4,839 matches
-
partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul III. III.9 Elementul predicativ necesar Preocupându-se de verbul determinat de elementul predicativ suplimentar, D. Crașoveanu se oprește în mod special la verbele „cu sens lexical mai slab” (art. cit., p. 229) ca a rămâne, a se arăta, a sta, a părea etc. În comunicări de tipul rămânea smerit, s-a arătat binevoitor, a stătut zeu (din versul eminescian El singur zeu stătut-a...)etc., verbele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adjectivele smerit și binevoitor sau substantivul zeu. Fiind indispensabile predicatului, cuvintele smerit, binevoitor, zeu și toate cele aflate în situația avută aici în vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
care constituie împreună "un fascicul". Astfel ne putem da seama cel mai bine de ceea ce definește un sistem descriptiv; P. Hamon notează: Din punct de vedere formal, am putea defini descrierea drept o declinare sau o actualizare a unui cîmp lexical latent. Acest cîmp lexical [...] este centrat, în general, pe și printr-un pantonim, termen-pivot cu funcție sincretică, ce poate fi repetat în descriere, care poate fi localizat la începutul descrierii [...] sau introdus în conținutul descrierii (1986, p. 6). Astfel, acest
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fascicul". Astfel ne putem da seama cel mai bine de ceea ce definește un sistem descriptiv; P. Hamon notează: Din punct de vedere formal, am putea defini descrierea drept o declinare sau o actualizare a unui cîmp lexical latent. Acest cîmp lexical [...] este centrat, în general, pe și printr-un pantonim, termen-pivot cu funcție sincretică, ce poate fi repetat în descriere, care poate fi localizat la începutul descrierii [...] sau introdus în conținutul descrierii (1986, p. 6). Astfel, acest termen este un factor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în conținutul descrierii (1986, p. 6). Astfel, acest termen este un factor comun tuturor termenilor din descriere, este "pus deoparte pe durata declinării părților referentului descris" (1986, p. 8). Precum P. Hamon (1986), am spune chiar că el regizează nomenclatura lexicală (paradigma tuturor părților dintr-un întreg, fiecare parte putînd funcționa ca metonimie a ansamblului), precum și seria predicatelor afiliate, termen cu termen, fiecărui membru al nomenclaturii (fiecare parte a întregului putînd fi caracterizată prin extinderi). P. Hamon îl susține pe D.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
parte putînd funcționa ca metonimie a ansamblului), precum și seria predicatelor afiliate, termen cu termen, fiecărui membru al nomenclaturii (fiecare parte a întregului putînd fi caracterizată prin extinderi). P. Hamon îl susține pe D. Apothéloz, precizînd: Extinderea descrierii este în funcție de stocul lexical de care dispune scriitorul, de voința sa de a le declina mai mult sau mai puțin complet, și nu de complexitatea sau de gradele "realității" obiectului descris; prin excelență, dimensiunea, ordonarea termenilor și finalitatea ei sînt imprevizibile și necontrolabile ("etc.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Unde fiecare este în măsură [P6] Viitorul cărții se bazează pe aceste librării. În acest caz, avem de-a face cu o variantă a anaforei retorice care pretinde ca fiecare cuvînt să fie repetat la începutul frazelor. Totuși, această descriere lexicală este insuficientă și trebuie dublată de o abordare atentă a interpretării realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să imită (aici, stilul "polar american") un obiect pe care îl pune în lumină. În textul imitat, pastișorul observă particularități exagerate, potențate, concentrate pentru a fi recunoscute (un idiolect tematic de exemplu, construcția separată, "din instinct", "dezechilibrat", "imbecilul" sau chiar lexical de exemplu, abundența verbelor de acțiune, "bătu", "deschise", "evită", "căzu", "se rostogoli", "îl imobiliză", "spărsese"). Pastișa, prin definiție, hipertext constrîns să-și recunoască hipotextul, procedează prin "saturarea" trăsăturilor lui caracteristice; trăsăturile pe care le-am reperat se cristalizează în titlul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dintre aceste "mari ansambluri" mitologice: Conspirația, Vîrsta de aur, Salvatorul, Unitatea. E un demers riscant totuși, jalonat de numeroase piedici, stînjenit de obstacole neobișnuite... Primul dintre ele, cel mai evident, dar nu și cel mai puțin redutabil, este de natură lexicală 1. Ținînd cont de numeroasele interpretări pe care i le conferă limbajul comun, însuși termenul de mit e învăluit într-un echivoc persistent. Pentru antropologi și pentru istoricii sacrului, mitul trebuie conceput ca o povestire, povestire ce se referă la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
