorul teatrului. Am și fixat distribuția și vom începe imediat după Anul Nou repetițiile. Vom merge lejer, iar în toamnă deschidem stagiunea cu ea. Dar cu o condiție: să scoatem noi premiera pe țară. Vrem să te lansăm noi. Ajuns acasă, după cîteva zile, a urmat "noaptea mea albă de Ajun". I-am povestit doamnei Tamara tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prind, dar shakerul aterizează pe canapea. — Ai două mâini stângi! mă ia peste picior Danny. Hai, Becky. Trebuie să te antrenezi să prinzi buchetul la nunta asta. — Ba nu! — Ei, nu! Nu vrei să urmezi tu? — Danny... Încerc să râd lejer. Voi doi trebuie neapărat să vă căsătoriți, continuă Danny, ignorându-mi săgețile din privire. Ridică shakerul și începe să-l răsucească dintr-o mână într-alta. E perfect. Uitați-vă la voi. Locuiți împreună, nu vreți să vă omorâți unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ani, spun, ușor iritată. Poate că... o să-mi ajungă și opt. — Opt? Mami pare că mai are puțin și izbucnește în lacrimi. — Luke, spune Suze, extrem de tulburată. Tu știai de asta? — Am discutat chiar alaltăieri, spune Luke, cu un zâmbet lejer. Dar nu înțeleg, insistă ea. Nu crezi că e... — Timpul să mergem? o întrerupe Luke. Ai dreptate. Cred că trebuie s-o luăm din loc. Știi că e două fără cinci? — Cinci minute? Suze pare de-a dreptul înspăimântată. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
geanta ei Hermès. — Ce părere ai, Elinor? zic dinadins. E o veste foarte bună, nu crezi? — Sper ca asta să nu interfereze cu munca ta la fundație, zice și-și închide geanta cu zgomot. — Nu e nici un pericol, spune Luke lejer. — Firește, activitatea lui Luke la fundație e voluntară, subliniez cât pot de dulce. În vreme ce afacerile sunt munca lui. Într-adevăr. Elinor îmi aruncă o privire de gheață. Bine, Luke, dacă nu ai timp... — Sigur că am timp, zice Luke, săgetându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
i-am zis lui Edgar, sunt o ființă umană, spune o fată cu păr roșu aflată în partea opusă. Prietena ei mănâncă o țelină, privind-o cu ochi intenși și avizi. Și el ce-a zis? — O cameră te duce lejer la treizeci de mii. Mi-a zis: Hillary... — Rebecca? Ridic privirea, un pic iritată că nu pot să aflu ce-a zis Edgar, și o văd pe Elinor apropiindu-se de masa mea, îmbrăcată cu o jachetă de culoarea untului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-te și tu la tine! Arăt către colăcelul vizibil sub rochia roșie, stretch și care, sincer, nici că ar fi putut fi mai evident decât atât. — A făcut o dată sau de două ori un comentariu despre burtica mea, spune Suze lejeră. Dar i-am spus că și așa sunt destul de nemulțumită de cum arăt uneori și că nu-mi place să mi se spună chestii din astea, așa că n-a mai insistat. Oricum, văd că a suportat destul de bine vestea. Uite la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mânecile evazate de șifon. Pe-aia n-ai încercat-o, nu? A, spun, uitându-mă surprinsă spre rochie. Nu. Car rochia înapoi la cabina de probă, mă extrag din fusta înfoiată și îmi pun rochia. Îmi strânge blând talia, alunecând lejer peste șolduri și cade pe podea cu o trenă ușoară, vălurită. Tăietura de la gât mă avantajează la față, iar culoarea mi se potrivește perfect cu pielea. Mă simt foarte bine cu ea. Și îmi stă foarte bine. Hei, spune Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de câteva clipe și știu că acum reia pentru a mia oară conversația în minte. — Unele din lucrurile pe care mi le-a spus mi s-au părut adevărate, iar altele total false. — False? Ce anume? zic cât pot de lejer. Așa, că veni vorba. Când mi-a zis că e mândră de tot ce am făcut, de la faptul că mi-am făcut firma asta și până la faptul că te-am ales pe tine de soție. Nu știu, parcă sună... nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
invitații se retrag din calea ei. — Intră, spun repede. Intră și bucură-te de petrecere. Te-am fi invitat... — Becky, nu te obosi, știu foarte bine ce faci. — Mă mărit! zic, sforțându-mă să-mi iau un ton cât mai lejer. Nu e o ghicitoare cu premiu! Se vede din elicopter. Știu foarte bine ce faci. Am prieteni în Surrey. Care m-au informat. Îmi întâlnește privirea cu o expresie victorioasă în ochi și simt că mă ia cu fiori pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avut, chiar din timpul examenelor (gr[adul] II), o laringită acută care m-a pus serios pe drumuri și m-a necăjit, după aceea (și acum încă) un alt necaz, la deget (arătătorul de la dreapta), de unde imposibilitatea de a scrie lejer. Pentru interviu (mai am încă pe masă două seturi de întrebări - unul pentru Orizont și altul pentru o revistă școlară) îmi trebuie puțină liniște (la noi, acum, multe ședințe, febră electorală etc.). Curînd sper să pot veni la Bacău pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un întreg roman). Duminică, după amiază, copiii trebuiau să treacă pe la noi, dar o ploaie violentă, cu gheață (numai pe Copou!), i-a împiedicat. Sper să ai de acum, în redacție, zile mai liniștite și, deci, favorabile unei munci intelectuale lejere care să se vadă în colaborări de amploare în revistă, așa cum este necesar. În așteptarea unui răspuns, multe urări de sănătate și spor la lucru. Mihai Drăgan Adresa colaboratoarei din [sic!] almanah (pentru interviul [eseul] publicat în revistă, în iulie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la nuntă fără știrea sa), deși Streep ar fi trebuit să ia exemplu de la Marlon Brando, un realist la fel de fanatic ca ea, dar care a știut să ia o pauză de la Căutarea Adevărului ca să fie așa cum trebuie adică elegant și lejer în musicalul Guys and Dolls. Streep e prea mult : pur și simplu îl bagă în buzunar pe Pierce Brosnan, care ar trebui să-i fie partener romantic. Cînd o să învețe Brosnan să le spună nu marilor doamne care l invită
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]