2,476 matches
-
lui Gorman îi îngrijora, deși era mai în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă și se așeză lângă Ripley. Aceasta se ridică numaidecât și se așeză de cealaltă parte a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încetinise pasul și rămase în spatele lui Wierzbowski și Frost. Dându-și brusc seama că în urma ei nu erau decât tenebrele, se grăbi să-și ajungă din urmă colegii. Declarația lui Burke fu confirmată când fascicolele lămpilor se reflectară pe suprafețele lucioase ale unor mașini mari, congelatoare, cuptoare, decongelatoare și sterilizatoare. Hicks nu le acordă nici o atenție. Nu vedea decât controlul detectorului său. ― Se deplasează iar. Cu privirea-i rece Vasquez scruta penumbra. Ascunzătorile era numeroase aici. Degetele mângâiau trăgaciul armei. ― În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
baterii independente: ceea ce împiedica ușa și iluminarea să funcționeze, nu le putea afecta pe acestea. Focul consuma rapid hârtia, amenințându-i mâna. Strânse din dinți și rămase cu torța în mână. Aceasta lumina slab încăperea și se reflecta pe suprafața lucioasă a sferei chirurgicale atârnate deasupra mesei de operație. ― Hai, hai! Temperatura flăcării ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie. Imediat plecă semnalul la toate difuzoarele încastrate în tavan și un potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o torță vie, una dintre ele continua să înainteze și femeia trebui să utilizeze vibratorul pentru a o arunca în aer. Apoi Ripley trebui să bată în retragere. Când se lăsă în jos pentru a trece pe sub o masă cilindrică, lucioasă, un sunet strident o asurzi ― vaietul unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de căderile de fragmente desprinse din construcție. Apăsă pe celălalt buton de apel și auzi geamătul motorului. Celălalt lift se desprindea de nivelele superioare, pornind lunga coborâre când, deodată, un urlet înspăimântător o făcu să se întoarcă. Departe, o creatură lucioasă venea spre ea, făcându-și loc cu frenezie prin labirintul de țevi de canalizare. Ripley verifică vibratorul. Încărcătorul era gol. Nu avea de rezervă și nu-i mai rămăseseră nici grenade. Aruncă arma hibridă, inutilă, aproape mulțumită că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la poziția ei normală. Sensibilitatea tactilă se măsoară cu: tactilometre, menite să măsoare sensibilitatea tactilă propriu-zisă (de exemplu, tactilometrul Schulze sau Moede). Tactilometrul Schulze este un dispozitiv de angrenaje mecanice acționate printr-un buton metalic, face ca două suprafețe metalice lucioase să se deniveleze, astfel încât între ele să apară un strat mai mare sau mai mic în funcție de gradul denivelării. Subiectul își plimbă degetul peste șanțul respectiv, iar când consideră că degetul nu mai sesizează senzația de asperitate dintre plăcuțe, anunță că
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
și alte detalii. Pentru că, în momentul în care fu introdus în cameră, văzu că la un capăt se afla o mică platformă și pe ea, un scaun mare, auriu. Pe scaunul acela stătea băiatul-împărat. Câteva zeci de oameni în haine lucioase stăteau de o parte, la o oarecare distanță. Și, lucru care-i căzu greu lui Gosseyn când intră în cameră, fu faptul că ușa pe care intrase îl obliga să treacă pe lângă acest grup de... curteni. Așa că, de fapt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să-și pună o haină pe el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu cred, continuă Gosseyn, că vei înțelege când o să-ți spun că este vorba despre o discuție intimă; care nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acțiuni de control. De fiecare dată, l-ar fi putut omorî; dar n-o făcuseră. Rămase totuși, cu fața în jos, cu nasul turtit de ceea ce părea o podea moale, netedă. Ochii priveau direct în porțiunea aceea plată, cenușie, puțin lucioasă. Încă presupunea că aceasta era podeaua laboratorului către care țintise, din sistemul acela stelar îndepărtat pe care tânăra femeie, Strella, îl numise Meerd. ...Era timpul să arate că era conștient și să se miște cu grijă. Se ridică în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
