9,877 matches
-
scurtă, s-a vândut în peste de exemplare, dintre care multe au trecut din mână în mână, și s-a retipărit în douăzeci și șapte de ediții în primele câteva luni, deși nu a fost distribuită de marile lanțuri de librării. După cum relatează istoricul David Dutton, „impactul său asupra reputației lui Chamberlain, atât în rândul publicului, cât și în rândul lumii academice, a fost cu adevărat profund”. Chamberlain se bucurase de o sănătate bună, cu excepția unor ocazionale atacuri de gută, dar
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
scundacul și puțin adusul de spate ceasornicarul Intrigat s-a dus la patronul merceriei (pe vremea aceia nu italian Marconi (Unchiul colegului nostru Țamblac, botezat erau dotate cu telefoane toate magazinele, dacă nu mă așa de Șefu) înșeală memoria numai librăriile Anastasiu și Petrescu și De Griua din Piață, Fundătureanu aveau telefon și parcă și Pendifranga) și a stat De pescarul Rădulescu (tatăl colegului nostru, botezat de vorbă ca între bandiți spunându-i că nu înțelege cum poate Bibanul tot de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
Șerg, dar degeaba. 103 D Lestine iterare Niciun țăran nu mai venea la el să cumpere că s-a dus vestea Nu Coană Mițo, de data asta am venit să ți le plătim pe că vinde scump... cele furate. Cu librăria Anastasiu și Petrescu-cine poate uita forfota Bătu-v-ar norocul, că mereu tremuram de frică să nu vă de la începerea anului școlar, cu vândutul cărților, al hârtiei înecați. albastre pentru învelit coperțile, cu etichetele și mirosul Mai ales tu bondocule
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
era vorba de Gică Popescu cernelei Pelican? este o altă istorie. Gogoașe) tu nu te mulțumeai cu un ecler, și doar de aia le Și este și aceasta adevărată. pusesem acolo, ca să credeți că nu vă văd, nu, tu înfulecai Librăria avea în afară de articole de papetărie și articole dintr-o înghițitură un cremșnit. de uz caznic-niște valize din piele de mare preț-precum și Sau lunganul ăla(era vorba de Frujină-băiatul popii) automobile și era (cred) singurul reprezentant al loteriei care se
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
de locuitori erau mulți Și asta în fiecare lună. străini ce mâncau o pâine în țara asta. Era o puternică colonie Lună de lună. de germani (Aveau și o biserică lutherană lângă liceul Încât ajunsese de poveste printre toți vânzătorii librăriei Lahovary) de Evrei am pomenit, erau Francezi, Italieni (Aveau (știu întâmplarea de la un tânăr vânzător din Pietrari, Mentea. și ei o biserică Romano Catolică pe terasă) ba și Greci și Turci Un băiat tare drăguț, brunet, cu niște ochi mari
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
ziarele arădene "Tribuna", cu poezia "Pe țărm" (1910), și în "Românul", cu studiul "Reflecții asupra intuiției lui Bergson" (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări. A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914-1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
devastarea adusă de al Doilea Război Mondial, și au rămas goale. Eforturile mai recente de restaurare a cartierelor istorice au căpătat un nou avânt pe la 1993. Kazimierz este astăzi o zonă mult vizitată, cu o creștere explozivă a restaurantelor, barurilor, librăriilor și magazinelor de suveniruri cu specific evreiesc. Pe măsură ce Cracovia a început să se extindă în perioada dominației Imperiului Austro-Ungar, s-au dezvoltat noi stiluri arhitecturale. Printre clădirile importante din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
avut contact cu civilizația Greciei antice în sec VI î.Hr. ei au început să-și reprezinte zeii sub formă umană. În ultimele trei secole înaintea lui Hristos scriitori ca Virgil și Ovidiu au gravat numele și funcțiile zeilor romani în librăriile grecești și în tradiția artistică creând o mitologie hibridă, greco-romană care a inspirat poeții și pictorii din antichitate și până azi. Majoritatea faptelor cunoscute despre vechea mitologie romană provin din scrierile scriitorilor antici, din operele de artă care au supraviețuit
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
la un nivel aproape divin. Portretul conducătorului apare peste tot, la fel ca si statuile sau monumentele dedicate măreției și înțelepciunii liderului. Lozincile și citatele din "opera" șefului acoperă pancarte uriașe, zidurile, iar cărțile cuprinzând discursurile și scrierile lui umplu librăriile și rafturile bibliotecilor. Nivelul lingușelii poate ajunge la cote care pot apărea absurde unuia din afară. De exemplu, pe timpul Revoluției Culturale, toate tipăriturile chinezești, inclusiv publicațiile științifice, conțineau citate din Mao Zedong, si toate aceste citate erau tipărite cu litere
