1,841 matches
-
folosit, fiindcă Kostea o repară, an de an; pe scena aceea, care le răscolește trecutul comun, și care acoperită de omăt, pare o pagină albă, Nina Îl roagă pe fostu-i admirator, să-i scrie ceva cu un țurțure; cînd literatul Îi face hatîrul, ce se-ntîmplă? „În spatele scenei, scînteiază o mulțime de ochi: Întrezărim o mulțime de capete de animale, ca și cum ar fi spectatori ai pădurii care s-au lăsat invitați la teatru”... Interesant, nu?!... Una din replicile memorabile ale Mașinăriei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
este procentul pe care societatea se face că nu-l vede, este o verigă rezistentă dintr-un plan diabolic al ei, e groparul și totodată cobaiul propriei vieți. Ce-ar mai fi putut să fie? Se Întreabă. O voce Un literat de talent, un eminent om de știință, un amant celebru, un bogătaș, un funcționar de elită, un politician fără scrupule.... Dar toate astea duc mult mai repede spre moarte, decât sărăcia lucie sau mizeria cumplită. Toți visăm bogății, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rândul său, în favoarea metodei de tratare a holerei preconizată de către Morvai, despre care a scris că o aprecia "mai mult decât pe toate cele anunțate până acum"164. Mai considerăm interesant să semnalăm și o scrisoare cu conținut medical a literatului Sándor Kisfáludy, expediată la 25 septembrie 1831 către slujbașul Sándor Ujfalvy, relatând despre holeră și remediile împotriva ei: Am citit din ziare spre marea mea bucurie că, deși a izbucnit holera în Ardeal, regiunea dvs. este neatinsă de acest bici
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
boli care, deși omorâtoare, nu produc "tulburări economice"479. Dispunem de o excepțională sursă de informații privitoare la opinia despre holeră a țăranului nostru de la sfârșitul secolului al XIX-lea: chestionarul lingvistic al lui B. P. Hasdeu, lansat de ilustrul literat și enciclopedist, în 1884, sub patronajul Academiei Române. Au răspuns la acest chestionar, menit mai ales să furnizeze material pentru redactarea marelui dicționar al limbii noastre, multe sute de anchetatori, cărturari din satele aflate între granițele statului român de pe-atunci
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Nu spuneam lucrurilor pe nume și mai ales nu foloseam cuvinte grosolane pentru tot ceea ce făceam. Femeia încă nu-și căpătase pe deplin drepturile. Locuiam pe lângă Gara Victoria și-mi amintesc de lungile drumuri cu omnibuzul până la casele ospitaliere ale literaților. În timiditatea mea, de multe ori umblam în sus și-n jos pe stradă până când îmi luam inima în dinți să apăs pe butonul soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
facultate, indiferent de vocație. Și că de fapt mai nimeni n-avea o vocație foarte certă. Tu, Dragoș, ce intenții ai? se interesa Cuzino. Literatura. Am ghicit? Nu, răspunse Dragoș după o ezitare. Mi-ar fi plăcut, recunosc. Dar ca literat în ziua de astăzi trebuie să faci jocul regimului. Mulțumesc, mă abțin. Prefer să fac științe exacte. Văd eu care anume, încă nu m-am hotărât. Cel puțin în științe nu faci politică. Sau, mă rog, o faci într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era socotit de departe cel mai bun, opera lui apărând mereu și mereu pe primul loc în orice top literar, indiferent de ce gen ar fi fost acesta, la o distanță apreciabilă de ceilalți aspiranți la titlul de glorie al celebrului literat. Această stare de lucruri devenise clară tuturor, inclusiv lui Mircea, din clipa în care îi fusese publicat primul volum de proză, un best-seller intitulat Germinal, căruia criticii îi acordaseră, pe rând, epitetele de „răscolitor”, „năucitor”, ba îl numiseră chiar „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o asemenea femeie. Sybille era ceva astral; vă despărțea necuprinsul; Femeia cu părul roșu era replica ei pământeană: fuma, bea votcă, înjura și chiar mințea când îi venea bine. În povestirea ta. Te-a zărit la o masă, la „Cafeneaua literaților”. Citise. A venit spre tine și ți-a spus de-a dreptul: „Eu sunt Femeia cu părul roșu! Îmi oferi o votcă?” S-a amețit. Și de la țigări. Nu era fumătoare. Iar părul era vopsit, ți-ai dat seama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Neam, sat, oraș în poezia lui Goga (1942), Creatorii și lumea lor (1943), Poezia și cunoașterea etnică (1944), Ipostaze ale luminismului românesc (1975) dar și autor al atâtor alte cărți, toate scrise cu exigența omului de știință și cu talentul literatului care debutase din copilărie cu poezii, Iașiul fiind onorat cu volumul Evocări, apărut la Ed. Agora-Iași, în colecția “ În duhul adevărului. Crez și mărturii”, volum epuizat în librării. „Evocările” captivează prin căldura sincerității, a informației culturale trăite -(și cât de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
