2,300 matches
-
Ei, ți-a dat restul la cei 50 de lei? A avut mărunt? Mie mi s-a oprit dumicatul În gât și am făcut ochii mari. - Tu glumești? I-am dat cei 28 de lei pe care Îi pusesem pe măsuța de pe hol. - Pai, am pus și eu cei 50 de lei dedesupt, ți- am și spus, În drum spre baie, am crezut că Îi observi și nu mai plătești tu. - Nu se poate! Vorbești serios? Nu am auzit când mi-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
citea o carte În limba franceză de Henri Calet. Nu Îi dădeam mai mult de 80 de ani, cu indulgență, În realitate, având 101 ani, născut În 1910. Un bărbat suplu, Înalt, privire ageră, energic, cult. Puse cartea pe o măsuță (așa am putut să rețin ce carte citește), se ridică și Îmi sărută mâna, recomandându-se. Am rămas impresionată. M-am recomandat și eu. Mă uit la ei cu drag și Îi Întreb câte persoane sunt și pe cine trec
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
printre gemetele de durere; nu putea sa stea nici pe scaun, nici În picioare. Salvarea veni repede și o duse pe femeie la spital. Peste vreo oră, născu. După ce doctorul Îi tăie cordonul ombilical și intenționa să-l pună pe măsuță ca să-l șteargă de lichidul amniotic, Îi căzu stetoscopul pe care Îl purta ca de obicei, de după gât, drept pe gâtul lui Gigilică. Când simți lovitura, acesta Începu să țipe tare Încât doctorul nu mai fuse nevoit să- i dea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ORDONANȚE ȘI ALTOR MEMBRI AI ECHIPAJULUI. AVIONUL ZBURĂ SPRE SUD, SPRE LOCUL UNDE FUSESE STABILITĂ BAZA ATACULUI. CUPLUL DORMI TOT TIMPUL CĂLĂTORIEI ȘI LA MAI MULT DE DOUĂ ORE DUPĂ ATERIZARE DORMEA ÎNCĂ. ÎNAINTE DE ORA PATRU, MARIN ÎNTINSE MÂNA SPRE MĂSUȚA DE NOAPTE ȘI STINSE SONERIA CEASULUI DEȘTEPTĂTOR. CÂND SE CULCASE SE MULȚUMISE SĂ ÎȘI SCOATĂ DOAR PANTOFII ȘI HAINA. SE STRECURĂ AFARĂ DIN PAT ȘI MERSE ÎN BIROU. ABIA TERMINASE SĂ SE ÎMBRACE COMPLET CÂND UN ZGOMOT UȘOR ÎL FĂCU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se joacă și ei. - Până și-o rupe unu’ gâtu’. - Hai, lasă, dă apa aia. Ei, stai că trec să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna abia a început și ei, eh, ei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se opri în fața uneia din casele din piață, în jurul ei se formă, în tăcere, un cerc de gauchos uzi până la piele. La club, un fel de mic bar la primul etaj, mobilat cu o tejghea de bambus și cu niște măsuțe înalte din tablă groasă, persoanele de vază se strânseseră în număr mare. Se bău rachiu de trestie în cinstea lui d'Arrast, după ce primarul, înălțând paharul, îi urase bun venit și toată fericirea pe care și-o putea dori. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Bețivul își aruncă o clipă ochii asupra firavei făpturi ce-și îngăduia să-l întrerupă, după care, clătinându-se în chip și mai primejdios, începu să fluture pașaportul pe sub nasul noului venit. D'Arrast, fără grabă, se așeză la o măsuță și așteptă. Dialogul deveni foarte viu și, cu totul pe neașteptate, judecătorul se răsti cu o voce năprasnică, de care nu l-ai fi crezut niciodată în stare. În chip la fel de neașteptat, lunganul bătu pe dată în retragere, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un libret de operetă, supraveghetoarea. Ziua așteptată, deci. Dimineața, deținuta fusese dusă în altă parte a clădirii. Într-o cameră elegantă, cu covoare moi. Pereții acoperiți cu carouri mari, lustruite, din lemn. Au așezat-o într-un fotoliu, la o măsuță rotundă, acoperită cu sticlă groasă. Masa a vibrat : serviciul de argint pentru cafea, celălalt, din porțelan, pentru ceai. Un coș cu cornuri. Dulceață de vișine, unt, miere, mere, biscuiți. La ora zece au luat-o din nou din celulă. Au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în cele două culoare, la stânga, la dreapta, la palierul următor se pierde un nou grup, apoi etajul trei, la dreapta, la stânga, liftul