2,115 matches
-
în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poți depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un fel de boierie,/ ...Acum tot urlă cu glas ’nant/ Că el de mult e opozant”). Bătrâna javră: „...și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
urma urmei n-a cerut nimeni nici o răscumpărare. Poate că trece prin criza vârstei, eu însumi m-am îndrăgostit de prietena fiicei mele... ați văzut American Beauty? - Nu. Sigur nu serviți niște halva? Eu o să iau puțin. Doamna Popa își linse degetele cu unghii roz. Nenorocitul! Să mă lase el așa, gravidă! Păi eu, care l-am luat de pe șantier, nu știa nici să se șteargă la fund! Eu, care tata a făcut pușcărie politică și l-a cunoscut pe Zelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
noapte de pomină, cu fete de colegiu și multă bere. Fixă Statuia Libertății. Se mai uită o dată la poza lui Mișu, pe care vărsă încet o cutie de bere. O fată blondă cu fustă scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu mâinile ude la priza micului televizor alb-negru, să dea anunț la ziar pentru găzduirea unei tinere perechi care s-o omoare ca să le rămână Palatul, să se înțepe cu spinii trandafirilor și să nu se dea cu spirt, să lingă vopseaua de pe tablourile vechi, să se închidă în pian până se sufocă, să se roage să moară, să arunce o monedă în Fontana di Trevi, să moară de râs de halul în care a ajuns, să moară de ciudă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune și mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-mi pare bine de cunoștință!...(Se linge lacom pe buze) Cotoșman: Dar de ce te lingi așa pe buze? Uriașul: Fiindcă n-am mai mâncat pisici de mult. Numai că tu ești prea pipernicit și jigărit...Dar nu e nimic, te mănânc și așa...Totul e să fii
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune și mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-mi pare bine de cunoștință!...(Se linge lacom pe buze) Cotoșman: Dar de ce te lingi așa pe buze? Uriașul: Fiindcă n-am mai mâncat pisici de mult. Numai că tu ești prea pipernicit și jigărit...Dar nu e nimic, te mănânc și așa...Totul e să fii gustos.( Bate din palme și vin slugile) Luați
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
îl aduce pe Marele Dregător legat fedeleș). Marele Dregător: Aoleu, Uriașul Găman! Nu mă lăsați pe mâna lui! Îndurare! Uriașul: Chiar aveam poftă de ceva mai deosebit la masă...Hai, puiule.( Pleacă în culise, revine imediat. Intră vesel și se linge pe buze). L-am mâncat...Ăsta trebuie să fi fost om tare al dracului, că n-avea nici un gust și avea și inima pestriță... Cotoșman: Ei, Voinicule, să vedem dacă-ți vine coroana! Uriașul: Cum să nu-mi vină? Mie
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se asigure de merinde pentru vreme mai îndelungată. Căpetenia lor, care, cum era și firesc, îi întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am gândit cum am putea să facem rost de un prânz ca să vă lingeți pe degete, dar, pentru asta, trebuie să fie măcar unul dintre noi bine îmbrăcat, că straiele noastre nu prea au darul de a naște încrederea în ochii celor care ne văd! Așa că, mai întîi de toate, trebuie să avem îmbrăcăminte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cum făcea parte și el dintre noi, cei cu pungile ușoare, a comandat tot un lapte bătut. A sorbit Chiorul din el cu nesaț până la jumătatea paharului și s-a gândit că e bine să se odihnească puțin; s-a lins pe buze ― bun lapte, ce e drept, gros, cu broboane de unt, și rece de-ți îngheța limba! Ar mai fi băut un pahar, însă de unde să mai scoți doi lei? Dar o idee ingenioasă și salvatoare străbătu creierul Chiorului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi lingă mâinile ca un câine. Ia te uită ce i-a trecut prin cap... Bărbații ăștia, beți sau treji, nu urmăresc decât un singur lucru: să te vadă, Doamne, iartă-mă, cu cracii În sus. Pentru asta sunt În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vedea în infern. Voi fi acolo să te aștept.” Vizita lui Sponsz fu ultimul detaliu pe care Tintin și-l mai aminti înainte de a-și pierde cunoștința. Ceea ce îl trezi, după câteva zile, era Milou, ce se încăpățâna să îl lingă pe