2,098 matches
-
Amelia, în Umbria, printre niște vechi ruine s-a descoperit o statuie de bronz înaltă de aproximativ doi metri, însă spartă în bucăți. A fost reconstituită cu grijă, dovedindu-se o reprezentare a lui Germanicus: cu lancea în mâna stângă, mantia îndoită pe braț, încălțări militare, cu mâna dreaptă întinsă în atitudinea comandantului care începe un discurs, o adlocutio către oamenii săi. Chipul îi este calm, plin de siguranță. Statuia evocă probabil ziua când, printr-un gest de fidelitate extremă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pivnițe, o galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă în picioare pe mal, îmbrăcat cu mantia de purpură; oamenii săi îi aduc un prizonier de pe corabie. În spatele lui se zăresc fiica sa Julia și chipul puternic al lui Agrippa, victorios. Se spune că o altă parte a reședinței - nu știm cât de mare - a fost distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și tapet. Locul era mobilat cu zgârcenie: canapele și scaune ieftine și o masă pentru o singură persoană. Pe de altă parte, cele două dormitoare erau ticsite cu tot felul de obiecte necesare unui magician: frânghii, inele, baghete, peruci, costume, mantii, vopsele, machiaje, petarde, fire, baterii, detonatoare de mici dimensiuni, hârtie lucioasă, vată, instrumente sculptat lemnul, chiar și o mașină de cusut și un costum de latex, plus alte sute de articole asemănătoare. Își pregăti repede un ceai de plante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-o acolo, dar intervenția patrulei l-a făcut să se grăbească. Oare cum s-a simțit biata fată când bărbatul a apărut ca din neant, a imobilizat-o și i-a înfășurat frânghia în jurul gâtului? Cooper descoperi câteva pete pe mantia neagră și se grăbi să le pună la microscop și pe ecran. Mărite, petele arătau precum frunzele de salată verde. Atinse una din ele cu o pensetă. Era flexibilă. - Ce naiba mai e și asta?! exclamă Sellitto. - E un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fi văzut de public în oglindă și se strecoară afară la doar câteva momente după ce a intrat. Există un difuzor montat în unul din pereți astfel încât să pară că încă e înăuntru și lovește pereții. Odată ieșit, își leapădă repede mantia neagră și îmbracă un costum al unui asistent. - Înțeleg, spuse Sachs. Și am putea avea o listă a tuturor care cunosc acest truc? - Nu cred. E foarte răspândit printre iluzioniști. Omul Dispărut... Sachs își aminti că suspectul își schimbase hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
chei sau portofele de la oameni și să ascundă arme în hainele sale. E bun la a se deghiza, deci e evident că veți avea o mare problemă cu el din cauza asta. Dar cel mai important: „Omul Dispărut”, cerneala invizibilă, petardele, mantia de mătase - toate îmi arată că este un foarte bun iluzionist. Kara explică apoi distincția între prestidigitatori și adevărați iluzioniști, ale căror numere au de-a face cu oameni sau obiecte de dimensiuni mari. - Și de ce ne ajută pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a se asigura că Magicianul nu se materializase cumva în spatele ei. Caută cu atenție, dar fii cu ochii în patru. Până la urmă, nu a văzut pe nimeni. Dar nici Svetlana Rasnikov nu l-a văzut pe criminal camuflat sub mantia neagră și nici nu a știut când a apărut din umbră. Și nici Tony Calvert nu l-a văzut ascuns în spatele oglinzii atunci când s-a dus să cerceteze pisica falsă de pe alee. Nici chiar Cheryl Marston nu l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
