2,384 matches
-
pe baciul moldovean în ipostaza lui Nechifor sau a lui Gheorghiță. D. Baltag pentru baltag Altfel spus, toți cei trei eroi de plai mioritic străbat, pînă la un anume punct, un scenariu comun. Se despart, în direcții diferite, după împrejurări lumești ori dictate de destin. Lectura paralelă a textelor orale și a variantei scrise de Sadoveanu dezvăluie că Lipan, Gheorghiță-fiul și Păstorul au parcurs un traseu comun, în înțeles geografic cutumiar și comportamental, pînă la ivirea, sub semn declarat, a adversarilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că Păstorul se situează mai curînd în apropierea lui Lipan decît a lui Gheorghiță, acesta urmînd încă să ucenicească pînă la înțelegere și înzdrăvenire; fie că îi va fi dat să pună mîna pe baltag pentru a decide în conflicte lumești, fie că va fi pus în situația, de data aceasta peste puterile sale, să reziste sufletește la vestea morții de nebiruit. Rămîne să ne imaginăm despărțirea lui Nechifor Lipan de Păstorul din (ne) baladă. Aici nu decid factori conjuncturali în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
năzdrăvană” și, poate, totemică; deci are grija recuperării ființei și menținerii în totalul comunității „de aici” și „de dincolo”. Este un avantaj de care nu „beneficiază” Nechifor Lipan. Ba mai mult, victimei i se îngăduie să pună ordine în cele lumești, prin testament, să stea de vorbă, imaginar, cu ai săi. Pe lîngă asta, vestitoarea nu-l reține pe erou de a pune mîna pe baltag. Se presupune că Păstorul era pregătit pentru ambele situații. În rolul de „omul cu baltagul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care mai „spirituale”, iar îndurerata mamă, soră, frate sau unchi se întreabă: oare am făcut bine că am mai organizat și această pomenire? Căci simt și ei inutilitatea gestului. Sau poate au făcut-o pentru a fi împăcați sufletește. Cele lumești rămân cu oamenii, iar decedatul nu mai simte nimic, el nu mai există, e plecat în neant, prin pulberea stelară. S-a sfârșit așa cum se sfârșește o buruiană, o floare, un vițeluș sau un vis urât. Trupul lui devine pământ
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în găndirea lui Nietzsche pentru a defini lumea suprasensibilă în general. Dumnezeu este numele dat lumii ideilor și a idealurilor”. Potrivit lui Heidegger, în mintea lui Nietzsche teologia creștină se confundă vădit cu platonismul, iar creștinismul este pentru Nietzsche manifestarea istorică, lumească și politică a Bisericii, cu pretențiile ei de a-și exercita în continuare autoritatea asupra societății occidentale și în faza modernă a civilizației acesteia. Dumnezeul creștin a fost identificat atăt cu lumea suprasensibilă a metafizicii raționaliste, căt și cu forma
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da, așa este, spunea. Dar au dat-o unui băiat, unui ucenic, care nu fusese acolo când am spus eu ce am spus. Un băiat de paisprezece ani care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sa. Era o tăcută rivalitate între mitropolit și Dinu-Constantin, marele stolnic - fratele măriei sale. Dinu era cel care știa toate trebile domniei și într-un fel pretindea să nu se îndeplinească nimic fără știrea lui. În schimb, Theodosie părea deasupra lucrurilor lumești, nu-l preocupa decât, cum spunea el, „grija turmei”, dar când se luau hotărâri, cuvântul lui spus liniștit cumpănea greu. Doamna Maria era cea care încerca din umbră să tragă toate ițele și-l atrăgea pe vodă acolo unde dorea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am face-o noi, știi ce-ar fi a doua zi? Ar năvăli și nemții și Sobieski peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii la Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea când întăream biserica mânăstirii de la Mărcuța? Te frământa întrebarea dacă într-adevăr scopul scuză mijloacele și întorceai pe o parte și pe alta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doarmă și el tot acolo. Peste câteva clipe intră și căpitanul gărzilor. Mitropolitul ceru să-i pregătească doi dorobanți însoțitori și caleașcă. Mai spuse să se pună doi oameni de pază pe sală și nu unul. Cum e cu grija lumească, sfinția ta? glumi domnul. — Eh, paza bună... — Aș veni să te petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea, s-a făcut frig și este vânt, interveni în grecește medicul. — Lăsați-mă o clipă singur cu sfinția sa. Cei doi ieșiră, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