față, spre a-l scoate din această inconștiență ce era doar o anticameră a morții. Lângă el, Haddock zâmbea, cu aerul unui lup de mare ce a învins furtuna. O față familiară strălucea lângă Milou - doctorul Maketero îi presa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața ei. Cât era de dură aparent, nu putea să nu-l mângâie în timp ce el își întindea gâtul spre ea și îi lingea mâna cu limba lui lungă și roz, ca un bun câine credincios. Elenei îi plăcea s-o însoțească, fiindcă era ca un adevărat bodyguard. Nu lăsa pe nimeni să se apropie de ea că imediat lătra până când fata îi spunea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se părea mai bună? Ia să vezi! Au încălzit ciorba. A mâncat întâi Cecilia din farfuria ei, făcându-i poftă lui Matei. —Iiii! Ce bună este!, sorbea o lingură. Ce gustoasă!, sorbea altă lingură. Atât de mult îmi place! își lingea buzele sub privirile admirative și lacome ale lui Matei. —Ești atât de apetisantă că mi-ai făcut poftă și de ciorbă și de tine. Sunt gata, spăl lingura și ți-o dau și ție. Suntem cu analizele la zi, i-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Noimann era curios să afle ce s-a mai Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea de la Corso Își vedea de treburile sale. Unii veneau acolo, cum venea, de altfel, și el, să-și lingă rănile și să-și oblojească gâtul, alții plecau resemnați acasă sau pe străzi. Nu se Întâmpla nici un cancan deosebit. Noimann măsura Încăperea, plimbându-și halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sprayuri, deodorante, curățindu-și mâinile și hainele, dacă nu și limba, cu Colgate și alți Înălbitori. Cavitățile bucale tremurau În fața lui. Măselele ieșeau din gingii, saliva se scurgea În mod scârbavnic printre buze, limbile atârnau ca niște panglici multicolore, lingând praful de pe covor. Imaginile acestea erau Însoțite de altele obscene, În care apăreau organe genitale În exercițiul funcțiunii, degete și mameloane, bucăți de coapsă și falusuri acționate pe bază de stimuli. Cavitățile bucale se acopereau de beculețe roșii, galbene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
obiect întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului, bila de bowling a Sorei Justițiare trece pe lângă Cora Reynolds, care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul Whittier care bea cafea solubilă în scaunul lui cu rotile, apoi pe lângă Lady Zdreanță și soțul ei de diamant, și-apoi bila grea, întunecată, trece cu un bufnet prin ușile duble, dispărând în amfiteatru. — Packer, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mușchilor ei, și cuțitul s-a înfipt în spătarul unui scaun Empire din celălalt capăt al încăperii. Lama cuțitului zbârnâie înfiptă în catifeaua albastră, mânerul încă vibrează. Din spatele camerei lui video, Agentul Ciripel spune: — Asta așa, ca memento. Cora Reynolds linge încă lip-lip covorul lipicios cu limba ei roz de velur. Contele Calomniei scrie ceva în carnețel. — Așadar, doamnă Clark, spune Lady Zdreanță, ce-i cu Villa Diodati? — Aveau cinci pisici, spune domnul Whittier. — Cinci pisici și opt dulăi, spune doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
naștere. Cum toți ne dăm bucățele tăiate motanului, Cora Reynolds s-a făcut uriaș. — Dacă-ți tai scula, spune Directoarea Tăgadă, să nu cumva să i-o dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după bandaje, am găsit costumele. Căutam în culise pânze curate pe care să le tăiem fâșii, și am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau Tati sau noul prieten al lui Mami. Copiii își vâră degetele în păpușile astea. Le trag de părul lor de sfoară. Le strâng de gât și le scutură până le cad capetele umplute cu cârpe. Le lovesc și le ling și le mușcă și le sug, și e îndatorirea Corei să coasă sfârcurile la loc. Găsește ea alte două bile de sticlă când micul scrot de fetru e smucit prea tare. Tot ce li s-a făcut copiilor li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac sau cocaină din camera probelor. Atunci Cora a ieșit la prânz și a cumpărat o lamă. Două. Trei lame. Cinci. La următoarea rotație, când fetița ajunge pe biroul ei, Cora o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]