2,194 matches
-
bob de Adevăr! Și iată că revin la pelerinajul nostru la care ne aflam. Autocarul cu noi poposește acum la Mănăstirea Kata Xenia (Grecia) unde toți au evlavie, ne închinăm, lăsăm acatiste, lumânări aprinse și dorințele noastre, a călătorilor. O Măicuță primitoare ne vorbește frumos și ne dă ca o binecuvântare câte o bucățică de pămblicuță în 3 culori care a stat lângă brâul Maicii Domnului ca o sfințenie din Sfințenia Maicii Domnului, apoi ne mai dă câte o punguță cu
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
să vă ajute să înțelegeți ce vreau să spun. Lansarea a fost pe 28 August 2005 la Biserica Vovidenia. Mulțime multă a fost la lansarea ei și a avut un ecou puternic și frumos căci așa a vrut Dumnezeu și Măicuța Domnului împreună cu Sfinții Îngeri care m-au ajutat. Și nu a mai trebuit să fiu sclava nimănui, Dumnezeu Duhul a lucrat cum a știut, tainic și mi s-a împlinit dorința după 50 de ani. Deci eram copil la 10
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
zâmbetul tău E-o rază de Soare Când mâna ta caldă Cu atâta duioșie Atinge creștetul meu Iar eu te chem În gând... O, Mamă, Mamă! Cu nimic sub soare Tu! N-ai asemănare Cuvântul Sfânt și scump E numele Măicuței mele Cel mai frumos Pe acest pământ Iustina! Scumpă... Mama mea Ah! Ce mult mi-ai lipsit... Din viața mea O, Mama mea! (Cu toată dragostea, durerea și respectul ce port în suflet pentru mama mea, am compus această poezie
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
pasul meu Ca s-ajung la Dumnezeu! Și uite, Carte draga mea Unde m-a adus Lumina ta De aceea te iubesc Și la toți te Povestesc! Goi în fapte bune Trândavi la rugăciune Bogați în păcate Nu ne lăsa Măicuță la moarte! Nu știm când vine... Și ne ia de lângă Tine Păcatele mele m-au acoperit Și abia mai pot să strig Glasul mi-i sfâșietor Din cauza păcatelor... Auzi-mă, auzi-mă! Sfântă Mamă!
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
curtea mănăstirii părintele Ioan, că, numai așa rezist bărbătește zăpușelii din autobus, geamurile sunt toate închise din cauza prafului ce se ridică pe drumul uscat, stau aproape într-un picior ținându-mă cu mâna de bara de sus, din fericire o măicuță bătrână m-a despovărat de rucsacul din spate, Dă să ți-l țin eu, maică! Mirosul de zăpușeală ce se ridică în valuri succesive la orice hurducătură a autobusului, praful insinuat prin subsiorile aproape dezgolite ale roților fac aerul irespirabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
De acolo, În timp ce ronțăi miezul de nucă, te uiți la pulpele albe ale fetei care cântă: Toate fetele se duc / La umbră de nuc / Numai eu nu mă mai duc / Sub umbra de nuc / Căci pe mine nu mă lasă / Măicuța de-acasă / Căci i-e frică lup să iasă / Din pădurea deasă... Fata a umplut ulciorul și pleacă pe miriște. La umbra snopilor de grâu, unchiul tău mănâncă ciorba de post acrită cu mere. Tu Îți Închipui că ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de vite, plin cu luptătorii rezistenței poloneze, dar zgomotul era același. Dați-vă jos pantalonii. Dați-vă jos pantalonii. Erau sute de povești ca aceasta. Tineri blonzi care se dădeau drept arieni, băieți de trei ani care se ascundeau la măicuțe catolice, italieni, francezi, greci și olandezi, toți dându-se drept cetățeni, bineînțeles, inferiori rasei superioare, dar nu evrei, până li se striga să își dea jos pantalonii. Dacă îi strigau asta fiului meu, ce le va spune? Că în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
