1,747 matches
-
fost director general al Serviciului Secret al Armatei,Constantin Eftimiu, fost ministru de Lucrări Publice și Comunicație, care, într-un memoriu adresat străinătății, arăta că în doi ani România plătise de trei ori despăgubirea impusă prin armistițiu; colonelul Al. Evolceanu, locotenent-coloneii Eugen Plesnila, Dumitru Sorescu (din Craiova) și Constantinescu; maiorii Brezeanu și Gertner; căpitanii: Mircea Criveanu, Cochinos, Mantu (parașutist), Victor Sassu (parașutist) Mihai Țanțu (parașutist) și Smaranda Brăescu (prima femeie pilot și prima femeie parașutist); locotenenții V. Ciofan și Mircea Holban
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
Maiorul Mihai Ilie este transferat în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor al șefului direcției operative (1960-1963), locțiitor al șefului direcției generale (1963-1969) și șef al grupului operativ extern (1969-1971). Este înaintat la gradele de locotenent-colonel (1962), colonel (1964) și general-maior (1968). A răspuns de țările de limbă engleză și a coordonat toate operațiunile importante împotriva SUA și a Marii Britanii, conducând rezidența de spionaj de la Londra. Potrivit memoriilor generalului Ion Mihai Pacepa, colonelul Ilie suferea pe la mijlocul
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
de doi ani de trăit. El a fost trimis ca șef al rezidenței de spionaj din Paris pentru a beneficia de tratament medical francez, cu acoperirea de prim-consilier al Ambasadei României la Paris. Acolo a colaborat cu adjunctul său, locotenent-colonelul (ulterior colonel) Mihai Caraman, la obținerea de informații secrete din cadrul NATO, recrutând doi funcționari importanți ai organizației ce au furnizat zeci de mii de documente militare secrete, care au fost transportate direct la Moscova. Echipa pe care o conducea a
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
În 1913 a fost mutat la Divizia 34 de Infanterie, staționată la Timișoara, cu care, din 1914, a participat la campaniile din Serbia și Galiția. Apoi, a fost mutat la Cartierul general din Viena. În 1916, când avea gradul de locotenent-colonel, a fost numit la comanda Regimentului 65 Infanterie maghiar, cu care a luptat pe frontul de răsărit, fiind înaintat la gradul de colonel. La sfârșitul războiului, a înăbușit revoltele republicanilor din Ungaria de Sus, după care a fost trecut în
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
căutare de pășune au fost atacați în 11 mai 1939 de sute de călăreți din tribul Bargut, dirijați de japonezi. Două zile mai târziu călăreții din tribul Bargut au revenit, de data asta însoțiți de 300 de japonezi, conduși de locotenent-colonel Yaozo Azuma, care i-a alungat pe cei din tribul Țirit dincolo de râu cauzându-le pierderi. Consilierul sovietic local, maiorul Bâkov, prevenit în noaptea din 15 spre 15 mai a cerut întăriri de la divizia 6 mongolă și la 15 mai
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
reușit să fugă în Uniunea Sovietică prin Iugoslavia. Abandonat de partidul său, Petăr Zadgorski s-a predat poliției și a mărturisit faptele. Procesul s-a ținut în fața unui tribunal militar din Sofia între 1 și 11 mai 1925. Petăr Zadgorski, locotenent-colonelul Gheorghi Koev, care încercase fără succes să-l ascundă pe Ivan Minkov, și Marko Fridman, un lider de secțiune al OM, au fost cu toții condamnați la moarte. Stanke Dimitrov, Petăr Abadjiev, Dimităr Grancearov, Nikolai Petrini și Hristo Kosovski au primit
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
Olăreanu, Traian T. Coșovei și alții. Multe dintre lucrările publicate de Editura Militară au dobândit o binemeritată recunoaștere pe plan național, unele fiind răsplătite cu Premiul Academiei Române. În martie 1990, Ioan Talpeș, redactor șef al Editurii Militare, cu gradul de locotenent-colonel, a fost ales, prin votul secret al echipei redacționale, directorul Editurii Militare, prima și singura "alegere" într-o instituție militară. După Revoluția din decembrie 1989, Editura Militară s-a aliniat eforturilor de modernizare și de reformă ale Armatei României, desfășurate
Editura Militară () [Corola-website/Science/321250_a_322579]
-
orașele Lexington, Concord, Lincoln, Menotomy (astăzi Arlington), și Cambridge, de lângă Boston. Bătăliile au marcat izbucnirea conflictului armat deschis între Regatul Marii Britanii și cele treisprezece colonii ale sale de pe continentul nord-american. Circa 700 de soldați din armata regulată britanică, sub comanda locotenent-colonelului Francis Smith, au primit ordine secrete să captureze și să distrugă proviziile militare despre care se știa că sunt stocate de milițiile din Massachusetts la Concord. Coloniștii au aflat, însă, cu mai multe săptămâni înainte de expediție, că proviziile lor sunt
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Pe la orele serii, generalul Gage a convocat o ședință o ofițerilor la Province House. El i-a informat că au sosit ordinele de la Lord Dartmouth, și că i se cere să acționeze împotriva coloniștilor. El le-a spus și că locotenent-colonelul Smith avea să fie la comandă, iar majorul John Pitcairn va fi ofițer executiv. Întrunirea s-a încheiat pe la orele 8:30 pm, după care Lord Percy s-a plimbat printre localnici în parcul Boston Common. Conform unei relatări, oamenii
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Dawes și pe Revere să plece. Trupele regulate britanice, circa 700 de infanteriști, proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a locotenent-colonelului Smith. Din trupele trimise în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a locotenent-colonelului Smith. Din trupele trimise în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38, 43, 47, 52 și 59 de infanterie, și din Batalionul 1 al Forțelor
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