a pornit mai departe, doi pași înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la biroul său, schițează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în cabina liftului, uită că a apăsat pe buton, se trezește la etajul patru, în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul, apoi la stânga, pe linia planșetelor de la fereastră. Prima, a doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut iar breteaua furoului, își apleacă umărul stâng, trage sub bluză, enervată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase, ironic și iritat, colegul Vornicu într-un bâlbâit dialog cu colegul Manole, soțul disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare, diagnostic însă nu cu totul nepotrivit. Nu cu totul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți pe Gigi, frate-miu, doctorul ? se aude vocea schioarei. Primește cadouri, ca toți. Țigări, cafea, băuturi, dar și brânză și carne. Suntem ca în Blocada Leningradului ! Auziți o chestie. O sticlă de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așa, mâine așa, fetița nu mă slăbea... Într-o zi, hai, zic, să-ți fac casă de păpuși, că pe-aici lemne avem destule, și de pomană. Și uite-așa, am ridicat-o cu mâna mea... Avea înlăuntru pătucean și măsuță și scăunel... toate ca pentru păpuși... Dar și omul mare se putea adăposti binișor. Acuma e goală. Dumnealor o păstrează, cum s-ar zice, ca temniță pentru ofițeri, și de aceea stă mereu pustie. Numai vreo săptămână a stat, astă-toamnă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și el a intrat în posesia manuscrisului transmis prin e-mail, îmi telefonează să-mi mai spun încă părerea despre scriitura sa. Prind un moment de relache la editură, scriu, acasă culeg pe calculator impresiile, și seara i le pun pe măsuța de corespondență de la Casa de cultură a Municipiului Iași. Iată textul: Vecinul de peste drum, 10 octombrie, 2005 STIMATE DOMNULE NICHITA, Am continuat lectura „Mașei...”, această țărancă de rangul I, cu o gândire efervescentă, neobosită în a zugrăvi o lume a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
se vede astăzi și hanul de odinioară. Nici o urmă... Doar locul este același. În rest, e cu totul altceva... Intrăm și ne căutăm un loc tihnit, unde să putem sta în voie. Ieșeanul dibuie ceea ce ne trebuie... -Uite colo o măsuță numai bună pentru noi, vere. Ne așezăm și când o “Coană Tincă” modernă ne întreabă ce dorim, îl las pe ieșean să ceară ce crede de cuviință. Eu... mă pierdusem în contemplarea “minunii” din fața mea... Când pe masă poposeau cele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-o deschisă, de altfel te taie pișarea. Îți treci între picioare servieta pe care nu ai lăsat-o din mână, ca să poți nimeri gaura yalei, și rămâi nemișcat câteva secunde, în gură cu revista pe care tocmai o recuperasei de pe măsuța de telefon, uitată la prima ieșire din casă, gândind dacă te mai întorci o dată să mergi la toaletă sau te ții până la serviciu. Dacă te întorci, întîrzii oricum, dacă nu te întorci, întîrzii pentru că oricum nu poți să alergi după
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Am servit într-o cârciumă, am spălat vase, bineînțeles după ce ne-am mutat din hotelul ăla luxos cu ventilator în tavan în cel în care nu am crezut vreodată că vom locui. Nici o stea. Un pat, un dulap zidit, o măsuță cu un lighean și toaleta, bineînțeles, pe hol. Eram singurii albi din hotel. Atunci am hotărât să plecăm din Antananarivo cu orice preț. Să ajungem într-o țară care măcar să aibă un consulat francez dacă nu o companie aeriană cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
acolo la Paris. Petreceam ore întreai fără să schimbăm o vorbă, ne țineam mult de mână și emoția mea pentru momentul când va trebui să ia o hotărâre se amplifica cu fiecare oră ce trecea. Am găsit un bilet pe măsuța de la intrare. Am ajuns noaptea târziu de la Paris. Am făcut duș și am dormit îmbrățișați. De când mă găsise în România, nu mai făcusem dragoste. Am terminat exact cum am început. Fără sex. Ți-am mai spus că îmi plac simetriile
