2,956 matches
-
decît toate lucrurile create, Primul-născut al lui Dumnezeu, Omul lui Dumnezeu, Chipul lui Dumnezeu, Al doilea Dumnezeu, Cel care stă după Dumnezeu. Filon mai face, de asemenea, observația că cei care posedă o cunoaștere imperfectă a adevăratului Dumnezeu vor numi Logosul Dumnezeu 218. Diferențele Între Dumnezeu și Logos sînt cele dintre etern, nenăscut și incoruptibil, pe de o parte, și doar „fără de moarte” (athanatos), născut și incoruptibil, pe de alta. Dumnezeu este creatorul Logosului, Logosul este Mintea care gîndește Lumea Inteligibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu, Omul lui Dumnezeu, Chipul lui Dumnezeu, Al doilea Dumnezeu, Cel care stă după Dumnezeu. Filon mai face, de asemenea, observația că cei care posedă o cunoaștere imperfectă a adevăratului Dumnezeu vor numi Logosul Dumnezeu 218. Diferențele Între Dumnezeu și Logos sînt cele dintre etern, nenăscut și incoruptibil, pe de o parte, și doar „fără de moarte” (athanatos), născut și incoruptibil, pe de alta. Dumnezeu este creatorul Logosului, Logosul este Mintea care gîndește Lumea Inteligibilă. Dumnezeu este În absolut generic (genikon), fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cunoaștere imperfectă a adevăratului Dumnezeu vor numi Logosul Dumnezeu 218. Diferențele Între Dumnezeu și Logos sînt cele dintre etern, nenăscut și incoruptibil, pe de o parte, și doar „fără de moarte” (athanatos), născut și incoruptibil, pe de alta. Dumnezeu este creatorul Logosului, Logosul este Mintea care gîndește Lumea Inteligibilă. Dumnezeu este În absolut generic (genikon), fiind genus pentru toate; Logosul este cel mai generic (genikon) dintre toate lucrurile create, iar Ideile sînt generice În măsura În care ele sînt genera pentru toate; o idee include
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imperfectă a adevăratului Dumnezeu vor numi Logosul Dumnezeu 218. Diferențele Între Dumnezeu și Logos sînt cele dintre etern, nenăscut și incoruptibil, pe de o parte, și doar „fără de moarte” (athanatos), născut și incoruptibil, pe de alta. Dumnezeu este creatorul Logosului, Logosul este Mintea care gîndește Lumea Inteligibilă. Dumnezeu este În absolut generic (genikon), fiind genus pentru toate; Logosul este cel mai generic (genikon) dintre toate lucrurile create, iar Ideile sînt generice În măsura În care ele sînt genera pentru toate; o idee include În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
etern, nenăscut și incoruptibil, pe de o parte, și doar „fără de moarte” (athanatos), născut și incoruptibil, pe de alta. Dumnezeu este creatorul Logosului, Logosul este Mintea care gîndește Lumea Inteligibilă. Dumnezeu este În absolut generic (genikon), fiind genus pentru toate; Logosul este cel mai generic (genikon) dintre toate lucrurile create, iar Ideile sînt generice În măsura În care ele sînt genera pentru toate; o idee include În ea inumerabile actualizări. Termenul Logos mai este utilizat de Filon și cu Înțelesul de Înțelepciune (Sophia), În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lumea Inteligibilă. Dumnezeu este În absolut generic (genikon), fiind genus pentru toate; Logosul este cel mai generic (genikon) dintre toate lucrurile create, iar Ideile sînt generice În măsura În care ele sînt genera pentru toate; o idee include În ea inumerabile actualizări. Termenul Logos mai este utilizat de Filon și cu Înțelesul de Înțelepciune (Sophia), În cazul acesta Hokmah din Vechiul Testament. Însă, ca de obicei, Filon nu se dovedește consecvent În terminologie și face, În cîteva rînduri, o distincție Între Logos și Sophia. Logosul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inumerabile actualizări. Termenul Logos mai este utilizat de Filon și cu Înțelesul de Înțelepciune (Sophia), În cazul acesta Hokmah din Vechiul Testament. Însă, ca de obicei, Filon nu se dovedește consecvent