polonezi - 12 % alții). A urcat rapid în ierarhia ofițerească - de la 1 mai 1892 a fost maior al regimentului de infanterie nr. 26 din Esztergom (53 % maghiari - 38 % slovaci - 9 % alții); în noiembrie 1894 a ajuns la doar 40 de ani locotenent-colonel al regimentului de infanterie nr. 72 din Bratislava (20 % germani - 28 % maghiari - 51 % slovaci - 1 % alții); în 1895 a fost comandantul unui batalion detașat la Castelnuovo; de la 1 noiembrie 1896 Kövess a fost colonel al regimentului de infanterie nr. 52
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
voluntari din insula St. John și din Newfoundland prin care forței defensive i s-au adăugat încă 120 de oameni. Un mic convoi condus de a sosit și el a doua zi, aducând mai mulți pușcași marini. La 10 noiembrie, locotenent-colonelul Allen Maclean, care fusese implicat într-o tentativă de ridicare a asediului la St. Jean, a sosit cu 200 de oameni din al său Regiment 84 Infanterie „Royal Highland Emigrants”. Ei interceptaseră comunicațiile dintre Arnold și Montgomery lângă Trois-Rivières, și
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
Oamenii aleși de Arnold pentru expediția sa erau voluntari din companiile din New England ce luptau în asediul Bostonului. Ele au fost asamblate în două batalioane; un al treilea batalion era format din pușcași din Pennsylvania și Virginia sub comanda locotenent-colonelului Daniel Morgan. Marșul prin sălbăticia Maine-ului a fost îndelungat și dificil. Vremea era umedă și rece, iar drumul a durat mai mult decât se așteptau Arnold și Washington. Vremea rea și bărcile avariate au dus la alterarea proviziilor alimentare
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
, (în și sau "General-Potpukovnik", în sârbă literal „General sub-colonel”), este un grad militar în unele armate, cu precădere în Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
armate, cu precădere în Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui de general, echivalent cu cel de general-locotenent.
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui de general, echivalent cu cel de general-locotenent.
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
și acoperiți cu buldozerul. Din cei 300 de oameni ridicați de la spitalul din Vukovar, cel puțin 264 au fost uciși la ferma Ovčara, mulți alții fiind dați dispăruți. După ocuparea Vukovarului, Mile Mrkšić a fost promovat la gradul de general locotenent-colonel în Armata Populară Iugoslavă și ulterior, după autoproclamarea Republicii Sârbe Krajina, a fost numit Șef de Stat Major al armatei acestei entități sârbe ("Srpska Vojska Krajine" - SVK), în mai 1995. După înfrângerea SVK de către forțele croate, în august 1995, Mrkšić
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
a absolvit școală la Sibiu a urmat cursurile Academiei Militare Imperiale din Pressburg (Bratislava). După absolvire a devenit ofițer în Armată Comună și în timpul primului război mondial a luptat pe frontul din Galiția, la sfârșitul războiului ajungând la gradul de locotenent-colonel. După terminarea războiului și destrămarea Austro-Ungariei s-a reîntors în locurile natale și a devenit ofițer în armată română. La început a fost instructor la Academia Tehnică Militară din București și mai apoi, având gradul de general-locotenent, a devenit comandantul
Artur Phleps () [Corola-website/Science/320875_a_322204]
-
ale coloanelor de atac atât de mult, că a fost onorat cu Crucea de Cavaler al Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 5-a promovare de la 23 ianuarie 1760). Simultan cu această onoare, el a fost trecut la gradul de locotenent-colonel la Marele Stat Major și numit Baron de către împărăteasa Maria Terezia. Probabil a fost o prevaluare al unui tilu francez. În timpul armistițiului îndelungat ce a urmat, Beaulieu a studiat artele frumoase la castelul său din actuala Belgie și a primit
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
fost aplicate vehiculului original, precum înlocuirea mitralierei Chatellerault de 7,5 mm cu mitraliera ușoară ZB de 7,92 mm, îmbunătățirea suspensiilor sau înlocuirea roților având jante de cauciuc cu unele mai rezistente care aveau jante de metal proiectate de locotenent-colonelul Constantin Ghiulai. Deoarece caracteristicile operaționale ale tancurilor R-35 față de cele ale mai modernelor tancuri R-2 din Regimentul 1 care de luptă erau diferite, s-a decis înainte de 22 iunie 1941 ca Divizia 1 blindată să păstreze doar Regimentul 1 care
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
zborului. Cum programul spațial cu echipaj are nevoie de un succes pentru a putea continua, ei decid să falsifice aterizarea, mai degrabă decât să anuleze misiunea. Cu câteva minute înainte de lansare, echipajul dezorientat format din colonelul Charles Brubaker (James Brolin), locotenent-colonelul Peter Willis (Sam Waterston) și comandantul John Walker (O. J. Simpson) sunt scoși din Capricorn One și transportați cu avionul la o bază militară abandonată din deșert. Continuă procedurile standard de lansare, dar publicul nu știe că nava este goală
Capricorn One () [Corola-website/Science/321487_a_322816]
-
Colectarea de informații, activitate organizată și utilă în războiul secret, era o noutate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Secțiunea de Statistici a fost înființată în 1871 dar nu număra decât câțiva ofițeri și civili. În 1894, șeful ei era locotenent-colonelul Jean Sandherr, saint-cyrian, alsacian din Mulhouse, antisemit convins. Misiunea sa militară era clară: obținerea de informații despre potențialii dușmani ai Franței, și intoxicarea cu informații false. Secțiunea de Statistici era susținută de „Afacerile rezervate” de la Quai d'Orsay, Ministerul Afacerilor
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]