2,090 matches
-
doua, imposibilitatea de a împiedica acest lucru; cel mai puternic impune legi, cel mai slab trebuie să le respecte; în cele din urmă, totul concură la sporirea dezordinii și a confuziei; ca un curent impetuos, cel mai puternic rupe zăgazurile, măturând totul în cale și expunând nefericitul organism revoluțiilor celor mai dezastruoase 9. Este adevărat că prinții își permiteau să se ghideze după balanța de putere pentru a-și promova interesele. Realizând acest lucru, era inevitabil ca ei să schimbe taberele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
eu actorie. Vreau să fiu corectă cu mine în viața personală și profesională. Am mai spus asta: „Am 26 de ani și sunt pregătită și să ajung foarte sus, și să ajung foarte jos. Doamne ferește, dar dacă o să ajung să mătur strada, măcar știu că strada mea va fi cea mai curată și toată lumea o să se simtă foarte bine mergând pe ea.“ Uite, apropo de Cristi, lucrul prioritar pentru mine este să am întâlniri importante, profesionale sau nu. Sunt tânără, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de exemplu, la un domn pe nume Dan Ilie Morega, personaj din specia șefilor eterni ai unei bucăți de România. Fost șef la Cooperație pe vremea Partidului Comunist, ulterior membru FSN, apoi PSD, apoi PRM și apoi PNL, el a măturat cu prezența sa tot spectrul politic, de la stânga comunistă la dreapta liberală. Ei, și la un moment dat domnul Morega, bănuit că și-ar fi folosit funcția de președinte al filialei PNL din Gorj ca să strângă cu de-a sila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
stă pe o scândură și aruncă pietre de la stânga la dreapta. Stă înconjurat de pietre, în stânga și-n dreapta, și nu se uită în jur. Trebuie numai să nu plouă, altfel ordinea lumii i s-ar prăbuși în cap. Altul mătură niște scări înalte, în fiecare zi, de mai multe ori pe zi. Metodic, apăsat. „De ce aruncă pietre dintr-o parte într-alta?“ „Pentru că are asta în sânge. Ce, dumneavoastră n-aveți filmul în sânge?“ Așa i-a spus Adinei Pintilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
pentru sine, ca să crească. Adinei Pintilie, care s-a dus la azil neștiind ce oameni o să găsească, i s-au dat nu niște personaje, ci niște persoane. Ignat care mută pietre cât e ziua de lungă, Ocsi care când nu mătură scara combate împreună cu Alexander pe tema lui Dumnezeu (Alexander e pe firul scurt cu Dumnezeu și comandă ploaie), Laszlo care face meloterapie, Abel (chiar așa!) care nu face decât să-i ajute pe ceilalți să se îmbrace, să se spele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
au pereche inergativă) și verbe reflexive cu interpretare reflexivă sau reciprocă: Ion cântă (cântece) > Cântatul lui Ion în baie a scrie, a picta, a decora, a pescui, a ara, a culege, a traversa, a semăna, a fotografia, a cheltui, a mătura, a deretica, a împleti, a visa, a fura, a minți, a învăța, a mânca, a bea, a recita, a fuma, a suge, a tricota, a murmura, a asculta, a traduce; a se pregăti, a se spăla. Cornilescu (2001: 484−488
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și strigătul răgușit al papagalului bătrân, cu penele roase, ce scoate un plic subțire din cutia de carton a celui ce ne pândește la colțul străzii. Care ne pândea, deoarece figura acestui mărunt apostol al străzii a dispărut, a fost măturată, ca și aceea a tocilarului care ascuțea cuțite, a geamgiului, a iaurgiului și a altora ce curgeau din alte secole, din alte mentalități. (În anii ’70, locuind la Paris Într-un mic hotel În „cartierul latin”, la colțul unei străzi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
luptă. Marsilieza francezilor, creată de un tinerel ofițer necunoscut, a animat și mobilizat mii și mii de inși din diverse straturi sociale, dramele lui Schiller au aprins nu numai În ducatele germane flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga Europă de atunci cu flacăra egalității și a demnității umane, conform dedicației inserate pe revoluționara sa dramă, Hoții - in tyranos - jos tiranii! Sigur, unii dintre corifeii vechii emigrații pariziene Îmi reproșau că nu am dat prevalență luptei politice; chiar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
