5,747 matches
-
subțire, capul, mâinile și picioarele mici n-au stârnit nici un semn de Întrebare În mintea nimănui. Puțini dintre bărbații crescuți ca fete reușesc să se Încadreze În societate. De la o vârstă fragedă arată altfel, se mișcă altfel, nu-și găsesc mănușile și Încălțămintea potrivită. Ceilalți copii le spun băiețoi sau mai rău: femei-maimuță, gorile. Pielea mă camufla. Anii șaptezeci erau vremea potrivită să ai pieptul plat. Androginia era la modă. Înățimea mea rahitică și picioarele de mânz Îmi creau ținuta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Câți ani are? Întrebă doctorul Winters. ― Paisprezece, răspunse Luce. Împlinește cincisprezece În ianuarie. ― Și părerea dumneavoastră e că statutul cromozomial a fost complet anulat de educație? ― Cred că e destul de evident. În timp ce stăteam acolo și-l lăsam pe Luce, cu mănușile de cauciuc, să facă ce avea de făcut, am Început să mă lămuresc. Luce voia să-i impresioneze pe bărbații aceștia cu importanța cercetării sale. Avea nevoie de fonduri pentru a ține clinica pe picioare. La March of Dimes nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În comparație cu alte dicționare pe care le văzusem eu, Webster-ul de la Biblioteca Publică din New York era cam ca Empire State Building pe lângă celelalte clădiri din jur. Era o chestie cu Înfățișare veche, medievală, legată În piele maronie, care-ți amintea de mănușa unui șoimar. Paginile erau aurite, ca ale Bibliei. Frunzărind paginile În ordine alfabetică, de la cantabile la eryngo, de la fandango la formicate (cu m, atenție!), de la hipertonie la hiposensibilitate, l-am găsit: hipospadias - (lat., din greacă) bărbat cu hipospadias; de la hipo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
explica de ce nu-mi venise ciclul? Se gândea la programările noastre la epilat, la Lâna de Aur și la vocea mea răgușită, de alto... la toate, de fapt: cum nu umpleam niciodată rochiile ca lumea, cum nu mă mai Încăpeau mănușile de femei. Toate aceste lucruri pe care Tessie le acceptase ca ținând de vârsta critică i se păreau dintr-o dată Îngrijorătoare. Cum a putut să nu-și dea seama? Era mama mea, Îmi dăduse naștere, era mai aproape de mine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai alb. Eu trebuia să fiu... mort. Destul și satisfăcător de mort! Și totuși nu ești. Revino-ți! spuse împăciutor umbra mea personală. Totul îți va fi explicat. Aproape totul... Dar... Fii atent! Acum... asta, zise scoțând o pereche de mănuși gri, sunt mănuși din... Nu mai eram atent. Cum trăiam? Nu trebuia să fiu mort? Plumbul trebuie că trecuse prin sternul meu, rupse o bucată de inimă, spulberase coastele din spate și s-ar fi implantat direct în materialul impenetrabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuia să fiu... mort. Destul și satisfăcător de mort! Și totuși nu ești. Revino-ți! spuse împăciutor umbra mea personală. Totul îți va fi explicat. Aproape totul... Dar... Fii atent! Acum... asta, zise scoțând o pereche de mănuși gri, sunt mănuși din... Nu mai eram atent. Cum trăiam? Nu trebuia să fiu mort? Plumbul trebuie că trecuse prin sternul meu, rupse o bucată de inimă, spulberase coastele din spate și s-ar fi implantat direct în materialul impenetrabil al mantiei. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă îmbrac cu tot ce-mi dăduse, eram asortat în nuanțe de negru și gri. Prezențele, Sfetnicii, păreau a fi mulțumiți de felul în care arătam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
schimbă în pumnul meu. Părea să se adapteze formei pielii mele și căpătă un alt aspect. Era mai neted, mai elegant, mai suplu. Părea de o simplitate enormă, dar de o putere covârșitoare. El deveni gri, asemeni cenușii... și a mănușii care o aveam pe mână. Simt prin mănușa asta, Vladimir. Simt ca și cum n-aș fi avut-o pe mână, ca și cum ar fi propria mea piele. Ce se întâmplă? De ce și-a schimbat culoarea? De ce s-a modificat? Ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
formei pielii mele și căpătă un alt aspect. Era mai neted, mai elegant, mai suplu. Părea de o simplitate enormă, dar de o putere covârșitoare. El deveni gri, asemeni cenușii... și a mănușii care o aveam pe mână. Simt prin mănușa asta, Vladimir. Simt ca și cum n-aș fi avut-o pe mână, ca și cum ar fi propria mea piele. Ce se întâmplă? De ce și-a schimbat culoarea? De ce s-a modificat? Ce i-am făcut? Se ridicase, se dăduse un pas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Colegii mei trebuiau să sape aici, dar unde? Uitându-mă mai atent, mi-am dat seama. O bucată de pământ mai închisă la culoare, sub forma unui dreptunghi, se afla în mijlocul camerei. M-am aplecat să-l ating. Era uimitor. Mănușile aproape că