8,558 matches
-
tot mușcă cu plăcere, Rând pe rând, doar... două mere. Fiindcă Sfântul le-a fost dat ca să fie de... gustat. Din livada ta mănoasă, Dă-mi un măr, fată frumoasă.! Dar, mai bine, acum tu-mi adă Chiar întreaga ta livadă Ca să gust pe săturate Ale tale fructe, toate! Leonid IACOB Mai postez încă o poezie umoristică, în ideea de a vă descreți frunțile. Să fiți iubite/iubiți, dragilor. Referință Bibliografică: suflet de Adam / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUFLET DE ADAM de LEONID IACOB în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351237_a_352566]
-
dispersând sugestiile, fără însă a le distruge sensurile principale, cele care leagă poemul de adâncimile ființei. În Ce tânără încă, o izbucnire mai directa a vitalității tinere și conștiente de propria-i putere:” ...câte dorințe se simplifică-n darul/ Atâtor livezi/ Sunt tânără, ce tânără încă/ ies din noapte-n picioare/ Știu să mă apăr/ Cețuri intruse iau foc/ De la cămașa bogată/ Ploile verii sunt repezi și calde/ Stol grăbit să mă poarte”. Dar iată atmosfera de miracol ce proteja (încă
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
verde, fiecare din culori având un simbol. Culoarea roșie alungă spiritele rele; culoarea albă simbolizează puritatea, iar cea verde reprezintă sănătatea. Interpretarea prăjiturilor “hisimochi” diferă de la o provincie la alta. Simbolistica este aceasta: verdele reprezintă pământul plin de grădini și livezi, albul reprezintă puritatea zăpezii, iar rozul este culoarea florii de piersic... Ceea ce s-ar traduce astfel: în livadă (pe pământ), mugurele de piersic îmbobocește sub zăpadă. În altă provincie simbolismul este puțin diferit: de la alb (zăpada) se trece la iarbă
3 MARTIE. de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345557_a_346886]
-
verde reprezintă sănătatea. Interpretarea prăjiturilor “hisimochi” diferă de la o provincie la alta. Simbolistica este aceasta: verdele reprezintă pământul plin de grădini și livezi, albul reprezintă puritatea zăpezii, iar rozul este culoarea florii de piersic... Ceea ce s-ar traduce astfel: în livadă (pe pământ), mugurele de piersic îmbobocește sub zăpadă. În altă provincie simbolismul este puțin diferit: de la alb (zăpada) se trece la iarbă (verdele) apoi la floarea de piersic (roz). Floarea de piersic este asociată cu „hinamatsuri” și simbolizează o căsnicie
3 MARTIE. de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345557_a_346886]
-
de la naștere . Poetul s-a născut pe 16 martie 1888 și a trecut la cele veșnice, în lumea celor drepți, la data de 13 august 1917, când abia împlinise vârsta de 29 ani . Al. Florin ȚENE în poemele: Cuvinte din livezi și Flori de dragos- te, mamă... , deși la vârsta pe care o are, mărturisește că sentimentele iubirii îl copleșesc. În primul poem își aduce aminte cu mare plăcere de Fetița din livezi, căreia îi înflorise pe deget iarbă,/ -Verigheta legă-
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
ani . Al. Florin ȚENE în poemele: Cuvinte din livezi și Flori de dragos- te, mamă... , deși la vârsta pe care o are, mărturisește că sentimentele iubirii îl copleșesc. În primul poem își aduce aminte cu mare plăcere de Fetița din livezi, căreia îi înflorise pe deget iarbă,/ -Verigheta legă- mântului pe veci - / iar astăzi poartă traista cu povești/ Pentru nepoțica cea mai mică/. Poetul, în continuare, face promisiuni : Iubito, peste noi se-aștern zăpezi,/ Eu sunt aici, alături, nu te teme
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
-Verigheta legă- mântului pe veci - / iar astăzi poartă traista cu povești/ Pentru nepoțica cea mai mică/. Poetul, în continuare, face promisiuni : Iubito, peste noi se-aștern zăpezi,/ Eu sunt aici, alături, nu te teme/ Și-ți mai culeg cuvinte din livezi ./ În cel de-al II-lea poem, poetul își vede chipul, ca-ntr-o oglindă, a- semănător cu chipul mamei, căreia îi stă permanent alături asigurând-o: ...te fac tânără și te fac să râzi/ (...) / și rămâi în mine flori
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
TIMPU-N TAINĂ L-AM RUGAT Timpu, -n taină l-am rugat Să stea de vorbă cu mine; Pe-un cal frumos m-a urcat Și-am pornit-o iar în lume. Am trecut prin tinerețe, Parc înmiresmat de flori, Livezi de pomi cu fânețe, Păduri și munți de comori Of! ... unde păsările-n cor Îmi cântau cu duioșie - Mi-aduceau de puica dor, Și de-a mea copilărie. Timpului i-am mai cerut Să nu m-aducă-napoi, Să rămân în locul sfânt
