12,623 matches
-
doctrină, critica devine o filatelie în ale cărei clasoare un autor înghesuie comentarii trăind cu iluzia că astfel impune un canon. Dar canon fără filosofie nu se poate, carența spiritului în critica românească fiind cronică. Dacă la asta adăugăm stofa lirică, atunci e evident că Pillat nu e nici critic și nici eseist, ci un intelectual cu umoare de rapsod a cărui vastă cultură i-a dat posibilitatea să se exprime într-un domeniu pentru care nu era făcut: critica literară
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
Ioan Holban Proximități și mărturisiri (Editură Cartea Românească, 2012) nu este primul jurnal al poetului Ioan Pîntea; discursul liric din Frigul și frica, Mormântul gol, Grădină lui Ion sau Casă Teslarului a fost mereu dublat, în timp, de jurnale, cărți de convorbiri cu Nicolae Steinhardt sau părintele Stăniloae, mărturii și mărturisiri, exerciții de interpretare, admirații ortodoxe, proza memorialistica, eseuri
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
mărturisiri. Sînt critici care au remarcat, cu dreptate, faptul că în volume precum Mormîntul gol sau Casă Teslarului se rostesc, deopotrivă, poetul și duhovnicul; acum această relație (sub)textuala e mărturisita în jurnal. Astfel, Ioan Pîntea, în 2006, între experiențele lirice din Grădina lui Ion și Casa Teslarului, adică, scria Canonul Sfîntului Pahomie de Gledin, mărturisind „o experiență poetica și duhovniceasca fără egal”; episodul, datorat „îngerului păzitor”, îl învăța smerenia pe poetul laureat al istoriilor literare de azi - un „optzecist întîrziat
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
o imaginație dureroasă, de un impuls care pe de o parte ilustrează ceea ce T.S. Eliot socotea a fi instabilitatea și contradicția poeziei moderne în genere, pe de alta respectă totuși o unitate lăuntrică, o coerență care e marca unui eu liric distinct. Dramatismul agresiv, aleatoriul avînd pretenția unei suveranități lasă să se întrevadă cîteva nervuri organizatoare. Poetul se caută și se pierde pe sine alternativ, conform unor criterii ale meditației, obsedante la rîndul lor, nu mai puțin decît imagistica nervoasă care
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
și erudită prefață de Ștefan Stoenescu, o cronologie alcătuită de Ioana Zirra, precum și indispensabile note datorate lui Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu și Ștefan Stoenescu. Cel din urmă, dăruit profesor și traducător, descrie sintetic, deja prin titlul prefeței, evoluția complexului univers liric al acestui reprezentant de seamă al modernismului european: este vorba de o elaborare a unei „noi expresivități textuale”, pe traiectoria descrisă de „angajările Sinelui însingurat” atât în structurarea unui „discurs meditativ asupra imperativelor istoriei”, cât și în „asumarea unor experiențe
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
condus, după autorul citat, la o îngropare a modernismului, aproape simultan cu nașterea sa, prin afirmarea rolului public și a utilității sociale a autorului de literatură. Uniunea socială este însă concepută ca o ființare paralelă cu armonia integrată a rostirii lirice, prin care trebuie să aibă loc, în concepția lui T.S. Eliot, o „transmisie globală a semantismului” specific poeziei (Ștefan Stoenescu), care „se transferă osmotic prin toți porii” (p. 8), iar nu printr-o „mecanică însumare”. O continuă artă poetică îl
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
încercînd să (re)stabilească raporturile cu lumea, d-sa se izbește de limitele eului refractar la ceea ce ar putea depăși propria-i experiență, transmutată într-o mărturie la rîndu-i fatalmente restrictivă. Problema pe care și-o pune sub unghiul tehnicii lirice e cea a reglării factorilor impactului cu realul astfel încît să rezulte o imagine a sinelui, cu unde ale apropierii și îndepărtării de ceea ce resimte ca fiindu-i străin, imagine avînd pe cît posibil un caracter expresiv omogen. Predomină o
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