semn către Kara. - Oau! După câteva minute, Cooper se întoarse cu mai multe foi listate la imprimantă. Începu să se adreseze echipei, răsfoind totodată printre ele. - Nu prea mult, spuse el. Ca și cum și-ar fi ținut toată viața sub o mantie. Erick Albert Weir. Născut în Las Vegas, în octombrie 1950. Niciun detaliu despre viața sa timpurie. A lucrat ca asistent pentru mai multe trupe de circ, cazinouri și companii de profil, apoi pe cont propriu ca iluzionist și artist al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în acest joc de „Prinde Mișcarea”, joc pe care, fără îndoială, nici nu știa că îl joacă. Tânăra femeie apăru pe scenă înt-un costum negru, strâns pe corp, cu o tăietură mare în formă de semilună în dreptul stomacului. Pe deasupra, o mantie strălucitoare și transparentă, semănând cu o robă din antichitate. Nu o percepuse niciun moment pe Kara ca fiind atractivă sau sexy, dar trebuia să recunoască faptul că ținuta din această seară îi dădea o puternică notă de senzualitate. Se deplasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-l privească în trecere. Dar apoi să gândi că poate era o metodă și pentru a-ți mări înălțimea. Se întoarse repede. Bărbatul dispăruse; văzu doar un coridor gol. Sau un coridor gol în aparență. Își aminti din nou de mantia de mătase cu care se ascunsese pentru a o ucide pe Svetlana Rasnikov, de oglinda de care se folosise pentru a-l ucide pe Tony Calvert. Simți cum pulsul îi crește; scoase arma din teacă și porni în viteză spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lîngă consulatul japonez, crucișătorul Idzumo deschisese și el focul. Tunurile lui scoteau flăcări prin fumul care se ridica din cele trei coșuri și se Învolbura deasupra apei, ca un boa negru de pene. Vasul Petrel era deja ascuns Într-o mantie de aburi, sub care flăcările mistuitoare se reflectau În apă. Două avioane de luptă japoneze zburară atît de jos de-a lungul Bundului, Încît Jim Îi putu vedea pe piloți În cabinele lor. Mulțimi de chinezi se Împrăștiară peste liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu timbre vechi, de la un țigan, timbrele cu Aviația Română, dar bani, niciodată. Cu minerul și-a cumpărat bilet la circ, s-a ținut În fața unui domn ca să pară copilul lui, și sub cupolă a apărut acrobatul zburător. Sus, cu mantia roșie, așteptând fără teamă saltul spre trapez, fără plasă. Vata de zahăr, broasca de tablă cu smoală, mingiuța cu rumeguș atârnată de elastic, femeia șarpe, nevasta faraonului, bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea puterii la ciocan erau acum afară. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce trupul este scos pe targă. Acest zeu cu manta roșie, acrobatul aerului, bucuria și primejdia zburând deasupra lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o doamnă colonel. Doamna colonel Îl ducea să vadă circul. Și eu am cântat la circ. În cor. Atunci. Sora ta dirija corul. Circul avea doi acrobați la trapez. Lumea pe acrobați Îi aștepta, nu pe noi. Unul avea o mantie roșie, celălalt, o mantie neagră. Avea un Chevrolet negru și mă invita să mă ducă acasă. Dar eu eram prea mică. Îmi vorbea de istorie, sau despre o istorie, și spunea că sunt niște formule. Am fost luni și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
colonel Îl ducea să vadă circul. Și eu am cântat la circ. În cor. Atunci. Sora ta dirija corul. Circul avea doi acrobați la trapez. Lumea pe acrobați Îi aștepta, nu pe noi. Unul avea o mantie roșie, celălalt, o mantie neagră. Avea un Chevrolet negru și mă invita să mă ducă acasă. Dar eu eram prea mică. Îmi vorbea de istorie, sau despre o istorie, și spunea că sunt niște formule. Am fost luni și eu la circul ăsta. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sunt niște formule. Am fost luni și eu la circul ăsta. Eram liber, adică vreau să spun că Îmi permiteam să am timp liber, de aceea eram libeer, cu toate că nu cred să fi fost vreodată copil cu adevărat. Cel cu mantia roșie a murit. Semăna mult cu lăptarul Pasere. La figură. Ziceau că acrobatul cu mantia neagră nu l-a prins bine, sau nu a vrut să-l prindă, cam așa ziceau. Se certau pentru o femeie pe care o iubeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să spun că Îmi permiteam să am timp liber, de aceea eram libeer, cu toate că nu cred să fi fost vreodată copil cu adevărat. Cel cu mantia roșie a murit. Semăna mult cu lăptarul Pasere. La figură. Ziceau că acrobatul cu mantia neagră nu l-a prins bine, sau nu a vrut să-l prindă, cam așa ziceau. Se certau pentru o femeie pe care o iubeau amândoi. Nu se puteau suferi. Se urau chiar și atunci când aveau de zburat. Nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
