4,696 matches
-
strălucirea sa originară, pentru ca să poată lumina viața umană și să o ducă pe calea cea autentică. Iubirea este o realitate complexă, dar care cuprinde totalitatea existenței, în toate dimensiunile sale. Nu ar putea să fie altfel, deoarece ea promite ceva măreț și desăvârșit, iar conținutul ei este peren, iubirea vizează veșnicia. - Preacuvioase Părinte Profesor, putem vorbi astăzi despre o primenire/purificare a tinerilor, în și prin Iisus Hristos, în Biserică. Care considerați dumneavoastră că ar fi metodele cele mai adecvate/potrivite
DUHOVNICESC CU PĂRINTELE ARHIM. CONF. UNIV. DR. TEOFAN MADA – VICARUL ADMINISTRATIV AL ARHIEPISCOPIEI ARADULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378829_a_380158]
-
Părintele Dionisie de la mănăstirea Agapia Veche. Ești în suferință, te afli pe cale Necesitatea suferinței se impune ca o condiție primordială pentru înaintarea pe calea maturității duhovnicești, nu înainte de a ajunge la sinceritatea în fața propriului suflet. Omul singur nu poate lucruri mărețe, nu poate merge prea departe pe calea desăvârșirii spirituale, mai devreme sau mai târziu el eșuează în fața suferinței dacă nu se va lăsa inundat de dragostea lui Dumnezeu. Suferința trebuie privită în lumina dragostei lui Dumnezeu pentru om, care nu
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
de către iudei. Apoi, după cum se știe, pe drumul Damascului, Saul primește șansa schimbării definitive, devenind cel mai zelos ucenic al lui Hristos, fiind, de departe, cel mai destoinic și mai hotărât apărător al Evangheliei lui Hristos. Referitor la amploarea și măreața lui activitate misionară, gânditorul creștin Petre Țuțea spunea: „când zici Mediterana, zici Pavel și când zici Pavel zici Mediterana”. Misionarul Pavel ne-a lăsat principiul fundamental al creștinului ortodox autentic. Legea fundamentală a credinței creștine este iubirea evanghelică, iar principiul
PRIETENII ADEVĂRAŢI AI LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378863_a_380192]
-
-n urma mea ramaneSi toate trec, nu stiu ce ... XV. ÎNTREGIRE, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017. Așa ne-a fost destinul; să ne zidim la cruce De vânturi vatra noastră, cea sfântă, strămoșeasca, Între puteri mărețe, anume spre a duce A Crucii dragi povară, ca să ne răstignească. Suișuri, coborâșuri, le-am suportat pe toate; Am invatat ca-n viața unirea dă putere Căci a venit și timpul când, prin frățietate, Ne-am avântat în luptă,-mplinind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
am avântat în luptă,-mplinind a noastră vrere: O Românie Mică, din două principate, Sub Cuza Voievodul, cel far-asemanare; Citește mai mult Așa ne-a fost destinul; să ne zidim la cruceDe vânturi vatra noastră, cea sfântă, strămoșeasca,Între puteri mărețe, anume spre a duceA Crucii dragi povară, ca să ne rastigneasca.Suisuri, coborâșuri, le-am suportat pe toate;Am invatat ca-n viața unirea da putereCaci a venit și timpul când, prin frățietate,Ne-am avântat în luptă,-mplinind a noastră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
împrăștiate-n nouri, cuvintele și temerile create îl acopereau. Orbit ai fost. Ochii-ai deschis și L-ai recunoscut. L-ai regăsit, fiind, dintotdeauna, întâi în tine, apoi în mine, în cântec de privighetoare, în fluturi, în floare, în munți măreți și-n lacurile ascunse-n inima lor, în lava pământului, în ploi, în neguri, în adâncuri, în firul de iarbă, în susur de apă, în frunze, în pietre, în miresme, în umbre, în lumini, în soare și în stele, în
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CALIGRAME-N STENOGRAME 4 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Drumul către tine e ca un fluviu peste care melcul jinduiește-o casă măreață vântul pleacă și el valul caligramei se divide-n brațe plopul fluieră la vals de frunze codrul răzbate peste freamăt de corn se-nfioară dealul plânge vremea furtuni mă cheamă-n fericire iarba se răsfață în culori stele se lumină-n
CALIGRAME-N STENOGRAME 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379130_a_380459]
-
ȘI GĂINA „Cum se simte o găină Când, scrutând bolta senină, În magic apus de soare, În toamna fermecătoare, Vede păsări călătoare Zburând grabnic spre hotare? De ce-a renunțat să zboare? Pentru-o mână de mâncare? Ce e mai măreț ca zborul? Cu ce să compari fiorul De-a te-apropia de soare, Să ai totul la picioare, Să privești fără de frică Lumea-n jos, cât e de mică?” Se întreabă-n gând Culiță, Rezemat de o portiță ... Referință Bibliografică