În terminologie și face, În cîteva rînduri, o distincție Între Logos și Sophia. Logosul mai este numit și „instrument”: ceea ce oglindește obișnuința terminologiei aristotelice 219. În Metafizica lui Aristotel (V:2), instrumente (organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Logos mai este utilizat de Filon și cu Înțelesul de Înțelepciune (Sophia), În cazul acesta Hokmah din Vechiul Testament. Însă, ca de obicei, Filon nu se dovedește consecvent În terminologie și face, În cîteva rînduri, o distincție Între Logos și Sophia. Logosul mai este numit și „instrument”: ceea ce oglindește obișnuința terminologiei aristotelice 219. În Metafizica lui Aristotel (V:2), instrumente (organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială este „instrumentul” cauzei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dynameis, angeloi, charites. Toate se identifică uneori Între ele, alteori sînt distincte. În ciuda faptului că Ideile sînt inumerabile, se afirmă o dată că ele ar fi subsumate unui număr de șase Puteri 220, corespunzînd celor șase Cetăți de refugiu: 1. theios logos; 2. he poietike dynamis; 3. he basilike; 4. he hileos; 5. he nomothetike; 6. ho kosmos noetos. Despre Puterile cu numărul 2 și 4 ni se spune că depind de atributul capital al lui Dumnezeu - Bunătatea; Puterile 3 și 5
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
heruvimi care păzesc porțile Paradisului 221 și cu cei doi Îngeri care au intrat În Sodoma. Fiind atribute ale lui Dumnezeu, cele două Puteri nu există separat de acesta 222. S-a făcut deseori observația că Filon utilizează nediferențiat cuvintele Logos și Sophia În aceleași contexte. C. Bigg a recomandat să se recurgă la explicația alegorică dată chiar de Filon acestui fapt (În De Profugis, 9). În Gen. 24:15, tatăl Rebeccăi este numit Bethu’el, nume care Înseamnă „Fiica lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
15, tatăl Rebeccăi este numit Bethu’el, nume care Înseamnă „Fiica lui Dumnezeu”. Filon interpretează acest cuvînt drept Sophia (Hokmah), putînd fi despărțită ulterior Într-o ipostază feminină și una masculină: În raport cu Dumnezeu, ea (Sophia) este feminină, În raport cu noi, el (Logosul) este masculin. Prin urmare, este posibil să se afirme că Sophia, Fiica lui Dumnezeu, este bărbat și tată. Influența lui Filon asupra primelor teorii creștine ale Logosului a fost covîrșitoare 223. A exercitat el oare o influență și asupra mitologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
feminină și una masculină: În raport cu Dumnezeu, ea (Sophia) este feminină, În raport cu noi, el (Logosul) este masculin. Prin urmare, este posibil să se afirme că Sophia, Fiica lui Dumnezeu, este bărbat și tată. Influența lui Filon asupra primelor teorii creștine ale Logosului a fost covîrșitoare 223. A exercitat el oare o influență și asupra mitologiei gnostice? Din perspectiva noastră, chestiunea formulată astfel nu este relevantă. Ceea ce ar trebui subliniat este că exegeza lui Filon constituie o transformare a mitului Genezei În conformitate cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de transformări s-ar Împiedica de o problemă pe care Filon n-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
246, iar În Ipostaza Puterilor 247 și În Scrierea fără titlu 248 se afirmă că Șarpele este Învățătorul, Femeia spirituală, Eva de Lumină, un dublu al Sophiei. Pentru perați Șarpele este MÎntuitorul 249, iar pentru sethieni atît Demiurgul cît și Logosul au Înfățișare de șarpe 250. Un procedeu similar de „interpretare greșită creatoare” este aplicat și celorlalte episoade ale Genezei care sînt semnificative din punct de vedere al interpretului gnostic. S-ar putea ca utilizarea prea frecventă a expresiei lui Harold
