3,668 matches
-
omului și a lucrurilor a devenit un "produs", un efect al puterii-cunoaștere într-un dezacord profund cu ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire. Ceea ce avem în această degenerare contemporană a Liberalismului nu sunt decât indivizi (intelectuali!), o medie ca valoare a gândirii. Indivizi docili, servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
state premoderne, nu s-au putut constitui decât printr-un suport teoretic, ideologic și doctrinar, care a prins contur în secolul Luminilor. Despre ce "contur" este vorba? Despre acel contur care a dus la cristalizarea a trei mari ideologii: naționalismul, liberalismul și socialismul. Astfel, necesitatea socială a unui stat a dezvoltat cele trei ideologii, în forme și nuanțe diferite, pentru ca o întreagă tehnologie politică să fie pusă în practică. Naționalismul (necesitatea de a avea un stat suveran), liberalismul (necesitatea de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mari ideologii: naționalismul, liberalismul și socialismul. Astfel, necesitatea socială a unui stat a dezvoltat cele trei ideologii, în forme și nuanțe diferite, pentru ca o întreagă tehnologie politică să fie pusă în practică. Naționalismul (necesitatea de a avea un stat suveran), liberalismul (necesitatea de a fi liber și independent) și socialismul (controlul mijloacelor industriale de producție) se intersectează și compun geometria statului politic modern, a arhitectonicii puterii, a relațiilor sociale și economice din cadrul unei societăți și pe parcursul fluctuabil al unor generații. Cele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vom rezolva problemele! este mesajul de forță al statului politic, dar și al socialismului. Pe de altă parte, cei cu viziuni liberale afirmau contrariul: Puterea este a noastră și ne vom rezolva singuri problemele! Evident că ambele mesaje, ambele ideologii (liberalismul și socialismul) sunt polarizante, chiar extremiste, pentru o societate civilă matură și puternică, pe care o fărâmițează. Dacă liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu viziuni liberale afirmau contrariul: Puterea este a noastră și ne vom rezolva singuri problemele! Evident că ambele mesaje, ambele ideologii (liberalismul și socialismul) sunt polarizante, chiar extremiste, pentru o societate civilă matură și puternică, pe care o fărâmițează. Dacă liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între cei care se declară socialiști și cei care se declară liberali. Nu aceasta este problema: Cine să conducă? Liberalismul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între cei care se declară socialiști și cei care se declară liberali. Nu aceasta este problema: Cine să conducă? Liberalismul sau socialismul? Problema de fond, poate cea mai dificil de rezolvat a istoriei și gândirii politice, este aceea a funcționalității principiului reprezentării. Cum funcționează acest, depășit, principiu în politica modernă? Se mai poate guverna indirect? Ce efecte de putere și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică globală între comunism și liberalism. Dialectica își găsește finitudinea în reformarea unui proces de civilizație rămas nereformat: capitalismul. Nu opozițiile și contrariile creează progresul uman, ci o serie de invenții, descoperiri științifice, idei originale și inovații tehnice care, de altfel, merg mână-în-mână una cu cealaltă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
date personale etc.), politizarea umanului prin intelocrație merg mână-în-mână cu aspecte de istorie socială modernă precum: 1) structurarea și restructurarea conștiinței prin intermediul cuvântului scris și tipărit; 2) impunerea ideii de obiectivitate ca efect gradual al unei culturi tipărite; 3) inventarea liberalismului ca ideologie antiabsolutistă și a socialismului ca ideologie antipatronală, îndreptată împotriva unui capitalism sălbatic, antiuman, unde mașina este mai prețioasă decât muncitorul; 4) divizarea societății europene de secol al XIX-lea în oameni "de stânga" sau "de dreapta", cu toate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Rău, opoziția stânga- dreapta au însoțit această cultură modernă. Formarea doctrinelor și a ideologiilor este un efect al producerii și difuzării culturii tipărite cu toate dezavantajele și beneficiile ei. Totodată, ea corespunde unei nevoi sociale și istorice concrete. De exemplu, liberalismul nu s-ar fi putut dezvolta ca ideologie decât pe baza nevoii evidente de depășire a absolutismului monarhic; nevoie prezentă în Anglia secolului al XVII-lea, în Franța secolului al XVIII-lea, în restul Europei în secolele XIX și XX