CULIŢĂ ŞI GĂINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379143_a_380472]
-
lacului de acumulare, dar și la Peștera Ialomicioara, precum și la schitul de călugări din zonă.” (capitolul 2 „Bulevardul din Carpați”) Ne place să batem cu piciorul fiecare metru pătrat al locurilor fantastice și să pipăim cu privirea priveliștile încântătoare și mărețe. Aproape că nu am mai pleca din acest spațiu mirific : „Printre stânci și arbuști, pe piatra cenușie urci spre meterezele acestei cetăți și ajungi într-o șa în apropiere de vârful Bucura. De aici se desfășoară un spectacol inedit în dreapta
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
se legănau în bătaia lui ușoară făcând valuri roșii și negre din macii sălbatici ieșiți ca niște poiene sângerii pe coama dealului; de undeva din pădure se auzi un țipăt de pasăre iar pe cer, un vultur, descria o curbă măreață, aproape de soare. -E timpul nuntirii! - zise fata cu un glas, de data aceasta mai cald, mai dulce, mai lipicios, ce primăvară frumoasă, Doamneeee!- se minună ea în fața naturii deschise. Și opriră trăsura. Fata coborî. Norocel o sprijini, luînd-o de mijlocelul
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Acasa > Stihuri > Semne > 24 IANUARIE 1859 Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cuvintele, azi,-mpletesc peste ianuarie Ecouri răsturnate în sunet repetat, Iar înfloresc Unirea pe a țării arie Sărbătorind mărețul vis de-atunci, realizat... Pașii în omăt au lăsat o scriitură Moldoveni și munteni Milcovul l-au sorbit O lumină sonoră a trecut prin natură Și brusc din inimile lor o simțire-a țâșnit. Vorbele picurate Ioan Roată le-a
24 IANUARIE 1859 de LIA RUSE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379898_a_381227]
-
Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Balada lui Nerun (2) (continuare) Iată că strălucitul oraș se arătă în zare. Nerun nu mai fusese niciodată într-un oraș așa de mare, cu turle de biserici atât de mărețe, cu case arătoase, cu mai multe caturi, care pe deasupra aveau și balcoane... Case cu curți impunătoare, cu împrejmuiri de fier, cu grădini mari și alei frumos pietruite! Cupeuri arătoase trase la porțile curților boierești! Totul părea frumos și promițător la
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
fie pictat. Nerun se trudea să fie grijuliu, atent, trebuia să transforme fantasmele din mintea stăpânei sale în capodopere de artă. Se înțelege, văzându-l așa de priceput, boieroaica își spori pretențiile în privința realizării tablourilor. Acum totul trebuia să fie măreț. Totul trebuia să impresioneze încă de la prima vedere. Nerun era nespus de voios că putea să-i îndeplinească toate dorințele acesteia. Își tot făcea socoteli, în minte, imaginându-și banii cei mulți care urma să-i primească la sfârșit de la
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
facultatea. Căutase ceva de lucru, asta fusese în principal ocupația lui de ani buni. Grei ani! Acceptase chiar să servească la terase și să spele vase, gata să mototolească frumoasa diplomă de inginer și să-și arunce la gunoi visele mărețe. Abia când cel mai de jos prag al existenței fusese atins, când în cele din urmă înțelese că nu își mai putea permite să plătească o chirie și să mănânce măcar odată pe zi, se gândise la revenire. Pe tren
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
din vale. Frumoasă zi mai era! Însă pentru mine însemna și mai mult, căci închipuirea mea lua deja avânt peste culmile munților, mereu mai departe, până într-acolo unde trebuia să fie Brașovul, și, mult mai la sud, Bucureștiul cel măreț și luminos, acolo unde mă aștepta frumoasa mea Adelina. Încet-încet începură să nu se mai vadă satele din depărtare și nici măcar satul acela ce-mi era drag, în care locuia bunica Adelinei. De acolo se pierdeau din privire imaginile ultimelor
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
ideea de-a mă însura în sat și de a trăi ca un gospodar la țară, îmi părea o curată nebunie, o profanare a idealurilor nobile care mai zăceau în mine și pe care le asemuiam cu un Univers frumos, măreț, plin de taine și scânteieri. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (4a) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