multiplicat printre politicianiștii zilei, atât de ridicoli și dezagreabili. Stilul, ritmica, policromia și dimensiunea neobositoare și poezia cărții lui Matei Caragiale ocupă raftul 1 al secției de literatură din memorie. Ovidiu Papadima era apreciat și stimat de George Călinescu-criticul și literatul român cu care ce țară din Occident nu s-ar mândri și-i schițează portretul: ...“un om pe de o parte îmbătat de conștiința înaltă a propriei valori excepționale, iar pe de altă parte, un om modest, până aproape de timiditate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
istoric al religiilor, de referință; Gheorghe Longinescu, Prof. univ București, catedra chimie; Ion Macridescu, general, Senator legionar; Mihail Manoilescu, economist cunoscut în lume, diplomat, autor de cărți științifice excepționale; Dumitru Mehedinți, general și Senator legionar; Simion Mehedinți, geograf, etnograf, pedagog, literat, Prof. Univ. - București, membru al Academiei Române, „ Cartea creștinismului românesc”(1943) e fundamentală; Vasile Militaru, fabulist; Nicolae, Principele (de Hohenzollern) n. 1903 - m. 1974, fiind autoexilat din țară...; C. Noica, filosof și eseist spiritualist, creator de școală de filosofie, fost deținut
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu mai venea aproape deloc în capitală. Se ducea la Misenum, Baia, Capri cu câțiva prieteni de-o viață: un senator care era și un jurist faimos, Cocceius Nerva, cavalerul Curtius Atticus, pasionat, ca și el, de istoria veche, câțiva literați greci. Peste tot alegea locuri superbe, însă păzite și inaccesibile, și ridica acolo case după gustul său, sigure ca un castrum din ținuturile barbarilor. „Vizuinile uzurpatorului“, zicea Agrippina, „unde își ține ascunsă teama“. Tiberius nu era bântuit doar de suspiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l. Se gândeau la funcțiile pe care aveau să le dobândească, la pământurile care aveau să ajungă din nou în mâinile lor, la puterea enormă, cu neputință de controlat, care se ivea. Asiaticus spuse: — Iată ce vom face: lui Polemon, literatul pe care acum lumea îl numește regele din Pontus, îi vom îngădui să-și aleagă singur locul unde se va duce în exil, să-și scrie poeziile. Râseră; unul câte unul, se întinseră din nou în triclinium, începură să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Emil Isac ș.a.). În Memoriile sale, Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și în papuci de casă, precum Viața românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieața nouă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul” estetic în viață și în pasiunea hedonistă a trăirii efemerului. „Între cenaclul Junimei din deceniile 7 și 8 ale secolului trecut și cel al Sburătorului lui Eugen Lovinescu de după Primul Război Mondial, cercul de literați și artiști pe care Bogdan-Pitești l-a întreținut în jurul său - mai ales între 1908-1922 - a fost singurul care a oferit (mult mai mult, desigur, decît anemicele cenacluri macedonskiene) o atmosferă de efervescență intelectuală, de curiozitate artistică bine orientată, propice afirmării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De aceea nimeni nu se mai interesează în roman (și teatru) de subiect”. Sînt declarate depășite, pe rînd, „literatura în contrasens, nelogică și fără temă centrală”, practicată de pe la 1910 de către avangardiști („Formula cea nouă, deși s-a practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede”), romanul-monolog interior joycean („o rețetă lugubră, ca și a bătrînului roman psihologic pe care-l continuă”), naturalismul, realismul, romanul social și senzațional, romanul istoric, romanul fantastic, toate - înlocuite de noua ofertă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modern nu absoarbe însă doar romanul, schița sau nuvela, ci și studiul critic, și eseul. „Jurnalistul” și „scriitorul” sînt categorii care nu se exclud. Rămîne valabilă doar distincția dintre jurnalism și poezie (în sens larg): „Suprimă deosebirea dintre gazetar și literat: rămîne distanța întreagă între genul acestora și poem. Iar prin poeme nu înțelegem doar strofe și compoziții verbale, ci și