reumelor. Fierea se umflă lângă ficat, cute se așază sub fiece ochi. E vremea marilor oboseli. În gara de provincie (În sala de așteptare Întunecată) te așteaptă poetul. Amintirile verii, ucise sub nuc, colț cu Silvestru. Îl Îmbraci complice În mantia albastră a unui principe trădat de boieri. Îl scufunzi În plumbul istoriei. Cetatea. Un haiku de piatră. Agora, un cimitir de cuvinte. Dan Lotoțki le trage pe roată. E vremea marilor disperări. Neputându-se Împotrivi vălăului de lături rămase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui cu expresii mirate. M-am cufundat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă...! Bieți copaci cărora nu le e dat să se bucure de una din nopțile acelea negre de la câmp, de una din nopțile fără lună, cu mantia lor de stele pulsatile! S-ar părea că omul, când a răsădit fiecare dintre copacii aceștia în locul de-aici, le-a spus: «Tu nu ești tu!» Și ca să nu uite, ca să nu doarmă, li s-a dăruit iluminația nocturnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Încredere În tine fără să te cunoască, a crezut În tine până-ntr-atât Încât s-o dezbraci și s-o culci În patul tău, ți-a zis că ești un Înger, iar tu te-ai acoperit cu perfidie În mantie de sfânt, ca să-ți ascunzi poftele. Ca să nu mai vorbim de pisica pe care ai speriat-o cu numai câteva clipe În urmă. Aceasta este, mai mult sau mai puțin, suma ultimelor tale isprăvi, mare conducător al Consiliului Revoluționar, pacificatorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din biblie: „Și Noe sădind via, bău din vin și se îmbătă, dezvelindu-se în cortul său. Și Ham, părintele lui Canaan, văzând goliciunea părintelui său, spuse celor doi frați ai săi de afară. Și Sem și Iafet luară o mantie și mergând cu dosul înainte, acoperiră goliciunea părintelui lor. Și fețele lor erau, căutând înapoi. Și ei nu văzură goliciunea părintelui lor. Și Noe, după ce se trezi din vin, înțelegând ceea ce îi făcuse fiul său cel mare, zise: Blestemat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi răspunde Sigiliu pune
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
celorlalți. Avid de a mă înmulți, de a-mi lua un chip. Alter ego: acel „ce-ar fi dacă...“ devine un „cam este“ dar nu poate fi arătat. Fără să simt, clocit în sîngele meu fierbinte, secretul se îngreunează. Dar mantia sa poate să-mi ascundă infirmitățile și asta îmi dă putere. Falsul îmi pilește colțurile și umbrele devin blînde. Încerc să-mi ușurez povara spovedindu-mă oricui dar pentru toți adevărul e neinteresant și, poate, însăși spovedania mai minte. Secretului
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de imbecil. Doar cuvintele pot justifica orice.” „-Ți-e frică și ție”-exclamă tînărul V. oarecum bucuros. „-Știi că moartea înseamnă, dincolo de toate, propria-ți judecată. Înseamnă asaltul memoriei asupra amneziei vieții. Bucuriile perverse, răutățile aducătoare de satisfacție, fericirea învăluită în mantia arzîndei gelozii, toate devin materie veșnică, simultană. Te înrobesc și te condamnă definitiv.” Celălalt își aprinde o țigară. Fumează un timp privind în gol apoi, rănindu-mă așa cum îl văd aici, din timpul spitalului, răspunde: „-Vorbești pentru tine!” V. tînăr
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]