o dată cu bucuria de a ști că voi trăi! În clipele acelea am jurat să o iubesc până la sfârșitul vieții și toate faptele mele să fie mereu demne de încrederea pe care mi-a acordat-o, de visurile ei nobile și mărețe. - Marian, știi ceva? Cred că povara acestui episod, spaima pe care am tras-o, ar putea influența mult viitorul nostru, făcându-ne datori unul altuia... Ce-ar fi să uităm cu totul această întâmplare și să ne comportăm ca și cum nu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
-ntrebi ? Cea care te duce într-un loc superb care îți va place, unde n-ai să porți a vieții grea cruce, trăind în pace. Nu vreau, îi răspunzi. Aș dori-o frântă, să nu urc pe ea chiar dacă-i măreață. Vreau s-ascult mereu cum în juru-mi cântă superba viață. Mi-e drag să aud foșnet de pădure, să admir vrăjit câmpiile-n floare, s-ascult murmurând izvoarele pure, răcoritoare. Chiar dacă-mi oferi veșnica lumină nu mă pot lipsi de-
VINE UNEORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379970_a_381299]
-
doream să o imortalizez, să rămână pentru veșnicie acolo, în brațele mele. Am intrat în sala de cinema, era cald, am scos hainele groase, apoi cu ele în brațe, ne-am așezat pe scaune. După jurnalul în care erau arătate mărețele realizări ale PCR, a început filmul, priveam cu coada ochilor la fata din dreapta mea, nu era atentă la film, privea pierdută undeva spre ecran, fără să-l vadă. Am desprins mâna de pe cotiera scaunului, apoi ușor, șovăielnic, am început o
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
dinăuntru, în lumina mereu prezentă a soarelui ori, în noapte, cea palidă a lunii, devine egală cu distanțarea de pașii lumești, pentru a-i vedea și percepe de la alt nivel, în esența lor, și a le zări urmele, uneori, mai mărețe decât ei înșiși, când sunt lăsate a fi punți peste timp și ape... Desprinderea în văzduh pur și simplu și plutirea printre reflectări ale propriilor vise, întâlnindu-se cu pene ale porumbeilor în zborul lor, ducând, din datoria lăsată, pacea
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubește-mă Iubește-mă atât cît te-am iubit și voi fi omul cel mai fericit, căci voi avea tot ce am vrut vreodată, zile senine,viitor măreț, primind în dar tot ce e mai de preț, mai luminos și fără de durată. Iubește-mă fără să-mi ceri nimic și în azurul meu am să-ți ridic statui și tronuri mândre de regină și imnuri de iubire am
IUBEŞTE-MĂ SĂ NU MĂ-NTREBI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381832_a_383161]
-
magiun foarte gustos. Avea o presă specială, folosită la storsul sucului care prin fierbere se îngroșa ca magiunul. Acest consătean cu pământul megieș cu lotul nostru, în spațiile sub formă de cercuri în care se dezvolta printre plantele de porumb mărețul gaolean, a pus și sămânță de pepeni verzi și cum aceștia începeau să se coacă, ziua își mai aducea fiul să stea și el de pază cu mine. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
a văzut un rubin uriaș Eu am fost în iad Și în iad este un rubin uriaș Ea se bucura de o companie aleasă Eu nădăjduiesc într-o societate distinsă Satana e frumos ca un cer negru Suferința lui e măreață ca o patrie (...) Până în centrul iadului mai este mult de mers De aici se vede un rubin uriaș ca un tron Și un ochi mare încercănat Și ochiul vorbește ca o gură. Se simte contemporaneitatea cu poetul Mircea Ivănescu, o
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PLOAIA Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Azi iar a venit mărețul crai de apă cu trup străveziu și sabie picurată, florile sfioase s-au plecat îndată, pământul să-l ude și grădina toată. Le aud cum strigă s-ajungă la legume, glasul lor gingaș îl roagă îndelung și-un oftat îmi
PLOAIA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381923_a_383252]
-
aici și altruismul scriiturii sale. În același timp, acesta se încăpățânează să creadă că nu chiar „totul este deșertăciune”, că mai există „ceva” care se poate extrage timpului, un „ceva” mate¬rializat într-o carte care restaurează fapta bună, gândul măreț și gestul ziditor. Pe lângă acestea, mai există un lucru major: în¬crederea Părintelui Ionel Popescu (autor bine, corect și complet documentat, precis, punctual, la obiect) în cartea scrisă, în cartea tipărită, un „conservatorism” de bun augur ce pune în operă
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]