389,862 matches
-
de vorbă? A întârziat? Sau poate că se ascunde? Poate i-e frică de noi? Ți-e frică, hei, inorogule, țipă el. Inorogu’ lu’ Pește. Râde în hohote, într-un mod care mi se pare exagerat. Ca și cum ar fi spus lucrul cel mai caraghios din lume. Pare din ce în ce mai stârnit iar eu, prin contrast, din ce în ce mai rezonabil, ca de obicei. Oboseala și frigul încep să mă cuprindă și o dată cu ele, amețeala. Ce caut eu aici? Circul Pinder mi-a oferit o sută de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și am scris Méroé. După asta, într-un sfârșit, cea de-a treia încercare a fost „cea bună". Dar vedeți, nimic nu a venit dintr-o dată (e ultimul lucru pe care l-aș putea spune) , nu a fost un declic, ci o serie de declicuri succesive timp de aproape cincisprezece ani. Și în final, când m-am apucat serios de treabă, acum doi ani, mai multe considerente m-au
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
valori comune, nu mai au un limbaj comun ? - În orice caz, cred că istoria noastră, istoria acestei generații care pentru ultima dată a crezut în „Revoluție", le este destul de opacă, de neînțeles. Dar trebuie să mai spun că înțeleg acest lucru, în mare parte: chiar și pentru noi, „veteranii", multe aspecte din istoria noastră sunt acum greu de înțeles. De ce oare detestam atât de mult cultura, arta, literatura (considerate ca fiind, de-a valma, „burgheze")? Cum de ne puteam umple mintea
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
atașați - spre deosebire de meleagurile noastre literare, unde o asemenea meserie, larg practicată totuși, e privită destul de des cu o reticență ce-i drept provocată de slabul apetit pentru sinteze ample și solide, atât de necesare unei corecte evaluări a "stării de lucruri" din lumea cărților, mai ales atunci când ea nu e tocmai bine și temeinic așezată. Modestia lui Maurice Nadeau atrage însă indirect atenția asupra faptului că zisa "cronică" pretinde, ca să poată rezista în timp, luciditate a spiritului critic îndelung exersat, gust
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
10, în două cămăruțe de la mansardă), îl obține pe cel actual, fost al Muzeului Româno-Rus, din str. Fundației nr. 4. Scoate și revista Manuscriptum, menită a valorifica arhiva MLR. E bine să ne reamintim din cînd în cînd de aceste lucruri. * "Libertatea a devenit aproape o povară, fiindcă ne-a luat metafora", spune Ștefan Iordache în interviul din FLACĂRA pe februarie. Are și libertatea reversul ei. Cunoscutul actor nu se înșeală. Mai ales dacă ne gîndim cam în ce a constat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de creșterea vitelor. În rest, lucruri care merită a fi citite. În același număr al Vieții, dl Luca Pițu continuă a arunca precum sepia veninuri, văzînd securiști și comploturi securistice în toate împrejurările literare. Rostești un nume, care d-sale i se pare odios, fie al
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
sau Veneția, Pierre Rosenberg este o personalitate dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite: cunoscut, pentru că este un istoric de artă de talie internațională, respectat și admirat pentru erudiția, experiența, pentru intuiția formidabilă și pentru competența sa, și îndrăgit pentru că, lucru rar, își pune toate aceste calități în slujba operelor de artă cu generozitate și dezinteres, oriunde și oricînd este solicitat, plasîndu-se mereu în centrul vieții artistice internaționale cu o curiozitate, o vioiciune, o disponibilitate spirituală și o bună dispoziție de-
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
orice pictura fericită și senină pentru că, nu fără merit și curaj, v-ați dedicat viața descoperirii a ceea ce este frumos pe lumea asta, a ceea ce a rămas intact din originea noastră divină, dorinței de a le arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului trecut, Pierre Rosenberg a avut amabilitatea de a răspunde la cîteva întrebări pentru
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în Franța cel puțin, nimeni nu te învață cum anume trebuie să privești, să vezi, cum "să știi să vezi", după cum sună titlul unei celebre cărți italienești. Și dacă acest lucru nu se face metodic, în școală, atunci cînd vei dori să înveți singur, o vei face imperfect. Fără efortul școlii și în lipsa unei predări sistematice a istoriei artei în licee, mă tem că viitorul muzeelor este în pericol... Oamenii ar