de dragoste nerostită, în care tânăra abia ieșită din adolescență își dă seama că nu poate avea un viitor alături de un bărbat sortit nesfârșitelor rătăciri pe mări și oceane. Pandora e personajul central al benzii desenate într-un sens pur liric: altminteri, întâmplările, înfruntările, încăierările sunt lăsate în grija bărbaților atrași în turbioane evenimențiale a căror semnificație le scapă cu desăvârșire. În timp ce Pandora întrupează victima predilectă (în perfectă consonanță cu istoria diverselor „orfeline” ale literaturii romantice și sentimentale din veacul lui
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
lumii se situează pe același plan tocmai pentru că nu există decât în cărți - ci, culmea, tocmai la o atenție sporită pentru individual. O atenție care asigură, de altfel, și substratul profund al volumului. Într-unul dintre cele mai frumoase autoportrete lirice din ultimii ani, poetul își mărturisește deschis mișcarea de recul din fața lumii tocmai pentru a deveni permeabil la „lucrurile cu adevărat miraculoase”: „Îți scriam: că tot reduc./ Am lăsat băutul./ Mă tem de iarbă./ Nu înjur - nu mânjesc/ Femeile mă
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
transcenderii înfiorate. De aceea, poetul, extrem de versatil, mixează permanent registrele. Autorul „Blank”-ului e, poate, și poetul cu cel mai mare ambitus stilistic al tinerei genereții, de vreme ce poate alterna cu dexteritate de DJ stilul grav cu cele mai expresive improvizații lirice. Luată în întregime, poezia lui seamănă cu un jam-session în care gravitatea (riscantă și la case mai mari) e mereu minată de un spirit improvizatoric ieșit din comun. Vlad Moldovan nu se ferește de instrumentarul tradițional al poeziei, cu rime
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
întunecată, într-o altă stare, încorporată înlăuntrul ei, și mai întunecată. Avem, astfel, de-a face cu un lanț nesfârșit de căderi dintr-un plan în alt plan secund, din nimicul mai mic în nimicul mai mare, atotcuprinzător. Noutatea concepției lirice a lui Aurel Pantea e aceea că el definește, apelînd la imagini și metafore de o sobrietate clasică, un univers modern sau postmodern avînd o singură dimensiune, cea interioară. În Negru pe negru nu există nici timp, nici spațiu, ci
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
solitudinii. Chiar încercînd să (re)stabilească raporturile cu lumea, d-sa se izbește de limitele eului refractar la ceea ce ar putea depăși propria experiență, transmutată într-o mărturie la rîndu-i restrictivă. Problema pe care și-o pune sub unghiul tehnicii lirice e cea a reglării factorilor impactului cu realul, astfel încît să rezulte o imagine a sinelui, cu unde ale apropierii și îndepărtării de ceea ce resimte a fi străin, însă pe cît posibil cu un caracter stilistic omogen. Predomină un răsfăț
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
traducere operelor literare sau filosofice esențiale și că, în fond, aceste traduceri nu pot fi comparate între ele. Acest lucru este cu atât mai valabil atunci când nu discutăm despre traducerea unui text oarecare, ci despre o traducere a unui text liric ce necesită o precizie și o minuție a verbului de care poate nu este la fel de multă nevoie (deși ar fi desigur bine să nu lipsească nici aici) în cazul unui text în proza. Însă despre traducerea lui Dan Sociu se
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
au fost puși în postura de a continua, perfecționa și legitima un topos al propagandei comuniste, atrăgându-și astfel aplauzele și solidaritatea unui mare număr de condeieri angajați în luptele ideologice ale acelei perioade. IV Judecata de mai apoi. Intermezzo liric 1. Aduceți verbele Primul care a arătat, cu argumente, existența unor surse nemărturisite în textele rămase de la Nae Ionescu a fost Alexandru George. Astfel, Funcțiunea epistemologică a iubirii, prelegerea inaugurală a cursului de filozofia religiei din anul universitar 1919-1920, își