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nici un fundament logic și epistemic. A gândi cu istoria este prima condiție pentru altfel de gândiri. Cum se poate întemeia o analiză anistorică pe o problematică istorică? Cum poți înțelege anistoric fenomene și activități complexe din istoria omenirii, ideologii precum liberalismul și socialismul? Reprezentarea limbajului modern asupra lui însuși nu a fost aceeași. Dacă în secolul al XVI-lea limbajul este "ceva opac, misterios, închis asupra lui însuși"174, în secolul XX, limbajul "s-a deschis" asupra lui însuși, fie pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unui subtil și pervers aparat de propagandă pentru diverse "cauze" de grup, interesate material. România se autodistruge prin vocile "elitelor". România de azi e rezultatul concret a 20 ani de politicianism intelectual și, totodată, e imaginea autentică a unor intelectuali-politicianiști. "Liberalismul" românesc (1990-prezent) e doar o suprafață înșelătoare de la ideea de libertate și de liberă exprimare. Avem de a face cu un parvenistism intelectual, economic și politic. Cel puțin am avut ocazia să cunosc liberali autentici: Frank Ankersmit, Hans Kellner, Mark
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a avut o atît de mare influență asupra Revoluției franceze, a predominat în Europa. Aceasta a fost purtătoarea ideii unui infinit progres atît în știință și tehnică, cît și în domeniul organizării vieții sociale; ea a constituit fundamentul umanismului, al liberalismului și al democrației burgheze care, în ciuda unor reculuri temporare, a progresat în mod continuu în primele decenii ale secolului al XIX-lea. O anumită interpretare a marxismului, nu lipsită însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
un secol componentele gîndirii progresiste. Totuși, în timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, acest întreg ansamblu va începe să se năruie. Sub imboldul noilor cercetări din domeniul științelor sociale și umane are loc o reconsiderare a raționalismului, individualismului și liberalismului. Darwinismul, filosofia bergsoniană care privilegiază intuiția și evoluția în detrimentul rațiunii, și studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia: liberalismul, democrația
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și liberalismului. Darwinismul, filosofia bergsoniană care privilegiază intuiția și evoluția în detrimentul rațiunii, și studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia: liberalismul, democrația și credința într-un progres infinit. Treptat, marxismul care domină în cadrul Internaționalei a II-a, va trebui să răspundă acestei ofensive, chiar dacă, pînă în 1914, acest revizionism care se manifestă mai întîi sub forma unei critici "de stînga" se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
această direcție este realizată de Friedrich A. Hayek, Drumul către servitute, Ed. Humanitas, București, 1997 17 Cf. Pierre Rosanvallon, Noua problemă socială, Editura Institutul European, Iași, 1998 18 Așa cum procedează P. Rosanvallon (n.ns.) 19 Hans-Hermann Hope, The Future of Liberalism. A Plea For A New Radicalism, in "POLIS" vol. 5, nr. 1/1998, p. 134 * Lucrarea a fost scrisă în 1990 și publicată în 1991. (n. tr.) * Fabian Society, mișcare socială din Marea Britanie care, prin educarea maselor, eliberarea femeii etc.
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o culme a expresivității lirice naționale. Oricum, atât poetul, cât și jurnalistul, devenise o autoritate morală incomodă pentru "canalia liberală", care-l făcuse chiar pe domnitorul Al. I. Cuza să abdice. Monopolizandu-l pe Tudor Vladimirescu ca figură emblematică a "liberalismului", atât "caidul" pașoptist C. A. Rosetti, cât și "vizirul" I. C. Brătianu, în ciuda abilităților și meritelor lor, au manifestat o maximă prudență față de problema românilor din Transilvania, în presă, dar și în dezbaterile politice, foarte atenți să nu supere autoritățile austro-ungare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
moral și cultural (...)". O analiză a celebrei scene din "O noapte furtunoasă" ne demonstrează cum textul deșănțat, de un ridicol monstruos, semnat de Rică Venturiano, este expresia necritică a unui manipulator de opinie, carierist dar și victimă el însuși a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează exorcizându-l prin râs și dublă parodie, travestindu-l în una din figurile inofensive și inconsistente ale veselului său carnaval, ascunzându