TIMPU-N TAINA L-AM RUGAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345644_a_346973]
-
Acasă > Cultural > Spiritual > IOAN EVCRATA - LIVADĂ DUHOVNICEASCA (19) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 55 VEDENIA UNUI CĂLUGĂR DIN SCHIT ȘI DESPRE AVVA IRINEU Avva Irineu ne-a istorisit următoarele: Un bătrân care trăia în Schit
LIVADA DUHOVNICEASCA (19) de ION UNTARU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345663_a_346992]
-
cel din Aegeae a murit lovit de trăsnet și iată sufletul lui se urcă la cer cu bucurie. Și erau depărtați unul de altul că la douăzeci și patru de mile.http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (19) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1006, Anul III, 02 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LIVADA DUHOVNICEASCA (19) de ION UNTARU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345663_a_346992]
-
verile până după cules și le petrecea acolo, iar în perioada creației, indiferent de anotimp, șederea la vie se prelungea la 5-6-9, luni, cât era nevoie”. Casa aparținuse familiei preotului Aslan, fiind suficient de spațioasă pentru el și soția sa. Livada care se întindea pe mai bine de 14.000 mp, era mediul potrivit pentru creație. Acolo avea să scrie, în bună parte, romanele: „Răscoala”, „Jar”, Gorila” și „Amândoi”. La acea casă, „cuibul său literar”, pe care o considera „prima mea
4 LIVIU REBREANU SI FANNY de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345702_a_347031]
-
nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Lasă-mi numai una Din nopțile toate Amiroase luna A singurătate Ci dacă mă văd Admirând stingher Ca la un prăpăd Cum plouă din cer, Auru-n șuvițe Pentru plete lucii Prin livezi și vițe Cântă iarăși cucii Și tu poți să mergi În altă galaxie cu oglinzi. Să ștergi (Ce profilaxie!), Rănile ca semne Ce-au să ni se-ntâmple Morții noastre demn e, Să ne bată-n tâmple Și-ai să
O SINGURĂ NOAPTE de ION UNTARU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352086_a_353415]
-
Preaînalt. După secole de suferință, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Justinian Chira - Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, și cu aprobarea Sfântului Sinod, Părintele Paroh din localitatea Săpânța - vrednicul slujitor Grigore Luțai, a rectitorit voievodala mănăstire, dincoace de graniță, în Parcul Dendrologic „Livada“. Tot același Părinte Grigore Luțai - Parohul Bisericii Ortodoxe Române din comuna Săpânța și al renumitului Cimitir din localitate, rectitorește acum biserica parohială, conturându-i și conferindu-i o maiestuozitate și o frumusețe extraordinară, într-un grăitor și autentic stil românesc
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CHEMARE LA JOACĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CHEMARE LA JOACĂ Dealul, câmpul și livada Le-a albit, de ieri, zăpada. Tot de ieri, și Măriuța Îmi arată săniuța; Însă azi, în dimineață, Mi-a zâmbit: - Hai, nătăfleață, Să zburăm până în vale Pe omătul încă moale! Și-apoi, omul de zăpadă, În peisajul de baladă
CHEMARE LA JOACĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352205_a_353534]
-
-n sat, / Dar să am vârsta de atunci” (Nostalgie). Tonul elegiac este dominanta poemelor de față și el se transformă chiar în glas de doină ori de baladă. Care dintre poeți nu se gândesc cu nostalgie la ulița copilăriei, la livada ori ograda în care alergau desculți și fără griji în primii ani de viață? Se pare că, în mod paradoxal, cu cât înaintăm în vârstă, dorul devine mai aprig, mai patetic, flămând și însetat de întoarcere în acel Paradis, numit
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
apă, Undeva în câmpie. Undeva într-o doină, Undeva într-un vis, Undeva printre holde Ca pe palmă întins. Undeva în Europa... Țară străveche de plugari, Rădăcină a pământului, Pom din pomi seculari. Undeva, unde cerul Curge-n vii și livezi, Unde-și deapănă basmul Capra cea cu trei iezi. Unde vine din lupte Și acum Făt-Frumos, Undeva, unde-i vrednic Al strămoșilor os. Undeva la răscruce Și sub cerul deschis, Undeva într-o doină Țara mea s-a întins. Natura
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
s-a întins. Natura vie e minunea cea mai miraculoasă din spațiul nostru. Nu există un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagănă în bătaia vântului jucăuș și neastâmpărat, decât freamătul tainic al cetăților verzi - pădurile, decât o livadă în floare ce-ți moleșește sufletul prin măreția mirosurilor pătrunzătoare, zumzetul melodios al harnicelor albinuțe și grandoarea veșmântului floral. Pământul României mele captivează cu mirosurile enigmatice și originale, prin culorile mirifice și neobișnuite ale veșmintelor vegetației. Minunea aceasta extraordinar de
