4,697 matches
-
iubesc nespus“, „vin către Tine, Doamne“) vine certitudinea că, atunci când va fi să se întâmple Plecarea, aceasta va însemna nu sfârșitul, ci regăsirea alături de cei dragi în cer. Din același motiv, părinții demult duși, sunt evocați nu cu tristețe, ci melancolie împletită cu bucuria rememorării. A plecat măicuța ... - ne spune poeta -, totuși „iese-n prag, face cu mâna“, „parcă (o) văd pe-a mea măicuță/ stând la masa cea rotundă“, iar în Părinții ne face cunoscut că ei „mi s-au
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358062_a_359391]
-
ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri. Floarea Cărbune, autoare a mai multor volume, primind diferite premii, este un suflet luminos și blând, cum subliniază și Anne Marie Bejliu, fiind îngândurată, visând pe malurile mării și trăind melancoliile plajelor:” O, mare, mare acoperită de cețuri,/ Ai făcut din mine, poetul tău!“ ( Poetul mării).Întreg volumul este un autoportret liric ce îl aflăm în poeme încărcate de cutremurări delicate și de gesture premonitorii. Amestecul de jubilație candidă și de
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
cu fiece bocet/ de neiubire. Sau, Toamnă în derivă// Umbre de pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ până-n rărunchi,/ o secure.../ Desculț, în rama fără tablou,/ albastru doar paznicul cocoșat/ a rămas./ Cu pașii de
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
plăcere. Nu-mi scoate din minte iluzia supremă, Că ești muritoare, când eu te cred eternă! Nu mă lăsa să mă înec în visuri Nici în ale gândurilor abisuri! Nu încerca să-mi cânți o melodie, Precis voi aluneca în melancolie! Nu-mi trebuie nimic din Univers, Ce-mi doream, demult s-a șters! 25 noiembrie 1966 Referință Bibliografică: DORINȚE SINGULARE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 588, Anul II, 10 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
DORINŢE SINGULARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358103_a_359432]
-
Manuscris > Jurnal > JURNAL DE ATELIER II - FRAGMENT DIN SCRISORI DE TRANZIȚIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINȚESA X - SCRISOAREA NR.134 Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Foto: Coloana - Femeia îngerul melancoliei ( lemn de cireș, trei metri ) " Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre (n n: pietrele din deșertul ICA) de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează aa mai fie piatră și devine
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
de toamnă este acesta: ridici mâinile în sus, cazi în genunchi și strigi din toți rărunchi, precum psalmistul: “Doamne, Dumnezeule, mari și minunate sunt lucrurile tale! Toate cu înțelepciune le-ai făcut! Amin!” E toamnă și dacă e toamnă e melancolie și romantism. “A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”, spune frumos poetul. Toamna e și un îndemn la contemplație, care nu este altceva decât o știință a iubirii. Ea
CRI ... , CRI ... , TOAMNĂ CRI ... , NOI TE AŞTEPTĂM SĂ VII! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358248_a_359577]
-
în: Ediția nr. 575 din 28 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 358 ÎNCĂ NU TE-AI DECIS? Nu am simțit parfumul ce degajă, O floare-n plină înflorire, Nici a iubirii curată vrajă, Ce inspiră suprema fericire. Inspiră-mi tu melancolia simplă, Un aer în care să mă simt familiar, Să simt sângele cum bate-n tâmple, Să-mi pară totul enorm de colosal. Căutând să mă redai vieții, Plină de optimism cotidian, În razele calde ale dimineții, M-aș simți
ÎNCĂ NU TE-AI DECIS? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357639_a_358968]
-
respectiv 5 silabe (în total 17 silabe) fără rimă sau ritm ci numai cu aliterații și asonante. Caracteristicile haiku-ului sunt libertatea inspirației, concentrarea expresiei, constrângerea exercitată de forma fixă și poanta finală, marcată de un umor ce nu exclude melancolia sau chiar tristețea. Mai mult decat inspirație, pentru a compune un haiku, este necesară meditație, efort și percepție. În cartea sa „How to Write, Share, and Teach Haiku”, William J. Higginson enunța: „Scopul primar al citirii sau scrierii unui haiku
HAIKU & CO de GEORGE ROCA în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357651_a_358980]
-
nostru, adică pretutindeni, în același timp în cer și pe pământ. De aceea mă lupt eu să înalt acum, monumental, pe socoteală mea, această construcție transcedentala, formată din „ Coloana soarelui de vis„ , care s-a născut din „ Coloana Femeia - îngerul melancoliei „ , care la rândul ei s-a născut din „ Coloana prizonierelor neantului divin „ și care, la rândul lor, aceste Coloane luminoase vor fi asamblate la această „ Stea arzătoare cu opt raze „ , pe a cărui colțuri eu I-am fixat câte o
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
cântecul acesta al sentimentalei Indila, ca aliat alinător celei ce nu mai are de partea sa decât vântul și ploaia, ziua și noaptea, chinul și dansul! Când vor să cadă, în primele zile din decembrie (2014), întâile ninsori cu tulburătoare melancolii, va fi frig de vom sufla în mâini, ne vom încotoșmăna în paltoane și ne vom înfoofoli sub căciuli...! Ne-om înveli inimile pline de dor cu o pătură sufletească, singura ce ține de cald inimii! Ne-om așterne în
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