negru cu ape albastre, și fruntea înaltă și croită ideal, îl face plăcut de la prima vedere. Când e băut, Rudolf râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia în cameră, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată. Și ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe Chihaia dădea fuga la hârdău, apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pioasele călugărițe ale acelui ordin care, în afară de diverse spitale și de casa mamei din Aachen, mai avea în grijă și câteva filiale în străinătate. De filiala romană ținea și un adăpost pentru copii în care sora mea le ajuta pe măicuțe. Tot timpul umblau grăbite, săpau grădina de zarzavat a mânăstirii și nu păreau să aibă vreme pentru rugăciuni. Până și stareța punea osul la treabă, distribuia, așeza rufe în teancuri și participa cu spor la recoltarea măslinelor. O mânăstire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de transparent, de parcă și ea ar fi fost din sticlă, la orice oră în așteptarea miracolului. După asta, mâinile ei dispăreau, ca și când nu ar mai fi fost nimic de spus, în mânecile veșmântului care o proteja din toate părțile. De îndată ce măicuța pleca, beam vin din paharul rămas intact. În timpul ăsta îmi treceau cu siguranță prin cap lucruri necuviincioase. De vreme ce, băiat fiind, mă transpusesem în rolul unui arhanghel care nu se mulțumea doar să vestească. Și încă în lagăr, pe când camaradul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce jucam zaruri, să mă convingă de singura credință adevărată, o huleam pe Fecioară și enumeram toate instrumentele de tortură cu care oamenii de ambe sexe au fost schingiuiți în numele Maicii Domnului. Sora mea, însă, părea să fie fericită printre măicuțele muncitoare. Ea își regăsise credința din copilărie care, la sfârșitul războiului, confruntată cu violențele soldățești, se pierduse; asta avea să aibă urmări. Cea de-a treia adresă îmi fusese dată cu puțin înainte de începutul călătoriei de către Dina Vjerny, care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îngerii sunt iarăși pe pământ. Am să îi rog să mă ajute Și chinul să-l alunge-n nori Să vină-n somn și să-mi mai cânte Durerea nemuririi dintre zori. AERUL DIN IERNI în memoria mamei ELENA COSTEA Măicuță dragă a trecut o săptămână De când ai plecat din viață supărată, Sunt însingurată și am imaginea cu mine, În suflet n-am să uit vreodată... Măicuță, dragă, dacă mai trăiai Să te bucuri maică și de mine, Eu te-ngrijeam
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai cânte Durerea nemuririi dintre zori. AERUL DIN IERNI în memoria mamei ELENA COSTEA Măicuță dragă a trecut o săptămână De când ai plecat din viață supărată, Sunt însingurată și am imaginea cu mine, În suflet n-am să uit vreodată... Măicuță, dragă, dacă mai trăiai Să te bucuri maică și de mine, Eu te-ngrijeam și mai speram Să-ți fie mamă bine pentru tine. Am amintirile cu mine Și-n casă sufletu-ți trăiește, Tu mă veghezi să-mi fie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mamă bine pentru tine. Am amintirile cu mine Și-n casă sufletu-ți trăiește, Tu mă veghezi să-mi fie bine Și-n neființă noaptea nu sfârșește. Iar zilele rămân în nemurire, Îngerii te-or sfătui în cer Să ai măicuță grijă și de mine când viețuiești pe aerul din ierni. NORI DE STEA Spun mamei că a mai trecut o zi Și-am stat să o privesc Din patul ei de-a nemuri Doar lacrimi se lungesc. Spun mamei c-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact câți ani împlinea. „Doamne, ce fericită era măicuța când asculta versurile acelea! Parcă o văd și acum cum m-a cuprins la pieptul ei mirosind a levănțică, cum m-a privit mirată, nevenindu-i, parcă, a crede că eu am scris versurile”. Nemișcat, cu privirea ațintită la buchetele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-lea, tinerii căsătoriți ducîndu-se În pridvor. Aici au stat În distinsă nemișcare la tradiționala ședință foto, mireasa purtînd pe cap o tiară tradițională Swarowski, se pare din Buzău, din cristale cu irizări bleu-turcoaz, slujba desfășurîndu-se la fel. În vremea asta măicuțele de la Horezu „șușoteau pe la colțuri” (din cînd În cînd ghilimelele pur și simplu sar din pix), nu