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
efortul școlii și în lipsa unei predări sistematice a istoriei artei în licee, mă tem că viitorul muzeelor este în pericol... Oamenii ar trebui să viziteze mai mult muzeele, expozițiile, să aleagă ce anume le place, să citească lucrările consacrate acelor lucruri. Să înțeleagă că nu întotdeauna vor resimți plăcere estetică la prima vedere, că trebuie răbdare, uneori chiar efort (cuvînt care nu mai e la modă) pentru a ajunge la ea. Personal, le datorez multe momente de fericire pictorilor pe care
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
În prima, anii stalinismului, România s-a aflat direct sub conducerea sovietică: nu exista nici-un spațiu de manevră, țara se transformase practic într-o republică sovietică; doar formal ea nu făcea parte din URSS. Nu știm cum ar fi evoluat lucrurile dacă Stalin ar mai fi trăit. Transpunerea la marginea Bucureștiului, în locul pe unde trece șoseaua care leagă capitala țării de Valea Prahovei, a barocului stalinist este dovada dependenței totale și a servilismului față de Moscova pe care-l adoptaseră potentații comuniști
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
ar fi avut corifei pe măsura înaintașilor. Antichitățile greco-romane nu constituie o excepție. Nu există domeniu, fie din științele umaniste, fie din cele exacte, fie din cele tehnice, în care specialiști importanți să nu se afle în afara României. În ceea ce privește politicul, lucrurile stau și mai prost: dacă acțiunea bolșevică nu s-ar fi produs în cele două etape, am fi asistat la discuții și dispute serioase într-o română elegantă, ca altădată în parlamentul României. Parcă este o diferență între discursurile unui
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
ce anume v-a determinat să alegeți Siberia și Krasnoiarskul, Akademgorodkul ca loc de viețuire pe planetă. Și vă rugăm să trimiteți mai multe poezii, pentru a avea de unde alege pentru o pagină unitară care să vă reprezinte. Toate aceste lucruri să le faceți de dragul și în interesul cititorilor revistei noastre. Vă mulțumim! (Angela Neceaeva Pânzaru, Siberia) * Nu suma tuturor femeilor din lume, ci suma tuturor femeilor din care vin, rudele mele adică. Țin la acest înțeles cu aură de modestie
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
un articol despre experiențele pediatrului Melvil Morse, apărut în revista AS nr. 4/2003. Cred că vă va fi de folos, cum și mie, măcar în a ne potoli tentația poetică de a defini visători doar prin metafore în lanț lucruri încă foarte greu de definit. Îmi iau îndrăzneala să vă spun că în poezia dvs. Cerul din culegerea Poemele tăcerii, un singur vers este cu adevărat viu: Oi de lut în pastorală, vers de la care pornind, renunțând fără regrete la
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
d-nei Omăt. Modelul Agendelor îl reprezintă, desigur, Însemnările zilnice ale lui Maiorescu. E. Lovinescu a notat, aproape zilnic, cu mare precizie și fără multe vorbe, tot ce i s-a întâmplat între 1923 și 1943: vizite, convorbiri, telefoane, lecturi, stadiul lucrului la o carte ori ăla, păreri, supărări, satisfacții etc. La publicarea primului volum, impresia multora a fost de oarecare meschinărie sufletească. Îmi aduc aminte câteva discuții pe care le-am avut atunci, precum și unele recenzii. Era ca și cum autorul nu s-
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
le preced. E. Lovinescu devenise conștient, el însuși, de aceasta .viziune nouă. asupra oamenilor și întâmplărilor pe care i-o dădea apropierea morții. D-na Gabriela Omăt reproduce o scrisoare către Ț. Arghezi din primăvară lui 1943. Este unul din lucrurile cele mai tulburătoare ieșite din până criticului. După ce remarcă faptul că o viață întreagă a răspuns afecțiunii contemporanilor săi cu judecați critice, dar că semnalele de compasiune primate de cînd e bolnav i-au zguduit din temelii universul moral, Lovinescu
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