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu a avut ingenioasa idee de a planta, prin cele mai umbroase și tainice desișuri câte o măsuță primitivă și bănci însoțitoare cu două-trei locuri. Singurătatea și liniștea de codru îi sunt perturbate doar de cotcodăcitul celor două găini pe care le are în proprietate și care își anunță zgomotos darul pe care îl oferă zilnic stăpânului lor
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
o poză pe care-am făcut-o în pauza prelegerii lui Hassan despre pragmatism și postmodernism. Nu știu ce am făcut cu adevărata vedere nr. 6. Poza prezintă holul hotelului. Canapele și fotolii de piele, lămpi aurii ca niște globuri coborând peste măsuțe "de cristal", reproduceri după Andy Warhol pe pereți - Marilyn Monroe mâzgălită pe un zid în paragină -, uriașe buchete de flori artificiale/ stânjenei și tuberoze, în fața recepției. înghesuindu-se în jurul marelui samovar pentru cafea, înconjurat de ceșcuțe pe farfurioare, mai mulți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Florin, Pia și ceva din profilul lui Antal. Liisa îl agresează cu întrebări pe Raymond Feder-man, al cărui accent franțuzesc aproape că a impresionat hârtia fotografică. Grecul, Michael, și Tatiana Venediktova asistă, în picioare, cu cafelele în mâini. în jurul unei măsuțe stau Gass, figură de bunicuț rotofei și cărunt sub pielea căruia s-ar fi strecurat un adolescent vioi, și Ihab, la costum și cravată, cu cearcăne la ochi, delicat și blând, mai curând un simbol al toleranței, pluralismului și unității
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oră mai devreme. Era duminică dimineața și holul era pustiu. A mai sosit un tip cu un început de chelie (era Mușina), cu care am urcat în podul facultății. Cenaclul se ținea acolo, într-un spațiu vast și sobru, cu măsuțe pline de scrum, înconjurate de buturugi în chip de taburete. Ne-am adunat până la urmă vreo zece inși, a venit și "tata Croh", cum îi spuneau cei mai "bătrîni" din cenaclu, și din momentul acela s-a creat atmosfera unică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
într-o epocă dezastruoasă ca aceea, pare un fel de utopie livrescă un loc în care vindea cărți Mircea Nedelciu, era magazioner Florin Iaru și hamal (hamal pur și simplu!) Dan Stanciu. în librărie era un spațiu de discuții, o măsuță pe o estradă, unde ne-ntîlneam și comunicam, autori din toate generațiile, fără să ne pese măcar de cablajul de dedesubt. Sau coboram, uneori și câte zece-doisprezece, la Florin în magazie, unde trebuie să fi fost de asemenea microfoane, dar unde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care-și cumpăra blugi de la sârbi în talciocul din Timișoara): "Ama ița?" (ai pantaloni?) Am început să rî-dem și, după ce ne-am umplut ceștile cu cea mai minunată 217 cafea pe care am băut-o vreodată, ne-am întors la măsuță, unde am găsit formația noastră obișnuită: Antonio, un arheolog italian care recita cui vroia și cui nu vroia din poezia greacă antică, dar cu o voce de scapet atât de comică, încît efectul era invers decât cel dorit de el
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Predrag nu ne-a lăsat să lâncezim totuși, ci a continuat o discuție despre clișeele de tipul "cum e sârbul, cum e ungurul, cum e rusul" etc, discuție la care, de fapt, nici înainte nu participase decât el însuși. La măsuța de alături, unguroaica "focoasă" trăgea cu urechea, și nu degeaba, căci i-a mai fost dat să audă o dată cât de bune la pat sânt semenele sale. Probabil că stereotipul unguroaicei focoase - perora Predrag - a apărut pentru că populațiile din preajmă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]