baron de Cloots, membru al Convenției Naționale, și care a fost pe urmă ghilotinat afirma într-un discurs din 26 decembrie 1793 că "Republica drepturilor omului nu este nici teistă, nici atee, este nihilistă"19. Cu toate acestea, dincolo de ocurențele lexicale, ceea ce ne interesează este utilizarea propriu-zis filozofică a conceptului. Referindu-ne la premisele istorico-filozofice generale care îl fac posibil, ar trebui să facem o lungă expunere în legătură cu manifestarea nihilismului înainte chiar de nașterea termenului. Ar trebui să arătăm, mai ales
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
idealism", astfel încât o răspândită operă de consultare precum Micul Dicționar al științelor filozofice de Wilhelm Traugott Krug (Allgemeines Handwörterbuch der philosophischen Wissenschaften, 1828) îi dedică o intrare specială, adăugată anume la volumul de anexe. Dar confirmarea principală vine dinspre cercetările lexicale care au înregistrat folosirea termenului la alți gânditori din perioada romantică, înainte încă de misiva lui Jacobi către Fichte. De exemplu Daniel Jenisch un teolog de altfel cvasinecunoscut, care fost un apropiat de-al lui Hamann, a avut legături cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
așezării în volum a bucăților literare din care le-am extras. Scurtele explicații ce însoțesc aceste secvențe urmăresc o posibilă motivare a sensului utilizat în contextul respectiv, fără pretenția de a epuiza interpretările sau de a le limita semantic sau lexical. 45 p. 7, r. 11-12 : „peste câteva zile, cărăușii sosesc, și tânăra nevastă, văzânduși bărbățelul, mai uită din cele necazuri!” sentimentalismul tinerilor căsătoriți, îndrăgostiți, care își dau putere unul altuia pentru a trece peste necazurile cotidiene; r. 26 : „soacra huzurea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
De exemplu, definiția dată limbii de către Martinet nu implică nicidecum faptul că studiul lingvisticii ar trebui să se rezume doar la frază." (1989: 221-222). Cercetările asupra categoriilor umane, realizate în cadrul psihologiei cognitive și, mai ales, utilizate astăzi în domeniul semanticii lexicale, au influențat decisiv modalitatea de abordare a prezentei lucrări. Pentru a putea vorbi despre tipologie în lingvistica textului, era necesar, într-adevăr, să facem delimitarea clară între reflecție și idealul scientist al categoriilor guvernate de condiții necesare și suficiente. C.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ne ghidează în procesul nostru discursiv. (1984: 288) Cu toate că Bahtin nu explică nicăieri din câte cunoaștem cum se articulează contextul socio-politic și alegerea unei organizări compoziționale, lingvistica contemporană cu greu poate evita întrebarea: care sunt limitele autonomiei limbii (reguli fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, semantico-logice de bază)? Care este partea supradeterminării sistemului prin punerea în text sau discurs? Înlănțuirea cuvintelor este determinată doar de reguli fondate în cadrul limbii sau depinde mai ales de constrângerile interacțiunii? Roman Jakobson a insistat de multe ori
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în partea inferioară a schemei 1, legate de eterogenitatea compozițională de care țin seama planurile de organizare (notate A1, A2, A3, B1 și B2 în schema 2). 3. Constrângerile locale ale unei anumite limbi, de ordin fonetic și (orto)grafic, lexical, gramatical, semantico-logic. Ipoteza categorizărilor (prototipice) de bază nu are sens decât în contextul limbajului conceput ca un sistem complex, compus din subsisteme sau module relativ autonome, aflate totodată în interacțiune unele cu altele. Modulele studiate în lingvistică prin metode clasice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prototipice) de bază nu are sens decât în contextul limbajului conceput ca un sistem complex, compus din subsisteme sau module relativ autonome, aflate totodată în interacțiune unele cu altele. Modulele studiate în lingvistică prin metode clasice sunt cel fonetic-fonologic, morfologic, lexical, sintactic, semantic și pragmatic. Îmi propun aici să încerc o reorganizare a acestor subsisteme într-o teorie de ansamblu. Planurile de organizare ale textualității țin seama de caracterul profund eterogen al unui obiect care nu poate fi redus la un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
textuale: asigurarea reluării-repetiției (continuitatea textuală) garantând progresia. Lucrările de lingvistică devenite de acum clasice descriu pe larg fenomenele de pronominalizare (Pisica.... Ea...), articularea (O pisică....pisica...), referențializarea deictică contextuală (O pisică.... Această pisică...), nominalizarea (O pisică intră.... Intrarea pisicii...), substituția lexicală (O pisică...Animalul...), reformularea (Această pisică este o felină), cadre presupoziționale și alte reluări inferențiale (Lucky Luke s-a lăsat de fumat: deci el fuma înainte)4. Pentru a ilustra, putem spune că, în poemul lui Desnos, conexitatea morfo-sintactică este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