se-nțelege precis de ce șușoteau, dar se presupune că de bucurie, bucurîndu-se ca niște copile de armonia spectacolului la care le era dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am călcat cu putere pe mire pe picior, cu dreptul, cu sandaua fină, așa cum se și aștepta toată lumea cu răsuflarea tăiată din uvulă, Mariana Meleșcanu pierzîndu-și pînă și glasul de emoție cînd s-a trezit cu florile-n brațe În timp ce măicuțele-i dădeau Înainte cu șușotitul, părea că nimic nu le mai putea opri, mai șușotesc și-acum, după un an, ceva mai atenuat, dar atunci au prins să șoptească mai tare și s-au Înfierbîntat mai abitir cînd au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri, până când, din simplu instinct de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație lui frate-său, bădița Iuga, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea ațintită spre tavan, plecat deja către o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a soarelui. Mamă...Măicuță... Încearcă să mai spună ceva dar sângele țâșnește pe gura lui, închizând-o pe vecie. Marius încrucișează mâinile mortului pe piept. Murmură scurt o rugăciune pentru liniștea sufletului celui care murise. Se ridică, uitându-se la soarele înălțat sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Radu Șerban, Vasile Veselovschi și George Grigoriu fiind ceilalți trei. Cu acesta din urmă a colaborat, în tinerețe, și în calitate de interpret, încredințând în 1962 Trio-ului Grigoriu (frații George, Angel și Cezar) melodia „Poiana cu flori”. „Să știi măicuța mea/ Că port icoana ta/ În fiecare gând/ Oriunde și oricând/ Te-aud cum îmi cântai/ Te văd cum îmi zâmbeai/ Și-ți văd și lacrima din ochi/ Când uneori mă dojeneai...”. „Măicuța mea” a deschis, în 1966, seria absolut
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
Cezar) melodia „Poiana cu flori”. „Să știi măicuța mea/ Că port icoana ta/ În fiecare gând/ Oriunde și oricând/ Te-aud cum îmi cântai/ Te văd cum îmi zâmbeai/ Și-ți văd și lacrima din ochi/ Când uneori mă dojeneai...”. „Măicuța mea” a deschis, în 1966, seria absolut impresionantă a colaborărilor cu Dan Spătaru, pentru care a compus peste 60 de cântece! Paradoxal, solistul nu a fost încântat atunci când a auzit pentru prima oară cântecul, părându-i-se nepotrivit pentru el
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
era mama! Ce curați îi erau ochii! "Bine, zisei, am înțeles ce vrei să-mi spui, n-o să mă mai chinuiesc să aflu de ce oamenii sânt așa cum sânt o să-mi văd de tinerețea mea fără să te uit pe tine, măicuța mea, pe care te-am făcut să suferi fără să bănuiesc că nu mai aveai altă speranță decât pe mine." " Nu fi prost, zise ea ferindu-se cu o tandrețe care acum, în celula mea, îmi apasă inima, dacă vrei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
policolor. Comuniștii păreau băieți buni (deși cam tâmpiți, după cum zicea Mihnea), se vedea că-și iubesc țara, familia și meseria; ceilalți, burghezii și legionarii, nu știau cum să le facă zile mai fripte: ba le răpeau copiii, ba le snopeau măicuțele, ba intrau cu mașinile în cimitir, să le dezgroape rudele proaspăt lichidate. Mai bântuia și-un comisar pe-acolo, pe care îl chema când Moldovan, când Miclovan și care alerga mereu după Gheorghe Dinică prin tripouri și abatoare. Cezar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vine cu alte chestii, de mecanică diafană. O femeie cântând cu arcușul la niște raze de lumină; un ceasornicar creator de planete și sisteme solare pe masa de lucru; doi bărbați pedalând printre ape pe-o bicicletă-gondolă; un grup de măicuțe în vârful unui turn, țesând pe geamuri mantia lumii, cu ape, pământuri, copaci și case. Pe-ăsta ar trebui să-l știi, l-a pictat în 1961 și e modelul unui roman de-al lui Pynchon. Am înțeles că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]