construcțiunea oricărei realități estetice. Numai în felul acesta problema putea fi formulată”. Pe urmele lui Arghezi, Vinea subliniază caracterul antididactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează amabil editorialul „Cheia viselor“ al lui Ion Vinea, iar afinitatea cu suprarealismul nu scapă comentatorului anonim, care își amintește astfel că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă faptul că, de la o vreme, revista condusă de el a (re)devenit mai mult politică decît literară. Politică - în ce sens? Autorul notiței vorbește despre un „compromis cu burghezia” - lucru nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1931), Dragomirescu - căruia Marcel iancu îi va desena un expresiv portret - opina „în privința așa-numitei literaturi de avantgardă” că „nu este decît o producțiune care din punct de vedere estetic nu merită nici o atenție. Adevărata literatură de avantgardă este a literaților înzestrați cu genialitate creatoare”. Universitar influent, președinte (din 1922) al Institutului de Literatură din cadrul Literelor bucureștene, criticul era la acea dată principal modelator al canonului didactic. Nu puțini autori de manuale (între care Gh. Adamescu) îi fuseseră studenți. Iar „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin „trivializarea” imaginilor. Perspectiva sa conservatoare identifică însă mai rapid decît cea a criticilor mai liberali diferența specifică - „anarhică”, expresionistă - a lui Fundoianu față de „tradiționalismul” tematic. Nu e de mirare că Ion Vinea este considerat „figura cea mai plină dintre literații anarhici”; „îndelungata activitate beletristică” (proba devoțiunii față de artă) și colaborarea la „cele mai multe publicații contemporane - vreo 16 la număr”, unele cu „anumită vază, ca: Gîndirea, Cugetul românesc, Noua revistă română, Adevărul literar etc.” (certificatul de compatibilitate cu direcția tradițională canonică, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El era atât de ascet încât plângea de dorul unei fete care-i plăcea. Se pare că nu a fost pe gustul literaților, dar tot a rezistat o săptămână până a dispărut și a fost înlocuită cu alta, însă nu îl interesa să placă el emitea simboluri, ce știau ei?! Într-o zi, Mihaela a venit supărată la școală. Vasilică a observat și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
expusă. Asta explica neînțelegerea dintre băieți și fete. Li se părea prea brutală pătrunderea în templul lor, al femeii și involuntar colegele, în special literatele au căpătat aversiune față de profesor mai existau tot felul de mici dispute mascate între ei literații care erau evidente, dar nu îi păsa. Se gândea că meseria lor sunt cuvintele, a lui cifrele dar îi plăcea de Pietreanu că îi dădea posibilitatea să vizioneze puțin din universul femeii. Avea impresia că profesorul ținea la el, era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sărit nervos în apărarea ei și i-a reproșat: - Dacă nu o lăsați, atunci cum vreți să vă răspundă! Acestea erau mici sau mari contraziceri care făceau deliciul clasei și îi ținea permanent atenți la această materie. În general ei, literații sunt mai conștiincioși decât majoritatea, însă toți, din ambele categorii își urmăreau evoluția și erau încântați când se întâlneau la școală sau în afara ei. Mai ales în ultimul an au început să se apropie între ei. Stani făcea pe ‘’pozarul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu tradiții-mprumutate Și elogiem eroii inventați de alte state! Ne hrănim cu deznădejdea că trăim declinul țării - Câți s-au ridicat să strige că-s la capătul răbdării?! Cât vom mai dormi-n mocirla denigrării ce ne o fac Falșii literați, corupții ce se dau din neam de dac?! Singura noastră putere e mândria națională, Nu ambiții personale, nici retorica banală! Iată spiritul în care trebuie să ne formăm Și din lunga-i adormire țara să o zdruncinăm! Relu COȚOFANĂ vieți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un coridor spre facultatea de filologie, sperând să întâlnească pe vreun scriitor sau cu vreun profesor cunoscut al facultății vecine. După ce trecu de amfiteatrul Odobescu și o făcu la stânga pe lângă lift, fără ca, bineînțeles, să dea ochi cu nici o figură de literat celebru, el coborî în holul facultății de filologie și dădu să o apuce spre ieșire. Dar imediat observă, în partea cealaltă a holului, un grup agitat și gălăgios de studenți și se opri, curios să vadă despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]