am spus portarului dinăuntru să cheme o ambulanță. Gosseyn spera ca ambulanța avea să vină repede. Observase deja că era un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ora stabilită, a apărut și fata. M-am frecat la ochi, iar dacă n-am făcut-o, gestul tot merita consemnat. Se purtau niște chestii ciudate pe vremea aia: ba pantofiori plați, cu fundiță colorată, ba niște dresuri negre și lucioase, până la glezne (bănuiam că se lipeau ca prenadezul de picior, altfel nu le-ar fi zis „colanți“), ba jachete scurte, din imitație de blugi, ba fuste trei sferturi, umflate ca un gogoșar furios, ba câte-un tricou de bumbac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
paharele pe gât. Le-am mai umplut o dată. Cam tot atunci s-a auzit un zgomot, ceva înfundat, de rufă prost așezată-n dulap. Dintre prosoape a ieșit Brutus, motanul lui Mihnea. Un „albastru de Rusia“, cu păr scurt și lucios. Se ascunsese, ca ultimul laș. „Ce faci, mă?“, l-a luat Mihnea în brațe, „Ia zi: ai plătit chiria?“ Mereu îl întreba chestia asta tâmpită, la care motanul, deștept, nu răspundea. Alteori îl făcea stalinist. „Reclamă-l la Circa Financiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strângeau din dinți, făceau slalom și își blestemau zilele. Până pe 1 august, nici o mișcare: atunci demara Marea Asfaltare. Buldozerele rupeau dintr-un capăt în altul bulevardele centrale, pentru a trânti un nou strat de asfalt în locul celui vechi, intact și lucios: se „decopertau marile artere“. Grupuri răzlețe de muncitori demontau și bordurile (erau vizate piesele interbelice, din granit masiv sau alea ceaușiste de beton, care nu se clintiseră o jumătate de secol) și, cu o frenezie inexplicabilă, le înlocuiau cu unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pliuri și cute; nodul cravatei să fie plat și drept (nu gros cât pumnul, ca la partid); dunga șlițului să vină în prelungirea liniei nasturilor cămășii; ciorapii să se asorteze la curea (nu la cămașă!); pantofii să iasă cu botul lucios, proaspăt lustruit. Îl și-auzeam, cu explicațiile lui clare și metodice: „Pantofii sunt cartea de vizită a unui om. Când o arăți, trebuie să strălucească!“ Avea întotdeauna dreptate, chiar și când greșea; de-aia îți venea să sari pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l construise singur, săpând spații paralelipipedice în pereții ultimei camere, până o transformase în depozit. Apoi umpluse spațiile cu cărți, din podea până-n tavan: câteva mii de volume înfundate în firide și nișe, pe etajere din lemn de cireș, șlefuite lucios, ca-n atelier. Dacă ar fi reușit să spargă și tavanul, ar fi montat și-acolo vreo două rafturi. Totul plutea ordonat, tras la linie: „vechea“, pașoptismul, „Marii Clasici“ (întotdeauna mă întrebasem care or fi „micii clasici“?), epoca modernă, contemporana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toți rost de ei, cu banii ăștia îți luai unșpe beri și-un „Cico“. Dar nu despre golănie și meciuri pe bani vroiam să vă povestesc. De cum l-am zărit, Antonio mi-a atras atenția. Purta un șort vișiniu, foarte lucios, parcă dăduse cineva trei zile cu limba pe el. Nu culoarea era problema lui, ci mărimea; intenționat sau nu, cel care-l cumpărase (probabil tac-su’), îl luase cu vreo două măsuri mai mic. Cu șortul ăsta parcă adus de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parte din mine care simte curiozitate față de carnea unui bărbat (pentru a o refuza aproape în același timp, din plictiseală, nu din dezgust) se pune-n mișcare doar în fața sculelor formidabile ale negrilor din reviste sau de pe Internet: lungi, curbate, lucioase, desfăcând firesc și-animalic gura prietenului de hârjoneală. Aventurile mele erotice au început deci din mai multe părți în același timp. Au început și n-au început... Pentru