12,206 matches
-
ca să mă liniștesc, să mă adun, să mă refac, mai ales că nu vă văzusem de atâta timp și-mi era atât de dor de casă, de voi și mai ales de tine. — Mergem în parcul teilor că este mai liniștit. Apropiindu-se de parc, simțeau mireasma florilor de tei. Ah! Ce frumos miroase, adulmeca Cecilia. Se simte, nu? Este sezonul teilor. —Bună alegere ai făcut, ca întotdeauna. Au parcat mașina și s-au pierdut în parc ținându-se de mijloc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
făcut testul de sarcină. A ieșit pozitiv. S-a bucurat. L-a așteptat cu masa pe Matei, că 262 el a mai întârziat la serviciu. Au mâncat, noroc că de data aceasta nu i-a fost greață ca să poată sta liniștită de vorbă cu el. Hai să ne odihnim puțin, a propus Matei, după ce a mâncat. —Vin după ce spăl vasele. Nu, acum vii, a luat-o în brațe Matei și a dus-o în dormitor. Nu ți se pare că sunt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ani, descoperă (tardiv prin raportare la ce ne spune Sigmund Freud) dublul din oglindă: „cu mult mai mult decât o simplă imagine reflectată, așa cum o vedem cu toții, atunci când ne uităm obișnuit într-o oglindă”, ceea ce-i schimbă viața, până atunci liniștită. Anton crede, în clipele de bizară luciditate, că este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești că alții duc o viață liniștită și plină de relaxare, doar pentru că se simt plini de vigoare și cred că moartea este departe de ei. Și poate că nu greșesc în felul lor, însă, pentru mine, moartea capătă alte sensuri, oferă alte plăceri, are alte justificări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința Istorisiri nesănătoase fericirii 89 comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
era acesta bine îmbrăcat, fiindcă, în esență, era mult mai veninos cu ceilalți. Propun să nu ne mire prea puternic lucrul acesta, căci, oare, în cele mai mult dintre cazurile pe care le cunoaștem cu toții, nu cumva apele cele mai liniștite sunt, desigur, și cele mai adânci, și nu cumva, oare, cei mai tăcuți câini sunt și cei care mușcă, fulgerător și pe neașteptate, cel mai crunt? Ei bine, cam la fel se întâmpla și în cazul lui Șerban. Da, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă, despre asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită. - Șerban! - Da, mamă? - Cum vine asta?! - Nu-i nimic de zis deocamdată, mamă; doar rămâi liniștită, atât te rog; ești obosită. - Dar nu-i nici pe departe așa cum spui tu... Mă simt bine, mă simt perfect, mă simt ca și cum m-aș fi trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eu am pierderi de memorie, amnezie adică?! Șerban tăcu. Deși el conștientizase lucrul acesta teribil încă din primele clipe, simțea că efectiv nu i în stare să-i vestească asta și Victoriei. Tot astfel, el încerca să-și păstreze mama liniștită. - Doamne ferește! Șerban, nu îmi aduc aminte de nimic din ceea ce-mi spui tu. Care ceartă, ce tot vorbești acolo? Șerban oftă, apoi zise: - Tu ai primit o scrisoare, se pare. Mi-ai și arătat-o. Uite-o acolo, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se face niciodată în prezența donatorului). După cum tot numai în Japonia esteticul major izvorăște din perisabil și chiar din insignifiant. Privesc încă o dată mâinile vânzătoarei, care și-au încheiat partitura, odihnind, una peste alta, pe tejgheaua lucioasă. În ochii ei liniștiți, probabil că sunt un caucazian oarecare, cu părul lung și lipsit de maniere: există prea puține șanse ca eu să fi priceput ceva din secretele ritualului. Singurul semnal palpabil al schimbului nostru estetic este micul și rotundul obiect de lac
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu seamă din desele oftări ce ieșeau din piepturile lor. Vinul cel tămâios de Cernătești, turnat necontenit în gâtlejul boierilor, începu să-și facă efectul său (iertați, din nou, redundanța, n. m.). Oaspeții noștri, cari până aci mâncau și beau liniștiți ca cei șapte filosofi ai Eladei (neîndoielnic, pitarul Filimon are un fix cu referințele clasice plasate defectuos, n. m.), prinseră la limbă și deveniră mai zgomotoși decât nemții cei beți (încă de pe atunci li se dusese buhul bieților teutoni, n.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Și totuși, cât de diferit a lucrat, în fiecare caz în parte, această mână nevăzută și necruțătoare în strânsoarea ei. Frumusețea indiană te copleșește. Acolo, femeia ți se dă matură și rotundă, adâncă mai mult decât ai putea cuprinde vreodată, liniștită, cu acea maiestate a lacului sau a mării fără sfârșit, dincolo de timp. Liniștea și siguranța cu care doar natura, în plinătatea ei maternă, își permite să existe. Să fie, pur și simplu. Iar tu te vei lăsa cuprins în miezul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sfat de la primărie, consilierii și primarul nedormiți, veghind, dând ordine, luptând, în același fel în care vecinul meu își făcuse mai înainte datoria, pe scările umile ale casei noastre. De dimineață, se vor trezi cu toții în același oraș curat și liniștit, ordonat și cinstit și vor deschide felicitările de Noul An primite. Ca și vederile din vară, trimisul acestor nengajo este reglementat de tradiție, fiecare familie pune la poștă și primește în jur de o sută, fără abatere. Povestea se apropie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îngăduință. Aici, în spațiul magic al onsen-ului, orice este cu putință. Numai aici... Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării Toate suferințele oamenilor se trag din aceea că ei nu sunt în stare să stea singuri într-o cameră liniștită. Blaise Pascal În mașină, mă gândesc, din nou, la Imam. În el, și nu în reținutul japonez, trăiește Orientul acela cu care am crescut eu, Orientul descoperit prin Eliade, acea Maitreyi cu piele fremătătoare, cu ghirlandele ei de flori, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