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reușit să le Înțeleagă ca fiind „cărămizi” legate Între ele prin logica cea mai simplă. Fie că Îl păstrăm În uz, fie că nu, cuvîntul docetism desemnează eforturile logice ale creștinilor (gnostici sau nu) de a Înțelege descumpănitoarea apariție a Logosului divin În lumea de aici și, lucru și mai scandalos, Într-un trup omenesc. Ajunși aici, Îl trimitem pe cititor la Introducerea acestei cărți, unde a fost analizat sistemul cristologiilor timpurii. În măsura În care se ocupă de probleme cristologice, gnosticismul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor pe care Ipolit 253 Îi numește docetiști considera că MÎntuitorul a avut un trup material, pe care l-a abandonat pe cruce. (Creștinismul majoritar, după cum am văzut mai Înainte, respingea limita absurdului - sau, cel puțin, o ignora -, afirmînd că Logosul și-a luat trupul omenesc cu el În ceruri.) Că era imposibil unui trup făcut din materie să urce la ceruri și, cu atît mai mult, să treacă de sfera sublunară constituia una dintre tezele ferme ale științei aristotelice și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajungă dinaintea lui Dumnezeu, precum și separabilitatea oricărui suflet de orice trup, n-ar trebui să mire pe nimeni faptul că gnosticii au afirmat de atîtea ori că numai partea fizică (sarkinon) a lui Isus Cristos a putut fi crucificată, În timp ce Logosul divin n-a fost crucificat 254. Pentru oricine avea noțiuni de filozofie sau de medicină, era evident că MÎntuitorul nu putea fi alcătuit decît din spirit de foc (pneuma noeron) și că, fie că avea trup material, fie că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
serios de mai mulți teologi, care s-au trezit În situația de a trebui să aleagă Între mai multe tuburi, și au preferat uneori canalul urechii celui, Întrucîtva mai compromis, al pîntecelui. De ce urechea? Răspunsul e limpede: Isus Cristos era Logosul, Cuvîntul lui Dumnezeu. Pe unde era să pătrundă el În trupul Mariei, dacă nu prin ureche?263. Iar Proclus, episcop de Cyzicus, găsește că, din moment ce Cristos a fost conceput printr-un orificiu atît de inocent ca urechea, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost „Împrumutat” sau „moștenit” gnosticismul, este ceva mai puțin limpede cum ar fi explicate În baza aceleiași proceduri alte părți ale mitului gnostic. Este, mai cu seamă, greu de Înțeles (În ciuda nenumăratelor dovezi de utilizare indiscriminată a cuvintelor Sophia și Logos pentru aceeași semnificație) de ce a devenit Sophia mama Demiurgului. Numai prin eliminarea acestui obstacol vom putea testa validitatea modelului nostru generativ, care Își propune o explicare a gnosticismului in toto, fără a recurge la derivări exotice de ordin istoric. În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine, Sophia, căci nu e obligatoriu să fie masculin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine, Sophia, căci nu e obligatoriu să fie masculin. Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine, Sophia, căci nu e obligatoriu să fie masculin. Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație În așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine, Sophia, căci nu e obligatoriu să fie masculin. Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație În așa fel Încît să explice o seamă de lucruri. Unul ar fi că Logosul/Sophia creează lumea, dar și Demiurgul creează lumea, cum se spune În Cartea Facerii. Altul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu e obligatoriu să fie masculin. Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație În așa fel Încît să explice o seamă de lucruri. Unul ar fi că Logosul/Sophia creează lumea, dar și Demiurgul creează lumea, cum se spune În Cartea Facerii. Altul este că Dumnezeu, Logosul/Sophia și Demiurgul ar trebui să se afle În conexiune, Însă În așa fel Încît să lase loc inculpabilității Dumnezeului suprem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]