nu existau. Simțeam prin ele ca și cum n-ar fi fost deloc. Era rece și negru, dar moale. Inexplicabil, mi-am pus toată palma pe solul întunecat. Șoapte au început atunci să-mi vorbească în ureche. Nu le înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca el nu are voie să vadă pe cineva muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare și procesiunea celorlalți flamini. Unul după altul, cu martialul și quirinalul în frunte, poartă pe palma ridicată câte o mănușă fără degete, în semn că trebuie păstrată și păzită cu orice preț credința strămoșească și că locul ei consfințit se află în mâna dreaptă a omului. Familia imperială, înconjurată de câteva personaje de seamă, ajunge acum lângă gărdulețul de fier
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu mă poate satisface, când e de fapt prea târziu. De data asta o să mă asigur de la bun început că e bun la pat. ― Asigură-te că folosiți prezervativ. ― Prezervativ? Aici suntem în California, dragă. Aici tai degetele de la niște mănuși Marigold și te folosești de ele! Pufnesc în râs la acest gând. ― Să te distrezi. ― Așa o să fac. Și te sun cât de repede pot. Ne luăm la revedere și mă uit din nou la pată, care, spre groaza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode... Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila De ai inimă și minte - feri în lături, e Dalila! {EminescuOpI 165} MĂNUȘA (după FR. SCHILLER) Lîng-a leilor grădină regele Francisc așteaptă, Ca să vadă cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tigru. Dar acesta îi apucă în cumplitele lui ghiare - Leul muge, Se ridică în picioare, {EminescuOpI 166} Fiarele se-nfiorează, Și-mprejur, arzând de dorul de-a se sfîșia-ntre ele, Se așează. O frumoasă, mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-și joc, Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
O frumoasă, mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-și joc, Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite că norocu-i e aproape. Dar mănușa el în față i-o aruncă: Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite că norocu-i e aproape. Dar mănușa el în față i-o aruncă: Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voiu! " Și-o lăsă numai decât. {EminescuOpI 167} LUCEAFĂRUL A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Îl Înfipse-n podea. — Promisiunile n-au nici un sens. Deschiseră ușa și ieșiră. Era foarte frig. Zăpada avea o crustă tare. Drumul urca pe deal printre pini. Își luară schiurile pe care le rezemaseră de peretele hanului. Nick Își puse mănușile. George pornise deja, cu schiurile pe umeri. Acum se Întorceau acasă, Împreună. Capitolul 12 Cum mergeam pe stradă, am auzit Întâi tobele, pe urmă fluierele și cimpoiul, și apoi au apărut ei de după colț, dansând cu toții. Umpluseră toată strada. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de nasturi. Avea fața mică și albă și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l enerveze pe Jack. Făce tot felul de glume, ca de exemplu atunci când Jack termina cu ridicatul greutăților și cu antrenamentul la sac, și-și punea mănușile: — Batem ceva? Îl Întreba pe Soldier. — Da, sigur. Și cum vrei să te bat? Mai tare așa, cum o să te bată Walcott? Să dau jos cu tine de câteva ori? — Da, chiar așa, răspundea Jack. Dar nu-i plăceau glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce bagi atâta leucoplast acolo? Pune mâna, spune Jack. Ia zi, nu-i moale? Ș-atunci ce ești țăran? Freedman nu s-a mișcat de lângă noi cât Jack și-a bandajat și cealaltă mână; unul din asistenți i-a adus mănușile, iar eu i le-am tras pe mâini și i-am Înnodat șireturile. — Auzi, Freedman, Întreabă Jack, ce naționalitate mai e și Walcott ăsta? — Nu știu, spune Solly. Un fel de danez, ceva. — E din Boemia, spuse băiatul care adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar eu i le-am tras pe mâini și i-am Înnodat șireturile. — Auzi, Freedman, Întreabă Jack, ce naționalitate mai e și Walcott ăsta? — Nu știu, spune Solly. Un fel de danez, ceva. — E din Boemia, spuse băiatul care adusese mănușile. Arbitrul Îi chemă la mijloc și Jack se duse. Walcott veni și el, zâmbind. Se-ntâlniră la mijloc și arbitrul Își puse brațele pe umerii fiecăruia. — Sal, băi Popularitate, zice Jack. — Așa ești tu. — De ce-ți spui așa, „Walcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se duse repede spre mijloc. Walcott Îi ieși În Întâmpinare, Își atinseră mănușile și, imediat ce Walcott Își lăsă mâinile, Jack Îi aplică două lovituri de stânga În față. Nimeni n-a boxat mai bine decât a făcut-o Jack În seara aceea. Walcott Îl urmărea prin tot ringul, deplasându-se mereu Înainte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]