secrete de stat, da, bineînțeles ca noi livrăm rachete Hezbollah-ului. La un ceai, sorbit alene din pahare mici, albastre, tivite cu auriu pe la margini, o cutie imensă de bezele cu apă de roze și cardamom lăfăită pe masă, te anunță liniștită că da, Salman Rushdie merită să moară, pe de altă parte l-aș arunca pe Reza soțul ei de la geam dacă ar îndrăzni să-mi ceară permisiunea pentru a doua femeie. Rezvan râde, nu e adevărat îmi spune ne radem
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o obosise ori poate că vasul, explodând în albastru, era prea greu pentru mâinile ei subțiri. Nu știa încă ceea ce eu știam deja, dar avea să afle curând, în clipa următoare, acum, când își întoarse capul căutând din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ți drumul la a deșira necazurile tale, eu o să te ascult cu toată ființa mea. -Mor de necaz că nu mai pot să merg la țintirim la tata, îi spuse pentru început Norocel. -De ce? îl întrebă zâna puțin mai liniștită, deși motivul încă nu-l aflase și bănuia că nu este atât de greu de înlăturat. Dar era mai bine să-l lase pe băiat să-și spună păsul pentru a afla poate și alte neajunsuri. -Până să ajung la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
grădină, să dea o raită și pe acolo. Când ajunse în grădină, ce să vadă, calul vecinului a păscut în grădina stăpânului său. Și s-a supărat rău de tot cățelul, pentru că nestingherit calul păscuse atâta iarbă și acum dormea liniștit, fără să-i pese. După ce a lătrat până a răgușit și a privit calul care dormea fără să fie deranjat, a început sfada între ei: -Bine, măi Picioare Lungi, ce cauți aici? întrebă nervos pe cal. -Te rog, ghemotocule, să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și voi ajunge cu bine la sfatul târâtoarelor. -Ce mi-a mai rămas să-ți mai spun, decât drum alunecos! ... și să ai parte de ascultare la Sfatul târâtoarelor. -Mulțumesc, vecino, să dea Sfântul Spirit să avem și noi viață liniștită. -Și eu am să mă rog pentru voi. Acum te las și-ți mai urez o dată drum alunecos! -Iar eu ție îți doresc apă cât îți trebuie! -Să ne întâlnim pe pământ gras și cu umezeală. -Să dea Domnul! Așadar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar dacă poți intra în familie, lesne îți poți da seama de o situație aparte. -Nu înțeleg, zise Buburuza. -Dacă o să ai răbdare și o să mă asculți vei înțelege totul. -Bine, voi ține cont de dorința ta și voi asculta liniștită. -Moșul meu este bogat ca și mine. Lăcomia l-a îmbolnăvit atât de tare încât zilnic sapă în sufletul lui transformându-l într-un om tare invidios și cu o plăcere puternică de a pune mâna pe gospodăria mea. Mi-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Așa se face că fiind împreună cu ele, le ascultam până uitam de mine. Concertul viețuitoarelor de baltă era de neegalat; nu e nimic mai frumos pe pământ. Asistam la concursul de salt și înot al peștilor din apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-o piscină bine protejată, unde poți ajunge mereu cu picioarele la fund pentru a te odihni. Viața are abisurile sale, iar în politică și economie este adesea asemenea unui bazin cu rechini. Chiar și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul că și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care o folosea deseori unul dintre profesorii mei la Roma referindu-se la viața socială: "Pisces maiores manducant pisces minore", peștii cei mari îi mănâncă pe cei mici. Lege a naturii și istoriei umanității dificil de împăcat cu o conviețuire liniștită sau cu un proiect divin inteligent. Din păcate nu există lumea perfectă a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care profetul Isaia a descris-o în Biblie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai clar și serios al expresiei, la sfârșit fiind respectat de cei puternici; doctrina lui se răspândise, iar numărul discipolilor săi creștea enorm. Murise la venerata vârstă de optzeci de ani prin otrăvirea mâncării, dar și în acest caz total liniștit, înconjurat de discipolii săi. Până astăzi statuile lui Buda răspândite în lume continuă să dea mărturie despre calmul său, despre liniștea, pacea interioară, armonia profundă și seninătatea sa. Nu este dificil să înțeleg că pentru mulți asiatici Buda este figura-ghid
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]