brațe, biberonul în gură, încalecă bancheta, smucește-l, culcă-l în poală cu fața în sus, adoarme, fîn, programarea muncilor agricole, mă răsucesc pe canapea, caut locul mai bun, mai înainte am dat cu capătul broboadei pe jos, i-am măturat semințele scuipate, unde mai vezi pe cineva pe aici că face ca tine! gîtul frînt la cei mai mulți, compromis între așteptarea și chinul să dormi, cazi de pe bancă din somn în genunchi, fruntea de pardoseală, rîzi năucă de rușine și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
eu, vrei să te bat pe dumneata, că ești femeie?! promoroaca dimineții pe nasul copiilor, ceilalți se eschivează, alcool, somnolență ori altceva, of, Doamne, Doamne, Doamne, nu mai pot de trei ori! fratele cu capul pe piciorul meu, fularul alb mătură pe jos, de ce cu mîna neagră? a ars că mi-era frig și ca să mă încălzesc am dat foc la casă! văleu, văleu! din vis în grupul Geza Vida. Ora 3,05, în acceleratul Vatra Dornei București, după Bacău, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu mielul în cap pe locomotivă, strălucește negru, băi Vasilică, dă-te jos de acolo! el se tot uită, închide geamul pe lateral, pornește, căciula dă-o jos, călugărul urmează spre mănăstiri cu rucsacul, în spate vagoanele de cotituri savante mătură luminile Văii Siretului, din cîteva încercări le-am astupat, senin deasupra, prima stea, Ruginoasa podeț ciorchine de băieți, hăiturile de Anul Nou au învelit trenul, îl așteptați, transportul ieșind cel mai bine în prezent, Tîrgu Frumos amfiteatru de case de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
anume, în memoria colectivă. Erupția naționalismului în istoria ideilor politice a provocat confiscarea memoriei colective de către programele naționaliste și subordonarea sa statului-națiune. Memoriile colective locale întreținute de grupuri sociale diverse (sub forma legendelor, poveștilor eroice, folclorului etc.) încep să fie măturate și înlocuite de o singură memoria națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ion Micu Moldovan, care recurge la aceeași explicație a munților ca aziluri ale naționalității pentru a justifica permanența românească. "Furtunile" care au bătut continuu asupra teritoriului dacic "au înghițit toate popoarele barbare, ce au călcat pământul Daciei, sau le-au măturat de aici. Numai Romanii s-au ținut prin toate furtunile acestea, numai ei le-au învins pe toate. Și s-a adeverit într-înșii zicala "apa trece, pietrele rămân"" (Moldovan, 1866, p. 19). Unitatea. În privința registrului discursiv referitor la ideea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
educație și venituri superioare tinde să conceptualizeze comunismul prin prisma narativei oficiale a traumei culturale; pe de altă parte, populația mai puțin educată, cel mai afectată economic de dificultățile tranziției postcomuniste, se raportează la trecut cu nostalgie, deplângând securitatea socială măturată de instalarea ordinii capitaliste. După cum conclude istoricul A. Cioflâncă (2010), "comunismul a pierdut bătălia cu istoria, dar, cel puțin deocamdată, nu și pe aceea cu memoria". La o analiză mai atentă, concluzia trasă de A. Cioflâncă, potrivit căreia comunismul a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
batozei, acolo unde a leșinat de foame și muncă istovitoare. Cum spuneam, aveam burticile lipite de șira spinării, mîncam susai și alte buruieni, dar foamea ne sfîrteca stomacurile și sufeream. Tata mai avea însă putere să glumească cu noi. Mai mătura podul și cele cîteva grăunțe adunate erau coapte pe plită, apoi împărțite cinstit de fratele meu mai mare, Mihai. Eu, Prîslea, eram cel mai lăcomior și acceptam cu plăcere cîte un grăunte, două, oferite de ceilalți din firava lor porțioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cât și prin stocarea apei de la ploi mai abundente și frânarea viiturilor. Defrișând un versant, obținem rezultatul ca o ploaie banală chiar să poată genera o viitură care capătă viteză, nefiind frânată de vreun strat vegetal, și care ajunge să măture totul În cale, chiar dacă nu poate și Îneca Într’o inundație. Prin apropierea de apă, Împingând ogorul și apoi casa spre luncă, nu ca odinioară, pe coasta dealului, respectiv pe culmea acestuia, ne-am expus riscului. Dintotdeauna au existat inundații
