7,613 matches
-
lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, suferă de toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată... îmi explica rar preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestea asta... Poate să fie de oriunde, tânărul ar fi trebuit să stea cele o sută de zile sub fereastra prințesei. Și ar fi învins. Sau ar fi arătat că o iubește... — O fi cerând dragostea sacrificii, dar există și mândrie! — În basme, probele trebuie trecute, tânărul trebuie să învețe ce înseamnă viața, dragostea și moartea, dar el nu trece proba, nu e pregătit. Cum ți se pare ideea mea? Nu m-am gândit. — Nu te-ai gândit, dar, teoretic, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unul din primele tipuri, de culoare gri. Văzând-o cum stătea acolo, zveltă și dreaptă, și admirându-i chipul, pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite Într-un zâmbet de visătoare amintire, inima i s-a umplut brusc de mândrie. Când ea l-a sărutat distantă, iar el s-a urcat În automobilul electric, l-a străbătut un fior rapid de frică, să nu-și fi pierdut cumva ceva din șarmul necesar pentru a se compara cu ea. — Dragule, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fugiții din Înfruntarea cu un băiat de statura lui Într-un cor de huiduieli disprețuitoare, ca după o săptămână, exasperat, să-i caute pricină altui flăcău, mult mai solid, care l-a bătut măr, ajutându-l Însă să-și recapete mândria. Era resentimentar față de toți cei situați ierarhic deasupra sa și această atitudine, combinată cu o indolentă indiferență față de munca lui, i-a exasperat pe toți profesorii. S-a descurajat, considerându-se un paria. A Început să se ascundă bosumflat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei! Doar nu credeți că trebuie să-mi spuneți dumneavoastră. (S-a Întrerupt.) Eu... eu trebuie să plec acum... sper că nu sunt nepoliticos... A ieșit repede din Încăpere. În aerul răcoros de afară, pășind spre camerele sale, exulta de mîndria că refuzase ajutorul. Idiot bătrân! a strigat nestăpânit. Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara aceea, așa că, instalat confortabil În odaia sa, a ronțăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a lăsat despicat de razele soarelui și anul a intrat voios În martie, Amory a petrecut câteva sfârșituri de săptămână cu Monsignor. O dată l-a dus cu el, cu mare succes, pe Burne, prezentându-și prietenii unul celuilalt cu deosebită mândrie și Încântare. Monsignor l-a luat de câteva ori În vizită la Thornton Hancock și o dată sau de două ori acasă la o doamnă Lawrence, o americancă din categoria celor Îndrăgostite de Roma, pe care Amory a plăcut-o imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți, nu mai existau eroi. Burne Holiday se cufundase În uitare, ca și cum nici n-ar fi trăit, iar Monsignor murise. Amory se maturizase cu Încă o mie de cărți și o mie de minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar dacă n-ar fi fost un egoist, ar fi Început orice investigație cu el Însuși. El era cel mai bun exemplu care-i stătea la dispoziție: așa cum ședea În ploaie: o creatură umană de un anumit sex, cu o anumită mândrie și silită de Întâmplare și de temperament să eșueze În căutarea de alinării la copii și femei, ținută În viață ca să ajute la construirea conștiinței rasei sale. A ajuns la intrarea În labirint În plină ură de sine, singurătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