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
dar atât de necesare: gastronomie, ireproșabilă, construcții ce stârnesc interesul, bunăvoința și ospitalitatea oamenilor, căldura sufletească pe care o emană. „La sat s-a născut veșnicia" spunea marele Alecsandri! Eu însa spun: Și ploaia parcă-i alta Prin vie și livadă, Și peste casa noastră Cu-n geam deschis la stradă! Această atmosferă e una din basmele lui Creangă, străpungând inima cu acul sensibilității în cele mai nebănuite locuri. Totul e atât de spectaculos, încât nu poate fi redat în întregime
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
ori și norii de la fereastra cu mușcate: fereastra aceea împodobită cu perdele și draperii albastre, legate cu fundă roșie de catifea... Erau zile de o frumusețe rară în verile acelea. Soarele radia o căldură patriarhală, iar prispa și pomii din livadă răspândeau o răcoare binecuvântată. Toate erau parcă ,, materiale, organice,,. Aveai senzația că ,,mănânci aer,,. Totul te hranea pe atunci. Mirosurile o ispiteau cel mai mult pe Lăcrămioara. Îi plăcea să stea cu nasul în liliac, în buchetul acela mare și
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam prin casă și ogradă Cu aerul de om adult Dar dintre toate, cel mai mult Îmi plăcea să țopăi prin livadă Băteam mingea, încingeam o țurcă Alergam cu zmeele de sfori, De-a v-ați ascunselea... De câte ori, Nu dădeam părinților de furcă! Un cicirâde sau șotronul, Nevinovată joacă de-a părinți Ce au copii și nu-s cuminți Și-și încasează
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
ele,/ Mă prinde în horă cu floarea de crin,/ Cu tine mă prinde în gură cu vi/... Să ținem pe umeri cu brațe-amândouă/ Covorul de iarbă cosită cu rouă,/ Solie de greieri cântând serenada/ Când noi ne topim rătăciți în livadă” (Tatiana Scurtu). Mai trebuie s-adaug, întristată adunare, că aceste rânduri le-am scris/compilat ca balsam pentru sufletele măcinate de creșterea TVA, scăderea nivelului de trai, șomaj, lipsă de perspective și decoruri sumbre. Radu VIDA www. ziarulfaclia.ro Referință
O ALTFEL DE ROMÂNIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355800_a_357129]
-
dulceața unui vers Cîte iubite-am avut, toate erau grațioase Cînd se tăvăleau pe cearceafurile albe de pe pat S i se unduiau și erau frumoase Dar numai tu m-ai nemurit cu-adevărat Cînd te întindeai să culegi mere în livadă Coapsele tale se dezveleau de sub fustița Și se opreau și păsările din zbor să iți vadă Delicată floare de lămîița Sînii tăi erau două pere coapte Pîntecul tău ce se unduia plin de dorință Te-am iubit în neștire o
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
scena vieții ne pierdem pudoarea Fără falsă pudoare putem înflorii Mimoze delicate răvășite de dorință Eu știu de ce vreau și mai știu c-ai dori Să fim amîndoi o singură ființă Oare păpădiile iubesc? Delicată păpădie Crești la mine în livadă, Vin îngerii să te vadă, Sfioasa mea păpădie. Stai în iarbă că un vis Și îmi dai, sfioasa floare, Din parfumul tău din care Beau doar zeii-n paradis. Aș sorbi cu lăcomie Din pocalul tău de floare, Dar îl
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
Nu mai mor a doua oară Și-l vei duce mai departe Ca o sagă de-ntrebări Fiecare om o carte Datorează pentru dări Mâna ta de chiparos Să-mi însemne locul crucii Drumul lung și greu pe jos Prin livezi când saltă cucii Lasă doar să plângă luna Peste slovele de fier Zborul naște zbor întruna Și misterul, alt mister Muntele și-a-nchis izvorul Peste care nu se trece Doar căderilor fiorul Împrumută unda rece Că mă știu avar
FLORI DE MOSC de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355838_a_357167]
-
anotimp cu mânecile suflecate până la cot, de acum și până la prima zăpadă el nu va mai cunoaște odihnă. Dar, va avea timp și de odihnă, pe lumea cealaltă! Deja aerul este plin de parfumuri de fructe coapte ce vin dinspre livezile cocoșate de atâtea roade unde mai roiesc, încă, hărnicuțele albine, dar și trântorii de bondari. Podgoriile trimit spre noi dulcele aninos de musturi, dătătoare de energie si veselie, dar un pic mai târzior, când se vor înăspri! Când se va
GATA VACANŢA! SUNĂ CLOPOŢELUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355836_a_357165]