potrivit. Toată lumea știe că am zăcut de răceala aceea, că sunt supărat că de când a răposat cumnatul tău Scarlat, Mavrocordat tot trage ițele la sultan împotriva noastră și că acum de sărbători vreau să fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor să te mazilească, rosti tânărul abia auzit. Ritmul trapului măsura parcă frecvența bătăilor inimilor celor doi. Ștefan se frământa. Cum adică, o să-i spună la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seamă că nu este în apele lui. Azi s-ar fi cuvenit ca taica să intre în biserică cu capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se înfigea în minte ca un ghimpe. Oare toată trăirea bucuriei Învierii Domnului va păli în sufletul lui, lăsând loc doar îndoielii și neîncrederii în oameni, în prieteni, în apropiați? Acesta este chinul lui, este partea lui în plata bucuriilor lumești: pe ceilalți dragi lui nu trebuie să-i implice. Doar el și Ștefan vor sta atenți să poată amorți cu aur toate intrigile politice. Cu răbdare... La denia celor douăsprezece evanghelii, încercă să-l însoțească pe Iisus Hristos de la Ana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hurezi, să pun ispravnici să se întărească mânăstirile de la Cozia, Polovragi, Câmpulung, Cotmeana, Strehaia și câte mai sunt încercate de ultimul cutremur. Doamne, câtă nevoie e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu am în față decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și vătămat pe nedrept. Și-mi număr în minte ctitoriile în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de om, așa că, pe rând, după ce verifica fiecare document să fie bine împăturit, cu perseverență de cârtiță, le da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și ocupară locurile. Pe rând, ieromonahul îi binecuvânta surâzând detașat de cele lumești, doar când a fost rândul lui Ștefan i s-a pus un nod în gât și nu a putut să scoată din gură decât un fel de gâfâit. — Cuvioase, nu, rogu-te nu te lăsa. Roagă-te pentru noi. O să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vieții, nu va pleca dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos sângele meu. Îți mulțumesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos sângele meu. Îți mulțumesc că m-ai așteptat ca pe o izbăvire din zidurile Stambulului și m-ai socotit întruchiparea nădejdilor tale. Așa grija mea lumească devine strălucitoare ca argintul razelor de lună, pentru că este dragostea ce-ți port și ea dă un rost scurtei mele vieți, cum iubirea pentru Domnul Iisus Hristos va da înțeles morții mele. Părinții noștri ne-au sortit unul altuia, mire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeles morții mele. Părinții noștri ne-au sortit unul altuia, mire și mireasă, desfac această legătură pentru a te putea dărui chemării tale de soție și mamă, o desfac nu pentru că inima mea nu te-ar dori, ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă și tu și ajută-mă cu rugăciunea ta, ca atunci când voi înainta spre marea trecere din lumea aceasta să fiu liber și să intru senin Dincolo. Dezleagă-mă, dar nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare, ritmat, i se păru că aude toaca. Să fie oare toaca, sau sângele în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e groază că n-o să pot să mă lepăd de cele lumești, așa cum spunea cuviosul Gherasim, să lepăd grija lumească și să mă bucur că pășesc în veșnicia iubirii lui Hristos. Mi-e dor de Dinuț, de Anița nevastă-mea, am grija lor... Nu poate să fie păcat asta. — Iubește-i, frate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să fie oare toaca, sau sângele în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e groază că n-o să pot să mă lepăd de cele lumești, așa cum spunea cuviosul Gherasim, să lepăd grija lumească și să mă bucur că pășesc în veșnicia iubirii lui Hristos. Mi-e dor de Dinuț, de Anița nevastă-mea, am grija lor... Nu poate să fie păcat asta. — Iubește-i, frate, iubește-i în clipele puține care ți-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a răspândi Evanghelia. Societatea lor se baza pe o anumită înțelegere a voinței lui Dumnezeu, depindea de bunăvoința Lui și era nerăbdătoare să se bucure de plăcerile materiale, dar în același timp evita să se atașeze prea mult de bunurile lumești. Pentru a-și păstra puritatea, îi excludeau din comunitate pe cei care nu erau de acord cu ideilor lor rigide. În timpul Revoluției Americane, urmașii direcți ai puritanilor formau o minoritate restrânsă. Protestanții olandezi au pus bazele New York-ului. William Penn
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
putem vorbi de "imperialism", dar sunt ferm convins de existența unui fenomen al "expansiunii" și de faptul că Statele Unite ar trebui să stăpânească unele colonii îndepărtate"22. Oricum ar fi fost numit, impulsul misionar era combinat cu considerente mult mai lumești. La începutul secolului XX, un tânăr senator din Indiana, Albert Jeremiah Beveridge, a devenit celebru pentru discursul "Marșul steagului", pe care l-a ținut în mod repetat atât în cadrul unor apariții publice, cât și în discuțiile din Senat: "Filipinele sunt
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]