6,257 matches
-
active, vizând o mai bună cunoaștere de sine (a ști din ce este alcătuit inconștientul) și utilizarea cunoștințelor respective pentru o mai bună gestionare a propriei vieți. În cele din urmă, interpretarea viselor este determinată de aceeași intenție ca și maxima socratică: «Cunoaște-te pe tine însuți». Persoana are totul de câștigat devenind subiect (și deci activă), decât rămânând obiect (așadar pasivă) al vieții sale psihice. Ca urmare, putem considera că persoanele care își amintesc visele au o predispoziție mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
unitatea de timp”. După Gheorghe Cârstea (2000) viteza este capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente (părți) ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuțeală) maximă, în funcție de condițiile existente. Rață Gloria (2006), definește viteza astfel: „aptitudinea psihologică înnăscută a omului, poate fi definită drept capacitatea organismului de a executa acte sau acțiuni motrice, cu întregul corp sau numai anumite segmente ale acestuia, într-un timp cât
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
ta, cât și În persoana oricărui altuia, totdeauna În același timp ca scop, iar niciodată numai un mijloc”. Pentru Im. Kant, acțiunea mea trebuie să aibă un scop moral, prin care să mă pun În acord cu lumea: „Acționează ca și când maxima acțiunii tale ar trebuie să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. În felul acesta, este subliniată relația „acțiune - voință”, dar puse sub semnul legii morale care mă face responsabil de actele mele și-mi comandă scopurilor ultime ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interese diferite. Dacă nu chiar ostile. Napoleon dorea să se extindă spre răsărit, Alexandru dorea să pătrundă cât mai adânc în inima Apusului. Mizând pe cartea „sincerității”, Napoleon a plusat miza: - Aliatul meu este prietenul meu. Formularea, cu iz de maximă, conținea vizibil invitația de încheiere a unei alianțe. Ceea ce lui Alexandru nu i-a fost greu să bage de seamă. Dar acesta ezita, pe moment, să-și spună părerile. Cum Napoleon nu obișnuia să aibă timpi morți, a continuat: - încrederea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
exercita în voie toate libertățile; ele nu vor primejdui liniștea semenului său și nu vor păgubi colectivității. Libertatea precedată și nutrită de caritate, este climatul optim îngăduit desăvârșirii omului. Dar cât de departe este această libertate creștină în dragoste, de maxima rabelaisiană, "fais ce que tu vouldras!", care a obsedat atâția din visătorii doctrinari ai secolului XVIII!... Statul salazarian, stat creștin și totalitar, se întemeiază, înainte de toate, pe dragoste. Afirmația aceasta poate părea, în ochii competenților, o iresponsabilă exclamație de diletant
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de natură gnoseologică și morală. Cunoscând defectele lumii, individul superior își ia măsuri de securitate, nu se iluzionează, nu va fi un dezarmat. Am întocmit, din curiozitate, o listă a noțiunilor morale aflate în opoziție în cele peste două sute de maxime și le-am distribuit în șase grupe tematice. Recurența lor este semnificativă. Cele mai multe aforisme, peste șaizeci, sunt observații psihologico-morale cu caracter divers: ofensă-bunătate, durere-gelozie, plăcere abstractă-plăcere senzuală, pudoare-impudoare feminină, grosolănie-rușine, poli-tețe-inoportunitate, morală-ipocrizie, dispreț-sensibilitate, nai-vitate-cinism, spirit analitic-mizantropie etc. Neînșelat de aparențe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
orgasm. Ușor. în brațele mele. Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Liv. Bea de-aici, Virgil. Apă de izvor. Mănâncă de-aici, Virgil. Fructe din ponor. Odihnește-te, Virgil, taci, De odihnește-te. Dormi. Asta lecuiește. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Scuze c-am vorbit. Scuze c-am mișcat. Scuze c-am trăit. Scuze. în genunchi. Iartă-mă. Liv. Milostiv. Rimează. Sau, și mai bine. Liv. Curativ. Pentru mine ea era întotdeauna Liv, numele ei era legat de portativ și calitativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și totuși atât de frumoasă. Focul din ea putea mistui bărbatul, gheața din ea putea, să-l vindece. Nu eu eram acel bărbat. Pentru. Ea. Liv, culmea înghețată a perfecțiunii, cum m-a izgonit, cât de rău îmi pare... mea, maxima, lucru. Odată. Acum mult timp. înainte. Cei puternici nu iartă. Puținătatea celor slabi. DOUĂZECI ȘI OPT — Liv a fost soția mea, spuse Virgil, așezându-se la marginea luminișului și rezemându-se de un copac. I-ar fi trebuit un bărbat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