Arion - Domnule , sunt copleșit de o mare emoție: în această casă în care ne aflăm n-am mai călcat de aproximativ cincisprezece ani. Odinioară, mă întâlneam aproape săptămânal cu tatăl dumneavoastră, domnul Șerban Cioculescu - avea o rubrică la Flacăra. Mobilele, lucrurile sunt, într-o oarecare măsură, așezate la fel; tablourile de pe pereți sunt aceleași. M-aștept, în fiecare clipă, să apară autorul Varietăților critice și să mi se adreseze cu ironia sa subțire, să-i văd sclipirea jucăușă a ochilor, zâmbetul
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
înving emoția și să încep dialogul nostru. - Vă ascult. - Sunteți depozitarul unor amintiri fabuloase. Care ar fi primele dintre ele? - Primele, primele? Asta e foarte greu de știut; nu pot să-mi dau seama când s-a petrecut un anumit lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
bine în copilăria mea, când am avut un tată vesel întotdeauna, dispus să se aplece asupra copilului său, poate fără să aibă destul timp. - Este o problemă eternă a părinților. - Părinții mei erau foarte tineri, amândoi profesori, aveau mult de lucru; tata venea des la București pentru că avea "Cafeneaua literară" și articolele pe care le scria. Nu aveau ei timp pentru mine cât aș fi vrut și atunci am cunoscut singurătatea și o oarecare formă de melancolie. Dar nu cred că
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
pentru că avea "Cafeneaua literară" și articolele pe care le scria. Nu aveau ei timp pentru mine cât aș fi vrut și atunci am cunoscut singurătatea și o oarecare formă de melancolie. Dar nu cred că și-au dat seama de lucrul ăsta. În adolescență și mai târziu s-a purtat cu o mare delicatețe; nu intra în măruntaiele mele sufletești. - Dar, la un moment dat, n-ați simțit nevoia să o facă? - Deloc. Fizic, am moștenit structura mamei; tata mă considera
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Nil admirari nisi Lucian Blaga"; atunci, Blaga a scos și el stiloul și a adăugat: "Accept." Venea foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu, dorind să împac lucrurile. Țin minte că, prin 1946 a venit Camil Petrescu. Mai întâi s-a mirat:" O, ce casă aveți!" Era cu un aparat auditiv mare, cum erau pe atunci și, cum el trecuse deja "pe linie" ( cum se spunea) și trebuia
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
s-a născut duplicitatea de care am dat dovadă cei mai mulți, pentru a supraviețui. Pentru a putea debuta, probabil, ați scris acele poezii de care râdeți în fișa autobiografică pe care v-ați întocmit-o. - Iată, pe etape, cum au stat lucrurile: prin anii ’46 - ’47, când rândurile comuniștilor erau deschise și când puteai să intri imediat în partid, a trece la ei era o rușine îngrozitoare în lumea în care circulam noi. Era o descalificare, nu mai puteai scoate nasul în
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
o exploateze mai departe, dacă n-ar fi fost așa de rupt de realitate sau dacă n-ar fi fost un mizerabil. Atunci începuseră să publice cam toți scriitorii. Repet, asta nu e o scuză. S-a mai întâmplat un lucru: noi nu credeam că vom mai trăi în libertate. - Corect. - Ne rostuiam viața în așa fel, gândindu-ne că vom trăi și vom muri în regimul comunist. - Cum v-ați apropiat de P.N.Ț.? - Am fost în T.U.N.
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
ajuns la o vârstă - 76 de ani - la care mă pot lipsi liniștit de orice apartenență politică. - Nu aveți senzația că după ’89 s-a înlocuit o minciună cu o alta, poate mai poleită, dar tot o minciună? - Iată un lucru pe care îl înțeleg cu dificultate; ba nu, îl înțeleg, dar mă răvășește. De ce a trebuit ca trecerea la capitalism să fie făcută de către vechea Securitate? Adică se poate explica. Pentru că Securitatea a vrut răsturnarea lui Ceaușescu - asta-i convingerea
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
în evidență stoicismul lui Stoiciu. În subsidiar, cititorii care au capacitatea de panoramare, pot descoperi în acest text fragmentar și o foarte utilă privire comparativă asupra vieții intelectuale românești dinainte și de după căderea regimului comunist. În ceea ce privește jurnalul din decembrie 1989 lucrurile sînt clare. Stoiciu gîndește așa cum gîndeau mulți la vremea respectivă, dar spre deosebire de alții are curajul să spună cu voce tare tot ce-i trece prin cap. Se opune cu seninătate inițiativei PCR de a decreta duminicile zile lucrătoare, cu un
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]