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fondal de citate și Note, însuflețite de aceeași plăcere a textului. Suprasensul eseului este nesuferința autorului față de trecutul, prezentul și viitorul politicianism, ca și intenția de a supralicita polemica antiliberală a ziaristului Caragiale, revoltat mai ales de "farsa națională a liberalismului în care crezuse cu o candoare pe care nu și-o putea ierta". Indignatio facit versus, ceea ce este adevărat și în cazul alegrului eseu Planeta Moft. Dumitru Stăniloae Echilibrul între antiteze Supranumit și mentorul spiritualității românești, Părintele-profesor Dumitru Stăniloae (1903
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
puțin o exagerare, susține Gelu Ionescu, o idee reducționistă, ce exclude din start poezia eminesciană din competiția cu urmașii săi Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia. Mai degrabă decât național, șarjează europeanul comparatist, Eminescu a fost naționalist, un conservator radical, adversar al liberalismului, simptom paseist prezent în tot romantismul european. La fel de radicale ni se par opiniile lui Gelu Ionescu despre Caragiale exprimate în 2002. Geniul caragialian a indus involuntar românilor acomodarea cu prostia, cu viciul și frauda morală; ridiculizându-le, trecându-le cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mediului social burghez și factorului temperamental al muntenilor (E. Lovinescu). Câteva pagini frumoase prin limpezimea și eleganța stilului au fost dedicate lui Carp, Maiorescu și Eminescu. În alte pagini sunt prezentate în mod critic, organic, etapele dezagregării conservatorismului și constituirii liberalismului. Eminescu, Odobescu, Coșbuc, Caragiale au absorbit și transformat prin fondul național, elementele rafinate ale culturii europene (E. Lovinescu). Istoria literaturii române contemporane prezintă peste 200 de poeți, de la Goga la integraliști: lotul semănătorist (O. Goga) tradiționalismul (Nichifor Crainic, I. Pillat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simbolul servilismului, Cațavencu al oportunismului venal. N. Barbu propune chiar termenul de cațavencism, reprezentând comportarea demagogică, lipsită de scrupul, în scopul profitului imediat ori al parvenirii. El subliniază totodată faptul că în această piesă Caragiale nu face o critică a liberalismului, ci a politicianismului burghezo moșieresc. 5.3. DOBROGEANU-GHEREA, CONSTANTIN: „Studii critice“ II, București, ESPLA, 1956, p. 66-90. Dobrogeanu-Gherea își începe studiul cu o lungă digresiune în care explică alcătuirea socială după căderea feudalității, prefacerile de după 1848, condițiile speciale românești. Criticul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
că această regăsire a istoriei proprii, cu nuanțe adesea patetice, avea loc într-un moment când în Apus se admitea nu numai eșecul ideologiei, adică moartea utopiei, dar și "sfârșitul istoriei" ca atare (F. Fukuyama), înțelegându-se prin aceasta generalizarea liberalismului în lume și, pe cale de consecință, abolirea marilor conflicte geopolitice. Istoria însăși s-a însărcinat să contrazică o asemenea ipoteză prin seria de conflicte interetnice produse la marginea imperiului sovietic, apoi și în inima acestuia. Națiunea, tratată de unii analiști
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care se mișca de la un timp lumea, o lume avidă să încheie tragica paranteză totalitară și să reintre în normalitate. Ceaușescu fusese numai un prim obstacol, redutabil, care odată înlăturat făcea ca aspirațiile poporului să se poată canaliza pe direcția liberalismului reclamat pretutindeni în Europa Centrală și de Sud-Est. Spre deosebire însă de alte țări din aceeași zonă, unde anumite vârfuri ale nomenclaturii au luat asupră-le sarcina unei tranziții lente, cedând din absolutismul puterii lor și consimțind la unele schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Legitimând oarecum echipa ce se reclamă de la Revoluția din Decembrie `89, însă care nu face decât să prelungească agonia sistemului, electoratul ar fi decis, la 20 mai, că nu dorește o schimbare dramatică, un plonjeu direct în apele democrației și liberalismului. Dar cât de corecte au fost acele alegeri, în ce măsură ele exprimă situația reală? Personal, am mari rezerve față de validarea scrutinului. Cabinetele străine s-au grăbit, însă, pe baza unor eșantioane, să dea absolvire puterii instalate, descurajând astfel protestele dinăuntru, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoric și să dea răspunsuri colective. Rezultatele se cunosc. Cei șapte ani cât a durat domnia alesului de la 24 Ianuarie au însemnat punerea pietrelor de temelie pentru noul edificiu statal, care trebuia să devină un instrument eficace al democrației și liberalismului. De aceea, când a fost chemat a rosti cuvântul din urmă în fața mormântului abia deschis la Ruginoasa, Kogălniceanu a ținut să spună: "Și cât va avea țara asta o istorie, cea mai frumoasă pagină (...) va fi cea a lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]