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu le-ai văzut, despre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual. Cuvintele din diferite domenii (popular, argotic, livresc etc.) cunosc o electrizare lirică. Sintaxa se dezarticulează, ca reflex al dezarticulării paiațelor ce populează opera scriitorului. Avem de-a face cu un lirism obsesional, ale cărui diferite straturi transmit din aproape în aproape aceleași nuclee gestuale, aceleași spasme întunecate. De aici și până la manierism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul unui drum in esentia circular. IV Mișcarea retractilă a poeziei "Poezia modernă este romantism deromantizat"55, declară sentențios Hugo Friedrich. Romantism ar însemna expansiunea eului liric (pe care Novalis o numea "Romantis-ierung des Ichs") și, odată cu acesta, expansiunea simbolurilor, ca și cultivarea prin excelență a metaforei-simbol. Schelling afirma, pe linia unei tradiții izvorâte din Aristotel, că arta trebuie să întreacă natura prin forța de a produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Întoarceți-vă în cer. (Fantasmagoria) Spânzuratul a luat noaptea pe umeri A îndopat buzunarul cu recile juvaeruri Și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. (Jaf) Este sugerată imagistic opoziția schilleriană finit-infinit, real-idee, generatoare de tensiune lirică. Credința că întreg firmamentul poate încăpea într-un telescop, că luna și soarele pot fi sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se petrece o deznădăjduită căutare de sine și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
1987. 40 Ileana MĂLĂNCIOIU, În vizită la Emil Botta, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit., p. 97. 41 Eugen SIMION, Proza fantastică, vol. Scriitorii români de azi, București, Ed. Cartea Românească, 1978, p. 631. 42 Ștefan CAZIMIR, Tensiunea lirică, București, Ed. Eminescu, 1971, p. 67. 43 Ion POP, Transcrieri, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1976, p.211. 44 Fr. NIETZSCHE, Nașterea Tragediei, din vol. De la Apollo la Faust, București, Ed. Meridiane, 1978, p. 208. 45 Otto RANK, Dublul. Don Juan, Prefață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
religie, fiindcă numai religia creștină consideră oamenii egali în fața lui Dumnezeu. EMINESCU Eminescu, despre care Iorga spune că-i expresia integrală a națiunii române, iar Blaga că reprezintă „ideea platonică de român“, e românul absolut. L-am definit eu: sumă lirică de voievozi. EPOCĂ Noica a fost o personalitate, dar a spune „epoca Noica“ e ca și cum ai spune „epoca Ghiță Popescu“. Nu a fost nici măcar o „epocă Nae Ionescu“, cu toate că el într-adevăr putea face epocă. La fel Eliade, Cioran. Face
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Octavian și colaborează la revistele: Luceafărul, Steaua, Tribuna, Gazeta literară, România literară. În 1960, debutează editorial, cu Poezii, semnat Maria Octavian, căruia aveau să-i urmeze, în 1969, Paradis arhaic, în 1977, Anotimpuri. Între aceste date, a dat curs vocației lirice doar cu intermitențe, pentru că,timp de trei decenii,s-a dăruit preocupărilor didactice, materializate în comentariile orale de poezie, și de literatură în general, cu elevii, elaborând, în același timp manuale, și alte cărți pentru învățământul liceal. Scrie, în colaborare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aștepta clipa întoarcerii la uneltele sale. Anul 2012 a înscris în bibliografia Mariei Octavian Viața ca reprezentare, scriere de caracter memorialistic, dar posedând însușiri prin care acest caracter este depășit. Rememorarea fuzionează cu observația morală, cu analiza psihologică, cu vibrația lirică într-un fel ce face din numitul volum o carte de speța Șantier-ului eliadesc, subintitulat "roman indirect". Și acum, iată Galeria cu antichități! Poeta redivivus! Cartea nu consemnează precedentele volume de poeme, nici nu s-a întocmit printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Ofeliei, emanatoare ale unor stări nedefinite perpetue. În linii generale stilul scriitoarei a evoluat de la caracterul romantic digresiv și adițional Ăscrierile de început), la acel obiectiv, sobru și tinzând mai ales spre exactitate decât spre culoare, volutele ample ale expresiei lirice din primele scrieri ale autoarei indică zăgazurile de până atunci. De aici aerul poematic al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă legatură cu epoca de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană și abundent neologică, ilustrând prezența liberă a unei intelectualități ostentative. Aglomerarea de notații, acel balastru literar, sunt prezente atât în proza de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]