mine, nu conta dacă împlinisem șase, treisprezece sau douăzeci și patru de ani, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să cadă (tufa aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz, lucioasă, ca spălată de-acid). Lumea o poreclise „Nășica“, dintr-un motiv lesne de bănuit. Ne instala pe toți pe tabureți, la masa rotundă cu geam de sticlă și macramé presat dedesubt. Arătam stupid, ca niște copii mici, ne veneau bărbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ispravă, după care a țopăit la locul lui. Cu ocazia asta, am observat că purta un ciorap ca al lui Tonton, cu fir lung în vârf. Tonton era un personaj din Pif-urile vechi (îl chema chiar César!), cu capul lucios ca un bec și niște mustăți de funcționar public; de fiecare dată când se descălța, scotea niște șosete dungate, împodobite c-un moț de lână. Nepotă-su, Doudou, îl trăgea mereu de moț sau îi punea poște sub tălpi, ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
picioarelor un aer de circ sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ales, puteam să mă descurc și fără ce nu aflasem? Mi-am sprijinit brațele pe Pif, acoperindu-l părintește. L-aș fi învelit în micul lui hanorac, i-aș fi pus țipla originală, îmbrăcându-l în hăinuța nouă de plastic lucios, întinsă perfect și sigilată la bordura de jos. Valoarea lui de colecție ar fi crescut considerabil, fără să mai vorbim de tainele cuprinse înăuntru, pe care nimeni nu le-ar mai fi deschis, niciodată. Apoi am încercat să așez lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Afară, l-am lăsat pe Mihnea s-o ia înainte. Opelul nu ne mai aștepta la poartă, mocirla dispăruse. O zi deosebită, strălucind de soare și gigabiți. Drumul arăta curat, neted, fără dâmburi și gropi. Ploaia se potolise, cerul devenea lucios cu fiecare pas. Mă simțeam mulțumit, trist, ușurat. Bunicu’ Vitalian se putea odihni la Moroieni, în dosarele Arhivelor, în cutele poveștii sau oriunde-ar fi fost. Schimbasem lumea, îmi salvasem țara colorată și puturoasă de la dispariție. Intrasem în posesia tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orice. Negreșit o să dau chix. — N-ai decât să taci. Să stai jos și să taci. — Îmi va fi imposibil. Sunt sigur că spaima mă va face să vorbesc și, de frică, voi sparge vaza. Poate o să cad pe dușumeaua lucioasă sau va ieși altceva de genul acesta, pentru că mi s-au mai întâmplat asemenea istorii; voi visa toată noaptea numai asta; nu trebuia să-mi spui! Aglaia îl privi posomorâtă. — Știi ceva? Cel mai bine ar fiu să nu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar directorul înaintează pe calul mușcând în spume zăbala veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar inima ca un gât de gușter se umflă se dezumflă și troici coboară chiuind pe arterele în trepte cât duioasă eleganța focilor pielea lor lucioasă ca o noapte în docurile brăilei au mustăți cum e nervura frunzelor... În majoritatea cazurilor - la fel ca în Invitație la bal - notele spectaculare apar răzlețe în text, chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa însă că ele asigură
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
9). De culoare închisă, roșcat-maronie .................................11 heydeni Wehnke -.Corpul de dimensiuni mai mari (2,5-3,2 mm). Capul mare, lățit. Habitusul ceva mai alungit, cu marginea anterioară a pronotului ușor rotunjită (fig.8d, pag.9). În general de culoare gălbuie, lucioasă............................................................12 fluviatilis Aubé Cheie pentru determinarea 1.Interstriile elitrelor netede, nepunctate.........................................................2 -.Interstriile elitrelor cu puncte mici, fine, adesea șterse în porțiunea lor apicală (80 x) ..................................................................................................................5 2.Apofiza metasternului prezintă de o parte și de alta a porțiunii ei
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]