2,054 matches
-
RCT beta, pe care îl exprimă pe membrană. Cele care nu rearanjează genele și nu exprimă catena beta a RCT, mor. Catena beta se asociază cu o catenă cunoscută ca pre-alfa T și cu complexul CD3, rezultând precursorul desemnat pre-RCT. Limfocitele B necesită ajutorul limfocitelor T, spre a se dezvolta în celule plasmatice. Limfoblastele sunt celule determinate să devină limfocite și care se pot divide (din Kimball, 1994). Precursorul RCT induce excluderea alelică a genelor catenei β din cromozomul omolog, stimulează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
îl exprimă pe membrană. Cele care nu rearanjează genele și nu exprimă catena beta a RCT, mor. Catena beta se asociază cu o catenă cunoscută ca pre-alfa T și cu complexul CD3, rezultând precursorul desemnat pre-RCT. Limfocitele B necesită ajutorul limfocitelor T, spre a se dezvolta în celule plasmatice. Limfoblastele sunt celule determinate să devină limfocite și care se pot divide (din Kimball, 1994). Precursorul RCT induce excluderea alelică a genelor catenei β din cromozomul omolog, stimulează rearanjarea genelor pentru RCT-α
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
RCT induce excluderea alelică a genelor catenei β din cromozomul omolog, stimulează rearanjarea genelor pentru RCT-α și determină dezvoltarea stadiului dublu pozitiv (DP) (CD4+, CD8+). Celulele DP își au originea în celule dublu negative și proliferează. Circa 98% din totalul limfocitelor timice nu se maturează. Acestea mor prin apoptoză în timus, fie pentru că nu realizează o rearanjare productivă a RCT, fie pentru că nu supraviețuiesc selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
negative și proliferează. Circa 98% din totalul limfocitelor timice nu se maturează. Acestea mor prin apoptoză în timus, fie pentru că nu realizează o rearanjare productivă a RCT, fie pentru că nu supraviețuiesc selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă) ce implică interacțiunea moleculelor de suprafață și necesită influența micromediului timic. În zona corticală a timusului, limfocitele „învață” să tolereze selful, fenomen ce constă în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă) ce implică interacțiunea moleculelor de suprafață și necesită influența micromediului timic. În zona corticală a timusului, limfocitele „învață” să tolereze selful, fenomen ce constă în selecția celulelor care recunosc moleculele CMH exprimate pe suprafața celulelor epiteliale. Aproximativ 90% dintre celulele pre-T care ajung în zona corticală nu reușesc să traverseze joncțiunea cortico -medulară. Ele sunt supuse unui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
selecția celulelor care recunosc moleculele CMH exprimate pe suprafața celulelor epiteliale. Aproximativ 90% dintre celulele pre-T care ajung în zona corticală nu reușesc să traverseze joncțiunea cortico -medulară. Ele sunt supuse unui proces de selecție pozitivă, ce constă în supraviețuirea limfocitelor care recunosc și interacționează cu afinitate medie, cu moleculele CMH ale celulelor epiteliale. Limfocitele care nu generează un receptor care să recunoască moleculele CMH, dar și cele care leagă cu mare afinitate moleculele CMH, potențial inductoare ale conflictelor autoimune, sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulele pre-T care ajung în zona corticală nu reușesc să traverseze joncțiunea cortico -medulară. Ele sunt supuse unui proces de selecție pozitivă, ce constă în supraviețuirea limfocitelor care recunosc și interacționează cu afinitate medie, cu moleculele CMH ale celulelor epiteliale. Limfocitele care nu generează un receptor care să recunoască moleculele CMH, dar și cele care leagă cu mare afinitate moleculele CMH, potențial inductoare ale conflictelor autoimune, sunt eliminate prin apoptoză (selecție negativă). Majoritatea limfocitelor(80-85%) din cortex sunt imature, dublu pozitive
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
medie, cu moleculele CMH ale celulelor epiteliale. Limfocitele care nu generează un receptor care să recunoască moleculele CMH, dar și cele care leagă cu mare afinitate moleculele CMH, potențial inductoare ale conflictelor autoimune, sunt eliminate prin apoptoză (selecție negativă). Majoritatea limfocitelor(80-85%) din cortex sunt imature, dublu pozitive (exprimă nivele înalte ale moleculelor CD4 și CD8) și au un nivel scăzut de molecule RCT. Ele stau în ochiurile unei rețele de celule stromale, care exprimă molecule CMH I și CMH II
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