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ci, una exterioară, fie aceea obținută de pe ogor, prin pâine, fie aceea fosilă, benzina cu care-și „hrănește“ mașina. Dar, decât mașină, mai bine Radio Iași. Și veți vedea de ce. 10. „Cruzime“ Cristi e supărat pe mine. Nu pentru că a măturat penele Împrăștiate prin toată casa, dar cică am chinuit vrabia prinsă, În zori de zi, pe balcon. Deh! era Încă „oarbă“. Dar a avut bunul simț s’o calmeze pe „pisica“ lui, la fel de contrariată de „cruzimea“ mea, dar și săritoare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lecuiesc. Bubă rea, bubă sor’ cu ciuma și cu moartea, Să te-ndulcești ca mierea, Și ca izvorul vacii, și al oii, Să ieși din osu în carne. Și din carne-n piele Și din piele cu mătura te-oi mătura, Și -n râu te oi arunca, Cu cuțitu te-oi înțepa și-n pământ te-oi băga. Nu în oase, păcătoase, (numele) să rămână curat luminatu, Ca de Dumnezeu lăsatu. Acest descântec se rostește de nouă ori pe șase smochine
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
feliuri, Ieși de la (aci pronunță numele pacientului) din unghi. Dintre unghii, din șele, din picioare, din creierii capului, Din zgârciul nasului, din bujorii obrazului, Că de nu ieși de voie bună, Cu cuțitu te-oi tăia, Cu mătura te-oi mătura, Cu grebla te-oi grebla, Și-n poartă te-oi lua, în drum te-oi arunca. Clocile te-or râcâi, Și vai de tine va fi. Formula aceasta se repetă de nouă sau de douăsprezece ori, și numai după aceea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Cum să nu jelcuesc, C-am plecat pe cale,Pe cărare, Și-am întâlnit nouă fete, nefete, Pline de albețe,Pline de furtețe, etc. Taci (numele bolnavului) nu mai plânge, Că cu cuțitul ți-oi rade-o, Cu mătura ți-oi mătura o, Cu chindeul ți-oi șterge-o Și te-oi duce la râul lui Avram Și te-oi spăla pe față, Pe brațe Și vei rămâne curat, luminat Ca argintul strecurat, De la maica mea lăsat. Leacul să fie, Că plata
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
doua mireasă a anului și așa mai departe. Feliile ne atinse de pisică le desemna pe fetele care rămâneau să se mărite în anii următori, sau care erau ursite a rămâne fete bătrâne. Câte una din fete era pusă să măture casa de la ușă spre peretele din fundul camerei, pe care-l lua pe făraș și ieșea în miez de noapte să-l arunce la marginea satului. Dacă pe drum întâlnea om din sat, se va mărita cu fecior din sat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
facem plajă pentru ultima dată, mai ales că afară se arăta o zi minunată. După toate acestea, Janeta mi-a spus: Acum la treabă, mamă! Da, vom face curat lună, ca să lăsăm apartamentul cum l-am găsit la sosire. Am măturat, am spălat pe jos în bucătărie, în baie, am golit sertarele, dulapurile de lucrurile în plus, pe care le-am pus în punga pentru gunoi, am aranjat paturile, am făcut ordine în frigider aruncând ce nu mai trebuia, am șters
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
al unei odăi, singuratic, scriind cu creionul pe fâșii de hârtie înguste, pe care le avea gata tăiate în buzunar și apoi le arunca pe sub masă, când nu-i plăcea ce a scris! Și de câte ori băiatul de serviciu nu a măturat, diminețile, foile de hârtie aruncate de Eminescu, azvârlindu-le afară!" Menționarea "fâșiilor de hârtie înguste" conferă autenticitate scenei. Le foloseau, de regulă, gazetarii care aveau oarece relație cu tipografia. Hârtiile înguste", așa numitele ștraifuri, provenite din tăierea marginilor topului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
doctrină națională, e unul din stâlpii de căpetenie ai progresului uman." Pe denigratorii poetului, Goga îi avertizează sever: "Detractorii să fie liniștiți (...) De câte ori se ivesc astfel de insecte antipatice ce vor să-și țese pânza otrăvită (...) noi luăm măturoiul și măturăm..." Cum se vede, reacțiile literaților, în epoca lui Goga, erau dure, violente, neiertătoare. C artea lui Grama, "Eminescu. Studiu critic", a apărut în 1891. Sunt bine cunoscute intervențiile anterioare datorate lui Hasdeu și înscrise pe fondul polemicii cu "Junimea". Antijunimistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
consemnează istoria literară și le prezintă însuși dramaturgul, e nu numai bizarerie, ci și copilăreală cu iz de sacrilegiu. Crudu imaginează exact pe dos împrejurările premierei cu "Steaua fără nume": cică bietul Sebastian, recte evreul Iosef Hechter, era obligat să măture zăpada din stradă taman când se derula reprezentația la care, evident, nu i s-a permis să asiste. Ori, cum bine se știe, lui Hechter-Sebastian nu i s-a interzis prezența în sală, ci a numelui pe afiș. La final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]