politicienilor și poeților morți. Acum venise aici o generație nouă, care striga sloganurile vechi și Învăța vechile credințe În reveria zilelor și nopților lungi; o generație sortită să intre până la urmă În vârtejul acela gri-murdar, ca să-și urmeze iubirea și mândria; o generație nouă, dedicată În mai mare măsură decât precedenta fricii de sărăcie și adorării succesului; crescută ca să constate că toți zeii muriseră, toate războaiele fuseseră duse la capăt, că toate credințele În om se cutremuraseră... Amory se Întristă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu zi, imediatul cu nevoile lui, săturându-mă, scârbindu-mă și, ciudat, luând-o mereu de la capăt. Uite, nu-mi aduc aminte cum am mers către Teatrul Național în ziua în care aveam repartiția în mână. Probabil că era ceva mândrie în mine; la urma urmelor, undeva, într-un colț, am impresia că acolo unde acum este garajul, dar nu sunt sigur, pusesem și eu câteva cărămizi. Ne dusese într-o zi Moni Ghelerter să ajutăm și noi la construcția Teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aia la circ și l-am văzut. Evolua la perș, era el, Marcel, colegul meu de clasa a cincea, copilul care fugise cu circul pentru că simțea că numai așa se poate împlini, că acesta este destinul lui. Ținea perșul cu mândrie și era hotărât să nu rateze. ― Stăpânul nu prea are încredere în mine, dar azi m-a lăsat să țin eu perșul, că îl cam doare spatele, îmi spusese înainte de spectacol. Era destul de musculos, chiar foarte, dar ținea în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
barocului. În plus, mai e și adunătura aia gălăgioasă de la grupul de tineret catolic care se îmbulzește behăind spre sediul grupului, ca să joace ping‑pong; din gâtlejul de student al celor mai mari răsună cântece serioase și e o mare mândrie când vreun copil ajunge membru al grupului de tineret catolic. Mai nou, poți să te uiți și la televizor, activitate care se și practică din plin. Biserica e mereu la curent cu ultimele noutăți, pe care le folosește chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l presează nimic, fiindcă Sophie nu trece niciodată prin zona asta. Ar fi ceva de vis dacă fata asta l‑ar mângâia măcar o dată sau l‑ar atinge intim într‑un fel sau altul. Dar ea nu face asta, pentru că mândria ei e foarte dezvoltată, iar pe o femeie mai puțin mândră nu vrea Hans s‑o sărute. Interesul lui pentru Anna scade invers proporțional cu dragostea pentru Sophie. Aproape că a dispărut de tot. N‑o mai sărută decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Vrea să spună că Hans e al ei și al nimănui altcuiva. Chiar dacă se pare că lucrurile stau altfel. Rainer îi spune Sophiei, apropiindu‑și gura de a ei, ce simte pentru ea și ce a simțit întotdeauna. Doar din mândrie n‑a vrut să recunoască. Dar acum sentimentul e mai puternic și nu mai poate fi reprimat. Rainer consideră că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Își primiseră numele nu din cauza vârstei, ci din cauza stării de debilitate mentală În care se aflau, docilii erau firi slabe, cu un psihic fragil, gata să facă orice pentru un ban sau un semn de milostenie, pe când durii Își aveau mândria lor, În numele căreia mergeau până-ntr-acolo Încât umblau În puterea iernii numai cu un tricou subțire pe ei și nu acceptau În ruptul capului să se așeze la coadă pentru farfuria de mâncare caldă oferită de Crucea Roșie. — Hei, Miyashita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-i spun, nu era un hotel de genul Okura sau Imperial. Se pare că detesta locurile care respirau atomosfera Japoniei moderne. Nu era un munte de om, dar era robust, ca un bărbat de la țară, fără nici un complex, plin de mândrie și de energie. Era un admirator al lui Bob Fosse, care regizase mai multe comedii muzicale, dar al cărui talent se manifestase În diverse domenii. Din câte se părea, consuma droguri de multă vreme, fără a face Însă excese necugetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și o studentă de douăzeci și unu de ani. O admiratoare a comediilor muzicale produse de acel bărbat, unica fiică a directorului unei companii farmaceutice de talie mijlocie, care urma cursuri de comerț internațional la o universitate catolică din Yokohama, cu o mândrie exagerată, care, deși era o cititoare ferventă a operelor marchizului de Sade, nu cunoscuse decât doi bărbați și bineînțeles că nu trăise Încă nici măcar un orgasm. I-am fost prezentată drept o specialistă din lumea interlopă. „Vă rog frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ce Înseamnă rușinea și Încerca să o controleze. Oare cum era Reiko? Ea era actriță și dansatoare. Toate femeile despre care Îmi vorbise Keiko Kataoka În lunga ei confesiune erau pe deplin conștiente de sentimentele lor de rușine sau de mândrie, și la un moment dat renunțau la ele. Nu erau constrânse prin violență de cineva din exterior, ci o făceau din propria lor dorință. Dorința care prindea contur puțin câte puțin, căreia Îi cădeau pradă pe deplin conștiente de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Asistentă de coreografie? — Nu ți-a spus? Keiko este expertă În dansuri latino. Ea a Învățat-o și pe Reiko să danseze. Era imposibil să se descurce doar pe baza clienților ei, avea nevoie de ceva care să-i susțină mândria de regină neîncoronată. Chiar și acum, dacă e vorba de dansuri nu prea dificile, Keiko se pricepe mai bine decât Reiko. Dar, vezi tu, au constituții fizice total diferite. Keiko obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de glumă. Angoasele lui au ceva de-a dreptul mistic. În asemenea momente Îl apucă nebunia dacă e singur, așa că se pune pe dat telefoane În miezul nopții, nu contează cui. E un tip foarte sigur pe el, cu o mândrie ieșită din comun, de aceea Îi e rușine de mine, pentru că-i cunosc toate punctele vulnerabile. În realitate e un bărbat foarte slab. De fapt, toți avem slăbiciunile noastre, dar În fața altora Încercăm să le ascundem, facem pe vitejii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu găseai nimic asemănător cu un club de tenis sau de echitație. Probabil că de-aia pentru Yazaki nu era suficient doar să scape din locul În care se născuse. Era genul de om care, pentru a-și păstra intactă mândria, considera că trebuie să se arate capabil să creeze ceva nou, prin propriile lui forțe. În definitiv, e o chestiune de mândrie. Gan era foarte vorbăreț. Keiko Kataoka Îmi poruncise să aflu mai multe despre Yazaki și despre Reiko. Ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să scape din locul În care se născuse. Era genul de om care, pentru a-și păstra intactă mândria, considera că trebuie să se arate capabil să creeze ceva nou, prin propriile lui forțe. În definitiv, e o chestiune de mândrie. Gan era foarte vorbăreț. Keiko Kataoka Îmi poruncise să aflu mai multe despre Yazaki și despre Reiko. Ordinul ei mi se părea o bătaie de cap În plus și-mi provoca suferință În starea În care mă aflam, sub influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lume. Nu-i același lucru? m-am Întrebat din nou. Îmi trecea prin minte bănuiala că ceea ce simțeam acum se asemăna cu dorința de a mă arunca la picioarele lui Keiko Kataoka, gata de a renunța la personalitatea mea, la mândria mea, gata de a-i Îndeplini ordinele și de a face lucruri pe care În mod normal nici nu mi le-aș putea imagina. Ca atunci când Îmi anulasem sinele, din dorința impulsivă de a mă dezbrăca În pielea goală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Câinele căscă și sări din poala ei de parcă mai auzise asta de nenumărate ori. Ajuns pe podea, se întinse și fugi la ușă, unde se întoarse și se uită înapoi, în așteptare, la stăpâna lui. Deloc perturbată de spectacolul de mândrie canină fără margini, ea se ridică să lase animalul să iasă din cameră. — Și acum ce urmează? întrebă, revenind pe șezlong. — Așteptăm un alt bilețel. Mă voi ocupa eu de realizarea următoarei plăți. Dar până atunci cred că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ia pensia și să-și vadă fiica crescând mare ca să se mărite cu directorul de la banca locală. — La Alex sunt o grămadă ca el, am zis. Ai și tu copii, nu-i așa, Becker? — Un fiu, domnule, spuse el cu mândrie. Norfried. Are aproape 2 ani. — Norfried, zici? Sună foarte german. — Nevastă-mea, domnule. Ea ține foarte mult la chestia asta ariană a doctorului Rosenberg. — Și ce părere are de faptul că tu lucrezi la Moravuri? — Nu vorbim prea mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]