moleculelor CD4 și CD8) și au un nivel scăzut de molecule RCT. Ele stau în ochiurile unei rețele de celule stromale, care exprimă molecule CMH I și CMH II. Moleculele CMH au rol esențial în selecția pozitivă și negativă a limfocitelor, adică în maturarea lor. O mică proporție a limfocitelor sunt blaste. Selecția pozitivă are loc în cortexul timic și presupune interacțiunea strânsă a timocitelor imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de molecule RCT. Ele stau în ochiurile unei rețele de celule stromale, care exprimă molecule CMH I și CMH II. Moleculele CMH au rol esențial în selecția pozitivă și negativă a limfocitelor, adică în maturarea lor. O mică proporție a limfocitelor sunt blaste. Selecția pozitivă are loc în cortexul timic și presupune interacțiunea strânsă a timocitelor imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce înconjură circa 50 de timocite, formând un complex multicelular. Celulele-doică furnizează „semnale educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții:- dobândirea RCT și a capacității de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self;RCT tinde să se aglomereze la locul de contact cu moleculele CMH. Interacțiunea dintre celulele stromale și timocite, mediată de moleculele CMH și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self;RCT tinde să se aglomereze la locul de contact cu moleculele CMH. Interacțiunea dintre celulele stromale și timocite, mediată de moleculele CMH și RCT, permite celulelor să primească un semnal protector. Limfocitele care nu leagă moleculele CMH ale celulelor epiteliale vor muri și vor supraviețui cele al căror RCT α-β recunoaște moleculele CMH self. Selecția negativă elimină celulele T ce reacționează foarte intens cu moleculele CMH sau cu complexul CMH-peptid self. 1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cele al căror RCT α-β recunoaște moleculele CMH self. Selecția negativă elimină celulele T ce reacționează foarte intens cu moleculele CMH sau cu complexul CMH-peptid self. 1.2.2. CELULELE NK Celulele NK ( natural killer ) reprezintă circa 15% din totalul limfocitelor sanguine. Ele derivă din măduva osoasă și au origine comună (același progenitor) ca și celulele T. In vitro, aceste celule sunt neaderente și nefagocitante, ceea ce le face să se asemene cu limfocitele. Din punct de vedere morfologic, celulele NK sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
NK ( natural killer ) reprezintă circa 15% din totalul limfocitelor sanguine. Ele derivă din măduva osoasă și au origine comună (același progenitor) ca și celulele T. In vitro, aceste celule sunt neaderente și nefagocitante, ceea ce le face să se asemene cu limfocitele. Din punct de vedere morfologic, celulele NK sunt mari și granulare și sunt desemnate LGL, de la large granular lymphocytes. Aceste celule au o citoplasmă mai bogată decât celelalte limfocite cu granulații azurofile. Celulele NK nu au nici unul dintre receptorii de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de vedere morfologic, celulele NK sunt mari și granulare și sunt desemnate LGL, de la large granular lymphocytes. Aceste celule au o citoplasmă mai bogată decât celelalte limfocite cu granulații azurofile. Celulele NK nu au nici unul dintre receptorii de antigen caracteristici limfocitelor T sau B și de aceea au fost denumite și celule „nule”. Celulele NK au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori de mică afinitate pentru Fc γ și pentru IL-2, formează rozete E, produc IL-2 și IFN γ, dar au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celule au o citoplasmă mai bogată decât celelalte limfocite cu granulații azurofile. Celulele NK nu au nici unul dintre receptorii de antigen caracteristici limfocitelor T sau B și de aceea au fost denumite și celule „nule”. Celulele NK au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori de mică afinitate pentru Fc γ și pentru IL-2, formează rozete E, produc IL-2 și IFN γ, dar au și receptori caracteristici seriei mieloide. În dezvoltarea lor, celulele NK nu sunt dependente de timus. Celulele NK tipice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