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
volum. O va face totuși în anul 1964, când la 26 iunie se dă "bun de tipar" volumului "Ora fântânilor" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 69 de ani, nu își va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viață câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie. Poezii, poeme în proză Proză, publicistică Opere traduse în alte limbi Articole biografice
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
decât să joace fotbal, petrecerea de timp preferată a tinerilor norvegieni din perioada aceea. În ciuda repetatelor schimbări de mediu, Jan Groth nu s-a putut adapta la nici o școală, la un moment dat chiar întrerupând studiile ca să lucreze la o librărie dintr-un oraș învecinat, Larvik. Ulterior, și-a luat bacalaureatul la școala comercială din Sandefjord. La vârsta de 17 ani, familia a decis că cel mai bine ar fi ca Jan să schimbe nu numai orașul ci chiar țara, și
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
a trimis în Danemarca, de unde se trăgea mama lui (era nepoata lui Christen Berg, un fondator de ziare și politician din Iutlanda). Acolo Jan a lucrat la Copenhaga la "P. Haase & Søn Forlag og Boghandel", o editură "cum" rețea de librării. În paralel, s-a înscris la clasa de desen a lui Prik Frederik (pe numele adevărat Erling Frederiksen) unde a învățat să vadă și să deseneze în perspectivă. Între 1957-58 ia lecții de la pictorul Knud Nielsen, de la care va învăța
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
Lynn Asprin, Robin Wayne Bailey, Storm Constantine, S. P. Somtow, Lee Killough, Phyllis Eisenstein, Allen Steele, Andre Norton, George R. R. Martin, Robert A. Heinlein și mulți alții. Cărțile acestora au fost vândute online și prin intermediul unui lanț național de librării din Statle Unite, folosind printre alții și pe gigantul internet Amazon.com. În aprilie 2007 Meisha Merlin a anunțat pe site-ul său oficial că începând cu luna viitoare compania își va înceta activitățile; nicio lămurire ulterioară (de natură economică
Meisha Merlin Publishing () [Corola-website/Science/330466_a_331795]
-
ci trimis cadou prințului Rurisk) și vindecat de Jonqui, sora regelui Regatului Muntelui, Eyod. mereu pus pe intrigi și căutând să trăiască în lux "Pixel Planet" avertizează cititorii: „Dacă te-ai săturat de un fantasy-clișeu plin de elfi, care inundă librăriile, trebuie să citești ""”<refname="Critici">ROBIN HOBB - "Ucenicul asasinului", ed. Nemira, 2009, coperta a IV-a.</ref>, în timp ce scriitorul Orson Scott Card crede că „Robin Hobb a stabilit standardul pentru romanul fantasy contemporan”<refname="Critici"/>. "Locus" vede în roman „un
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
de 116 tractoare, 34 combine și 32 autocamioane. Instituții de învățământ în anii 1970: 2 școli medii, școală sportivă, școală de muzică, 4 creșe-grădinițe. De asemenea, în Sângerei activau: casă de cultură, cinematograf, 2 cluburi, casă a pionierilor, 4 biblioteci, librărie, restaurant, 3 cafenele, hotel, nod de telecomunicații, magazin universal. Ocrotirea sănătății populației era asigurată de un spital raional cu 120 de paturi, policlinică, 3 puncte medicale, farmacii. Din anul 2001, Sângerei are legături de înfrățire cu orașul Hârlău din România
Sîngerei () [Corola-website/Science/298850_a_300179]
-
Wiesel. Profesorul Gheorghe Buzatu a publicat cartea elevului său, deputatul PRM Vlad Hogea, "Naționalistul", o culegere de articole care apăruseră în revista „România Mare”, printre care "„Care Holocaust?”", "„Acești evrei care ne conduc viața”" etc. România de după 1989 văzuse inundarea librăriilor cu scrieri virulent xenofobe, antisemite, naziste și neonaziste, ca „Mein Kampf”, „Protocoalele înțelepților Sionului” etc., deci "Naționalistul" ar fi putut trece neobservat dacă Buzatu nu s-ar fi folosit de o stratagemă: pentru a amplifica provocarea, el a tipărit cartea
Antisemitismul în România () [Corola-website/Science/333829_a_335158]
-
Președintele Academiei, prof. Eugen Simion, a declarat că nu știuse nimic și că nu aprobase editarea cărții. Procuratura a demarat o anchetă "pentru publicarea de texte antisemite, antimaghiare și xenofobe". Prefectul de Iași, Corneliu Rusu-Banu, a interzis comercializarea cărții în librăriile din județ.. La protestele liderilor maghiari, romi și evrei, „România Mare” (24 august 2001) a publicat, ca replică, un articol lung care începea cu fraza: "„Față de încercările sioniste de a pedepsi Academia Română pentru publicarea „Naționalistului” atragem atenția Mafiei evreiești: Lăsați