își rănise prietenul mult mai tare decât Flann O’Toole și într-un punct mult mai sensibil. Vina era acolo, dar părea că nu vrea să fie ispășită. Nu încă. Mai întâi trebuia să se prezinte. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Se scutură, străduindu-se să-și revină și să-și dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole, care-și afișa rânjetul violent. — Unde-o să se ducă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
împrumuturilor sufletești este recunoștința“. Iar o cugetare arabă spune și ea : “Recunoștința îmbracă trei forme principale: 1. Un sentiment din adâncul inimii; 2. O expres ie de mulțumire; 3. Un dar restituit pe care l‐ ai primit” . Lev Tolstoi emitea maxima : „Soția este necesar ă și bună, că‐ ți împarți viața cu ea și ai cu cine te sfătui. Soacra este bună și ea, cînd îți vorbește frumos și te privește cu drag . Dar nimeni în lume nu este bună și
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
din fiecare animal o ființă prin care Dumnezeu a vrut să dea omului o lecție morală (șoimul = bărbăția, iepurele = frica, ursul = mânia, păunul = îngâmfarea, pelicanul = jertfa etc.). Astfel miraculosul devine instrument didactic. În același sens este bine cunoscută colecția de maxime alcătuite în secolul al XIII-lea de călugărul benedictin Tommaso Gozzadini și intitulată Fiore di virtu. Maximile din Floarea virtuților sunt extrase din Biblie și din autorii clasici (Platon, Socrate, Aristotel, Pitagora, Ovidiu, Cicero). Fiecare dintre cele 34 de capitole
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și din autorii clasici (Platon, Socrate, Aristotel, Pitagora, Ovidiu, Cicero). Fiecare dintre cele 34 de capitole ale cărții cuprinde o definiție a virtuții sau a viciului, o comparație a virtuții sau a viciului cu un animal, iar după înșiruirea de maxime referitoare la viciu sau virtute urmează o istorioară adevărată. Concluzionăm că, într-o proporție considerabilă, mirabilul medieval s-a manifestat printr-o deformare a lumii normale, naturale. Piticii și uriașii, adăugarea unui organ sau a mai multora, ființele fabuloase rezultate
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Danny se gândi la cele șase luni ale lui ca detectiv, la cele două cazuri rezolvate rapid de omor în familie. Băieții de la morgă încărcară trupul în ambulanță, aceasta execută o întoarcere în U, apoi se îndepărtă fără sirenă. O maximă a lui Vollmer se impunea: „În omorurile cauzate de o pasiune extremă ucigașul își va trăda întotdeauna patologia. Dacă detectivul reușește să analizeze probele fizice de o manieră obiectivă, apoi să gândească subiectiv, din punctul de vedere al ucigașului, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și o să mă văd silit să-l iau de lângă tine. Celeste se așeză, cu genunchii strânși: o poză de sfârșit de an școlar, Praga, 1934. — Copilul îi aparține mamei. Chiar și un avocat ratat ca tine ar trebui să cunoască maxima asta. O replică fără răspuns. Mal lovi mocheta cu piciorul, după care ieși. Se așeză pe trepte și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din mijlocul căreia fusese răpită de naziști - cu lecții de limbi străine, tradiții culturale și obiceiuri europene -, ignorând amintirile pe care i le dezgropa copilului. — Copilul îi aparține mamei. Chiar și un avocat ratat ca tine ar trebui să cunoască maxima asta. Mal ascultă zgomotul produs de mașina de cusut a Celestei. Soldații de jucărie continuau să lovească în ușa lui Stefan. Găsi el însuși o maximă: salvarea vieții unei femei nu provoacă recunoștință decât dacă femeia are pentru ce trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce avea ea acum erau amintirile și o existență pe care o ura, de nevastă de polițist. Tot ce voia ea vera să-l ducă pe Stefan înapoi, în vremea chinurilor lui, și să-l facă părtaș la amintirile ei. Maxima lui finală: n-o va lăsa să facă așa ceva. Mal se întoarse în casă și se puse să citească dosarele turnătorilor comuniști - garanția gloriei în fața marelui juriu și tot ce îi va aduce ea. Putere. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ȘASE Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nostru. Depindem de turism și nu vrem să dăm totul peste cap pentru că un poponar l-a măcelărit pe un alt poponar drogat și sugător de trombon. Comprende? Danny își trosni degetele la spate, apoi îi turnă șefului una din maximele lui Vollmer: — Codurile uniforme de investigare constituie fundația morală a criminalisticii. Căpitanul Dietrich zise: — Gunoiul uman e tot gunoi uman. La treabă, detectiv Upshaw! *** Danny se întoarse la brigadă, încercând să găsească unele răspunsuri în colțul lui delimitat de paravane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am pășit într-un mic hol cu un du lap în perete, având ușile pictate în nuanțe argintiu-sidefii, în vreme ce pe cealaltă ușă, către baie, erau scrise de mână, 14 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE în negru, aforisme, versuri și maxime franțuzești. Până și tăblițele întrerupătoarelor erau pictate. A doua cameră, de un farmec boem, m-a surprins prin dezordinea lucrurilor puse parcă la întâmplare: uleiurile artistei, cărți, fotografii, afișe de expoziții, felicitări, afișe cu Sergiu Celibidache dirijând, o colecție de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
PIM, Iași, 2005; 7. Lumina educației - o microantologie a studiilor și a textelor pedagogice cu o postfață de Alexandru Zub, Editura PIM, Iași, 2005. 8. Vâslaș în luntrea vieții - memorialistică, Editura PIM, Iași, 2006; 9. Stropi de înțelepciune - aforisme, cugetări, maxime, Editura PIM, Iași, 2006; 10. - proză scurtă și poeme în proză, Editura PIM, Iași, 2007. În cuvântul meu de precititor pentru cititor la cea de-a zecea carte ce rotunjește - cu un titlu, Acorduri pe strune de suflet, cum nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
prin talentul și iubirea lor. Din prima încăpere, am pășit într-un mic hol cu un dulap în perete, având ușile pictate în nuanțe argintiu-sidefii, în vreme ce pe cealaltă ușă, către baie, erau scrise de mână, în negru, aforisme, versuri și maxime franțuzești. Până și tăblițele întrerupătoarelor erau pictate. A doua cameră, de un farmec boem, m-a surprins prin dezordinea lucrurilor puse parcă la întâmplare: uleiurile artistei, cărți, fotografii, afișe de expoziții, felicitări, afișe cu Sergiu Celibidache dirijând, o colecție de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua dimineții. Știu că sunteți grăbiți să plecați spre casă, după această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
marile tristeți ale lumii? Genere graecus, imperio romanus. Grec - prin naștere, roman- prin imperiu!... așa se visau toți. A visat imperiul lumii și renunțarea absolută la zădărnicia lumească. „Un regim are nevoie de o poetică, nu mai puțin decât de maxime de stat.“ Gerbert, fantasticul nostru prieten din Aurillac! Ale cărui cunoștințe, atingând legenda, i-au asigurat teribilul renume infam, de principe al vrăjitorilor, aliat cu diavolul. Ți-amintești, conopida mea? Ți-amintești formulele sale epistolare? Învăluite, viclene, dar de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anunțè oră exactè, urmând prezentarea știrilor, eu ar fi trebuit sè mè îmbrac și sè trec la bucètèrie, În mod obișnuit, atunci când îmi pun unt pe felia de pâine prèjitè, programul matinal continuè cu buletinul meteo care se încheie cu maximele zilei din principalele orașe, Dar eu sunt tot cu aparatul de râs în mânè, la baie și, uitându-mè fix în oglindè la obrazul supt, chiar cè am mai slèbit! încerc o senzație stranie, îndoindu-mè de realitatea din jur și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ce Îl apropie, În pofida a toate acestea, de Djahane? Un amănunt, dar un amănunt uriaș: nici unul, nici celălalt nu-și doresc copii. Djahane s-a hotărât, o dată pentru totdeauna, să nu se Împovăreze cu o odraslă. Khayyam și-a Însușit maxima lui Abu Ala, un poet sirian pe care-l venerează: „Sufăr din pricina celui care m-a zămislit, din pricina mea nu va suferi nimeni”. Să nu ne Înșelăm asupra acestei atitudini, Khayyam n-are nimic dintr-un mizantrop. Nu este el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și asta fusese un abuz de neiertat. Oamenilor le este deja destul de frică de moarte ca să mai aibă nevoie să le și apară În fața ochilor cu un zâmbet spunând, Salut, sunt eu, versiunea curentă, familiară ca să spunem așa, a funestei maxime latine memento, homo, qui pulvis es et in pulverem reverteris, și imediat după aceea, ca și cum n-ar fi fost destul, fusese pe punctul de a arunca unei persoane simpatice care-i făcea un serviciu acea Întrebare stupidă cu care clasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]