2,054 matches
-
și remarcă un mic tambuchi în perete, ușor întredeschis... Parker și Brett îi observară încordarea. Se mișcară astfel încât să acopere cea mai mare parte a punții situate în fața canalului. Ripley dădu din cap când se aflară în poziție. Fața-i lucea de sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului. Era rece și lipicios pe palma udă. Rezemându-se pe peretele opus al coridorului, orientă tubul spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de om pe care o voi plăti, da, voi rosti cuvîntul, cu toate că-ți văd ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea. Orice drum spre fericire ne cere să ne simțim liberi, iar pentru mine libertatea Înseamnă să-mi amintesc și să-mi visez țărmul. Am ajuns tîrziu la acest adevăr, după ce am colindat toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cea mai durabilă. Piramida nu este altceva decît un munte construit În cîmpie. Dar singura speranță a celor Îngropați În piramide a fost că Într-o zi vor trăi din nou. O noapte sfîșiată de fulgere face acum marea să lucească violent pentru ca În clipa următoare să o carbonizeze. Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atrage atenția asupra felului cum ne vom trăi viața? Că unica durată posibilă este În lumina care ne scaldă și ne contopește cu frumusețea lumii? Pygmalion se Încordează tot În efortul de a Împinge ficțiunea În realitate. În ochi Îi lucește o flacără ciudată. Paradoxal, reușita nu-i va mai lăsa nici o speranță. Va renunța chiar să mai sculpteze pentru că nu se va simți În stare să realizeze o operă mai frumoasă decît Galateea. Dar el vrea să spună doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lui și, În clipa cînd se Încordează să-și Împingă stînca, să-i șoptesc: Zadarnic tot chinul tău, Sisif, stînca se va prăbuși În vale Îndată ce vei ajunge În vîrf! Sisif ar Întoarce spre mine ochii săi În care speranța lucește ca măslinii la răsăritul soarelui și s-ar uita cu milă Înțelegînd că soarta mea e să rămîn În vale, să n-am puterea și curajul de a sui nici un munte. Și mi-ar spune: Cassandra, eu știu că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a coastei, dogorită de flacăra albastră a mării, și nu Întîmpin nici o dificultate să Înțeleg ceea ce-l mînă Înainte În aventurile sale. El corespunde nevoii noastre de claritate. CÎndva mi-l Închipuiam ca un munte de mușchi În care abia lucea o fărîmă de inteligență cîtă să lumineze victoria brațelor păroase ale eroului. Se insinua În această părere și un oarecare dispreț romantic. Mai tîrziu mi-am dat seama că Heracles s-ar putea ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără suferință și bătrînețe, dacă, oricum, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aruncat. Zeul-Întrebare trăiește... VÎntul de toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât seara, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană, apărată, zău, așa, prin această puerilă înavuțire. Cum li se întâmplă copiilor când primesc daruri peste posibilitățile clasei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să se înduplece‐n tăcere și înapoia mea. Nimic nu‐i cere să nu‐nvie vocea morților, și‐atunci o înțepenesc pe mama‐n lut și‐ i ard obrazul cu o lumânare Să arate arămiu, și sânii îi boiesc Ca să lucească precum doi ochi și‐ i pun în șold cercul perfecțiunii, Ce‐ i făcut din ceară Pe care‐atât frățânii morți și‐ l doriră. și‐am rămas cu mama‐ n față! E rândul Să‐ i mișc părul în țărână, alb, Ce
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ne‐ndemni. Cărarea care duce spre izvor De tine n‐ a mai fost umblată, Dar parcă te zărim plutind ușor Cu fața‐ mbujorată. Tu ai murit, iubită mamă, Dar chipul tău e viu mereu, Iar poza ta, ca o icoană, Lucește ca un curcubeu ... M.R. Paraschivescu 1911 ‐ 1971 O, cartea mea, trudesc de ani de zile Ca să te văd ieșită la lumină Spunând doar ce‐ ți plutește peste file Ca frunza despre muta rădăcină. Publicate în volumul „Laude și alte poeme
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în raport cu lumea omului, stare care ia naștere în contactul cu lumea de jos. În schimb, în contrast, fiicei pământului nu îi este accesibilă această viziune; ea îl vede pe luceafăr ca fiind un mort: "Străin la vorbă și la port,/ Lucești fără de viață,/ Căci eu sunt vie, tu ești mort,/ Și ochiul tău mă 'ngheață". De asemenea, cu al treilea ochi a intuit Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
iau câteva portrete de-ale sale de pe perete, pentru a ilustra paginile dedicate dramaturgului, de către revista România Literară. Ajuns acasă la celebrul scriitor, am fost Întâmpinat de secretara sa, Anicuța Chendi (nepoata ardeleanului), o femeie ușor trecută,dar căreia-i luceau ochii precum la codobaturi. Mi-a spus cu o drăgălășenie cam zaharisită, că maestrul doarme, dar dacă-i las gaj buletinul, pot să-mi aleg de pe perete unul sau două portrete făcute lui Eftimiu, de unii dintre cei mai mari
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul meu, carne din sângele meu, știi cum trăgea de mine, să mă bage în pământ și alta nu. Până una, alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui. „Am avut și eu unul din ăștia“, îi șopti conspirativ. „Ca un fel de înger personal. Venea din când în când și mă mai întreba de una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor, Azilul își află în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munți rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vânt Din noaptea pădurii de iese: Așa și speranța - c-un licur ușor, Cu slaba-i lumină pălindă, Animă-nc-odată tremîndul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Și unde o vede s-avîntă. La cel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]