inițială (ansamblul de ingrediente diferite sau de elemente neordonate) la starea finală (totul este încheiat). Însă schema pe care o propun acum ține seama, în mai mare măsură, de faptul că această structură poate fi asimilată unui proces de condensare lexicală: trecerea de la lista [b] la un lexem supraordonat [a], care servește rețetei de temă-titlu, prin intermediul [c] al verbelor de acțiune. G. Vigner (1990: 109)22 identifică această dinamică, însă fără să releve consecințele tipologiei care se impune: un astfel de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
celor două secvențe permite identificarea lor structurală: dezvoltarea prin aspectualizare, apoi reformularea concluzivă în cele două cazuri. Diferențele sunt marcate de faptul că cele două secvențe pun accentul fiecare pe un element diferit: hainele (marcate depreciativ din punct de vedere lexical), pe de o parte, și chipul, pe de altă parte. Se pare că, lăsând la o parte, în cea de-a doua secvență, trăsăturile exterioare personajului, izotopia devine apreciativă. Unitatea fiecărei secvențe rezultă din ierarhizarea propozițiilor descriptive. Două reformulări succesive
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
statut precumpănitor, procesări cognitiv diferite: în primul caz cele de tip top-down, în al doilea bottom-up. Toate ipostazele cotextuale discutate, indiferent de statutul lor macro (teme, repertoriu axiologic și referențial) și micro (poziția și conținutul temelor, tonalitatea și ponderea lor lexicală) au indicat prevalența etichetei etnice asupra fiecăreia dintre ele. Trebuie subliniat că fenomenul s-a accentuat în situațiile în care miza evaluării era sporită". (Luminița Mihaela Iacob, op. cit., p. 201). 583 Hercules Millas, Images of Greeks and Turks. Textbooks, historiography
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Volumul Genunchii Tamisei este dispus în cinci capitole (O zi pe Tamisa, Negrese la Londra, Parcul St. games, Garda regală, Ieșirea din Albion ), fiecare dintre acestea punctând anumite sensibilități ale umanului. șochează minusculul, ansamblarea bulversantă a versifiocației, dislocarea frastică, prețiozitatea lexicală care tronează-n fiecare creație lirică. Poetul Gheorghe Vidican pare fascinat de peisajul londonez, reușind tablouri de o picturalitate cu sonorități ancestrale: „e frumos e seara când bat clopotele în Dover... / șoseaua ne alunecă dinspre Londra spre Mare / cămașa nopții
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și maestrului eoria Zilieru: „pe versuri mă reazim, / eu, // autorul, rămân flacăra verbului lor...” (Ovidiu - Tristele III 3) Fiecare ciclu de versuri (din creația Maestrului) urcă o treaptă, surprinde printr-un alt suflu valoric, cu o altă metrică, cu plăPădiri lexicale unice, din care vom aminti doar: consonantica dansantă: „Iubita mea stai între î din i și â din a e â din a zvârlit de vameși ..... plugul arându-le și cer și trup odată un mire roșu își înalță rugul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
descriptiv, în forma lui cea mai simplă, se aseamănă cu o definiție din dicționar". Mai mult: Prin sistem descriptiv înțeleg o rețea verbală de formă fixă care se organizează în jurul unui cuvînt-nucleu, rețea formată din metonimele acestui cuvînt, în plan lexical, legate între ele prin stereotipuri sintactice. (1978, p. 194) Nu putem astfel să nu ne gîndim la clișeele descriptive criticate atît de Breton, cît și de Flaubert în Bouvard și Pécuchet (apropo de inevitabilele "fecioare curate", "castelani posaci", "cerșetori filosofi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
femeii urîte în (22): (15) decor verde stînci de neclintit masive totul pentru a fi îndrăgit. (22) silueta lipsită de grație pantofi butucănoși picioare împleticite coc mult prea mare și greu. În lumina acestor exemple, se observă că nomenclatura potențială (lexicală, nomenclatura de limbă) este redusă, selectată de către reprezentările sociale și imaginile lumii (presupuse) cunoscute și comune atît descriptorului, cît și descriptarului (lor) său (săi) virtuali. Putem spune că reprezentările (în discursul media) comune celor doi sau nu (în discursul didactic
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lor niveluri de dependență ierarhică, cores-punzînd diferitelor operații de asimilare (ASM): În timp ce micropropozițiile pd. ASM (2.1.) dezvoltă (nivelul 2) izotopia lui "făcută cu de toate" (nivelul 1) prin derivarea caschetei într-o serie de cinci obiecte de același rang lexical, micropropoziția pd. ASM (2.2.) pare să dezvolte în jurul "sărmanului" și "mută urîțenie" o izotopie a nimicului care nu este străină, cu siguranță, de personaj, dar mai ales de proiectul flaubertian de a scrie o carte "despre nimic" (Corespondența din
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]