Antisemitismul în România () [Corola-website/Science/333829_a_335158]
-
copilăria în Aix-en-Provence și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria Hachette, a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul Napoleon al III-lea al Franței, care
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
angajat la birourile vamale în aprilie 1860. Nesatisfăcut, demisionează după două luni și rămâne o lungă perioadă fără slujbă, demoralizat și cu grave dificultăți financiare, până când reușește să intre în contact cu Louis Hachette, care îl angajează ca funcționar în librăria sa la data de 1 martie 1862. Devine naturalizat francez la data de 31 octombrie 1862. Apreciat de colegi, multiplicându-și contactele cu lumea literară, Zola se menține patru ani la departamentul de publicitate de la Hachette, unde ocupă în final
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
data de 31 octombrie 1862. Apreciat de colegi, multiplicându-și contactele cu lumea literară, Zola se menține patru ani la departamentul de publicitate de la Hachette, unde ocupă în final o poziție echivalentă unui atașat de presă din vremurile noastre. La librăria Hachette, este marcat profund de ideologia pozitivistă și anticlericală și descoperă toate tehnicile producerii și comercializării cărților. Muncind din greu în timpul său liber, reușește să publice primele sale articole și prima carte, editată de Hetzel: "Povestiri pentru Ninon" ("Les Contes
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
natură realistă ». Henri Mitterand distinge două perioade ale naturalismului lui Zola pe care îl situează la confluența romantismului (Jules Michelet și Victor Hugo), de care s-a impregnat în timpul lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima epocă se întinde între 1866 și 1878 având un punct de plecare stabilit de publicarea operei critice "Mes haines". Zola se voia aici modernist, revoluționar. Respinge romantismul demodat « ca pe un jargon pe care nu-l mai înțelegem
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de sine decât avantaje materiale, Zola reușește totuși să își joace bine cartea relațiilor și obține mai mult de o sută de articole de presă în trei luni. La data de 31 ianuarie 1866, Émile Zola decide să demisioneze de la Librăria Hachette și să trăiască doar din scris. Publicarea "Povestiri pentru Ninon", dar mai ales a romanului său preponderent autobiografic, "Confesiunea lui Claude", par să fi jucat un rol decisiv în ceea ce lui îi plăcea să numească o despărțire amiabilă de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
fațete ale talentului lui Zola și îl felicită din nou. Adversarii îl acuză că este un scriitor « pornografic », compromis de « gustul sordidului și al detaliului grosolan ». Publicul însă se luptă pentru exemplarele din "Nana", care devine un imens succes în librăriile din Franța și din străinătate. Tot timpul consecvent în eforturile sale, Émile Zola publică din 1882 până în 1884 cinci noi romane: "Pot-Bouille", "La paradisul femeilor", "Bucuria de a trăi", "Germinal" și în afara ciclului "Les Rougon-Macquart", "Naïs Micoulin". "Germinal", romanul despre
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lipsă a inovației față de ciclul precedent. Presa conservatoare și religioasă înfierează romanul și chiar oferă replici împotriva acestuia sub formă de roman sau studiu. Cartea este pusă la index la 21 septembrie, dar este, în schimb, un succes imens în librării. "Roma" și "Paris" urmează după o scurtă perioadă de timp, fiind scrise rapid în cursul apariției lui "Lourdes". "Rome" are ca obiect descrierea înaltului cler modern, cu Papa în frunte, și poziționarea religiei în societatea modernă de la sfârșitul secolului. Scrierea
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mult succes: este propusă direcțiunii teatrului du Gymnase Marie-Bell, dar este refuzată. Autorul o transformă așadar în roman, "Madeleine Férat". Eșecurile nu sunt de natură să-l descurajeze pe scriitor, care va trebui mai întâi să aștepte primele succese în librării pentru a mai încerca să se afirme și în teatru. "Thérèse Raquin", dramă în patru acte, îi va da această ocazie în 1873. Piesa este reprezentată pentru prima oară la Teatrul Renașterii din Paris și stârnește atât dezgust cât și
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]