distinctă a celulelor NK o reprezintă celulele K (killer). Ele sunt tot LGL, dar spre deosebire de celulele NK, exprimă receptorul de mare afinitate pentru Fc γ. Acțiunea lor principală este citotoxicitatea mediată de anticorpi (ADCC), față de celulele modificate antigenic. In vitro, limfocitele T din sânge, sub acțiunea stimulatoare a unor citochine (IL-2, IFN alfa) diferențiază o subpopulație de celule, care au fost denumite LAK (lymphokine activated killers). In vitro, prin adăugarea IL-2 și a antigenului tumoral, limfocitele T devin citotoxice față de celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulele modificate antigenic. In vitro, limfocitele T din sânge, sub acțiunea stimulatoare a unor citochine (IL-2, IFN alfa) diferențiază o subpopulație de celule, care au fost denumite LAK (lymphokine activated killers). In vitro, prin adăugarea IL-2 și a antigenului tumoral, limfocitele T devin citotoxice față de celulele tumorale omoloage. 1.2.3. SISTEME CELULARE CU ROL ÎN REZISTENȚA ANTIINFECȚIOASĂ NESPECIFICĂ Rezistența antiinfecțioasă a organismului uman și animal este rezultatul acțiunii unor sisteme celulare cu acțiune nespecifică, independentă de caracterul nonself al unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a fost elaborat de van Furth (1972), sub egida OMS. Sunt prezentate eritrocitele, plachetele sanguine (implicate în coagularea sângelui) și celulele care aparțin sistemului imunitar. Toate acestea derivă dintr-o singură celulă - celula stem, pluripotentă, aflată în măduva oaselor, dar limfocitele și monocitele sunt produse în nodulii limfatici: IL-3 - interleukina 3; EPO - eritropoetina; GM-CSF - factorul stimulator de colonie granulocit-macrofagică; G-CSF - factorul stimulator de colonie granulocitică; M-CSF -factorul stimulator de colonie macrofag (din Kimball, 1994). Celula-stem generează nu numai precursorul macrofagului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
vin în contact direct cu sângele (celule Kupffer, histiocitele din cordoanele pulpei roșii splenice) sau cu limfa (macrofagele intra- sau extrasinusoidale din ganglionii limfatici). Ele supraveghează aceste fluide pentru a capta materialele nonself, pe care le prelucrează și le prezintă limfocitelor. Celulele Kupffer sunt așezate în întregime în lumenul sinusoidelor hepatice și nu au nici o conexiune evidentă cu endoteliul sinusoidal. Datorită poziției lor, macrofagele splenice juxtavasculare, ca și cele din măduva osoasă, trebuie să străbată endoteliul, spre a fagocita materialul nonself
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
numeroși sunt receptorii pentru regiunea Fc a IgG monomeră (IgG citofilă), IgG agregată și IgG din complexele imune (Fc gama R I, Fc gama R II, Fc gama R III). Acești receptori constituie legătura crucială dintre celulele fagocitare efectoare și limfocitele care secretă imunoglobuline. Fc gama R I (CD64) este receptorul de mare afinitate care leagă IgG monomeră, iar exprimarea sa este stimulată de IFN. Acești receptori mediază ADCC. Fc gama R II (CD32) este receptorul de mică afinitate care, leagă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mare de receptori pentru Fc al IgE. Receptorii pentru complement (CR1, CR3, CR4) leagă fragmentele C3b și C4b, primul fiind foarte eficient ca opsonină, dar mai puțin eficient ca mediator al ingestiei. Receptorii pentru limfokine leagă mediatorii moleculari secretați de limfocitele activate: MIF, MAF, IFN. Sub influența acestor mediatori, macrofagele devin foarte active în prezența celulelor nonself. Receptorii pentru glicoproteinele (lectine) care au glucide terminale resturi de fucozil, manozil, glucozil, acetil-glucozamină, sunt foarte importanți pentru recunoașterea celulelor străine, a hematiilor îmbătrânite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și este un proces care decurge stadial, în două etape:- recrutarea monocitului imatur din sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ. Interacțiunea dintre limfocitul T și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ. Interacțiunea dintre limfocitul T și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă următoarele particularități:- are dimensiuni mai mari, este mai mobil, voalurile membranare sunt mai evidente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
eșantion) care apar la baza electroforegramei. Benzile negre din partea de sus reprezintă albumină serică. Se pot vedea, de asemenea, α-globulina și β-globulina (după Kimball, 1994). Imunoglobulinele sunt molecule efectoare ale sistemului imunitar (SI) care apar fie ca molecule secretate de limfocitele B mature, reprezentând anticorpi liberi, fie ca receptori de suprafață celulară, pentru expresia de suprafață celulară desemnat receptor de celulă B (BCR), constând dintr-o moleculă tetrameră imunoglobulinică asociată cu proteinele transmembranare Igα și Igβ (fig. 2.3). Acestea reprezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]