pentru sine, și neîndoielnic, nu poate fi spus decît prin culori după cum nici nu există traducere pentru hîrtia fină, de un roșu palid si o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea pe urmele pașilor la ceasul asfințitului... cîtă melancolie, acum știu că-i e dor cu adevărat, la ce mi-ar folosi să mă întorc ? Referință Bibliografică: Miresme de anul trecut, unde n-au fost niciodată / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 513, Anul II, 27
MIRESME DE ANUL TRECUT, UNDE N-AU FOST NICIODATĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358693_a_360022]
-
copite / se smulge iernii / și-o rupe la fugă”. Aceste mortificații și jertfe aproape neomenești fac să răsară poezia precum orhideea printre spinii deșertului, unde se întrezărește “un sâmbure de lumină”. Ceea ce se remarcă în aproape toate poemele e tristețea, melancolia funciară, e nostalgia timpului prăbușit în sine și lipsa oricărei bucurii: “prăbușită în neguri / las dinții amintirii / să-mi muște / rana despăturită de umbre / spaima latră în adâncuri / dincolo de ridurile scoarței / zvâcnesc încă de sevă / încătușate primăveri / astăzi / ne mai
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
acest titlu: “Bacoviană”: și bâjbâi orb și surd / flămând de armonie / dezlănțuite ploi mă ung / mă risipesc și mă adun / în matca mea de agonie / e vânt, e rece de mormânt / și văd cum cad din mine bland / stropi de melancolie”. Și dacă nu ar exista Cel care “scoate lumina din fântâni” - care să-i arate drumul, s-o călăuzească, atmosfera aceasta ar înghiți și ultima picătură de speranță. Tristețea, oboseala, visul curmat, sufletul gârbovit, povara zădărniciei, așteptarea, deznădejdea, gustul amar
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
există și în textele scrise în spirit de haiku, creând o viziune esențializată asupra lumii și fenomenelor ei. Într-un poem emblematic pentru întregul volum, Mihaela Aionesei spune: “adorm legănată de chipul din năframă / la marginea unei simțiri / copleșită de melancolie / lumina îmi dezleagă pupilele”(Chipul din năframă). Reîntoarcerea în patria copilăriei nu se produce întotdeauna cu lejeritate. E multă hărmălaie acolo și intrarea nu-i liberă. E nevoie de un preț, un bilet de voie pe care nu-l ai
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Când m-a adus pe lume, poezia, Aveam un suflet urâcios și slut, A trebuit să-l dau pe tot, tribut, Să pun în locul lui melancolia. Cu doina am venit de la străbuni, În miorița ne-am țesut fuiorul, Colindul l-am făcut cu plugușorul Și legământul vieții, prin cununi. Dar toate astea, astăzi, au pierit. Au dispărut și rima și piciorul, În poezie nu mai punem
M-A CRESCUT POEZIA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358762_a_360091]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 855 din 04 mai 2013 Toate Articolele Autorului Doamne dă-mi melancolia oricând lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte acest Iisus Hristos se-nalță-n cuvânt această pagină-i doldora de morminte Lacrimi amare îmi curg din cuvinte o iartă-ne pre toți care murim cântând stele tot mai reci răsar
SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344585_a_345914]
-
foc o inimă ... și colțul acesta e prea aproape de lume..., dar ziua îngenunchează numai pentru dragoste! ... CINE ȘTIE? ... Pentru idei ajung pân' la secundă! Azi mă închin și mă întorc în seară; Un teritoriu viu stă să mă doară, Lăsând melancolia mai rotundă ... Aș pune punct, dar sunt în plină vară! Revin, plecând pe viscolita undă; O rază îmi arată cât de scundă Mă simt în fața Lui... Dar, gândul zboară ... Am să-mi asum neliniștile toate. Nesomnului i-aș pune iar
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
este dominat de exercitarea unor munci mai statice la care se poate ușor renunța. Doinele de dor, chiar vestita Mioriță subcarpatică și baladele haiducești au impregnat întotdeauna cultura locală cu melodii în game minore care aduc în sine dorul și melancolia. Muzica mai evoluată a preluat specificul cultural. Hora Stacato a lui Grigoraș Dinicu, baladele și cântecele de pahar ale vestitului Barbu Lăutaru sunt exemple din mii. Culmea a fost atinsă de George Enescu. Probabil nu știți că rapsodiile sale au
DIN LAC ÎN PUŢ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350699_a_352028]
-
ici / fusul colea / fusu-n poală la lela /”. Ar pare o manelă după vorbele cântate dar melodia este Dumnezeiască. Chiar nu mai are România cântări specifice care să descrie minunatele peisaje cu dinamismul cărărilor de munte armonizate de ciripitul păsărelelor, sau melancolia unui apus de soare ce mărginește bogate holde sau... Cultura populară a imortalizat în zeci de cântări și jocuri care ne repezită atât natura cât și sensibilitatea umană. Nu trebuie căutat mult. Un dram de voință ar fi suficient. Am
DIN LAC ÎN PUŢ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350699_a_352028]
-
să își micșoreze, cu o năvălnicie absurdă și mult prea ieșită din comun, raza. „La revedere, Magda!...”, a rostit domnul IOANIȚOAIA (așa cum îi spun eu în continuare și azi), cu mâna fluturând ușor prin aer a despărțire și cu o melancolie nefirească în privire. „La revedere, domnule IOANIȚOAIA!... Ne vedem luni.”, i-am răspuns cu politețe, neștiind însă că aceste simple vorbe de salut vor fi și ultimele din întregul nostru dialog existențial. Câteva zeci de minute mai târziu, academicianul HORAȚIU
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
crești. Atunci mi-a apărut în fața ochilor o adevarată panoramă. Nimic nu mai avea speranța în viitor. Un barbat înalt, bine făcut mi-a apărut înaintea ochilor. Părea că privește peste un zid năruit de durere, de tristețe. O imensă melancolie îl cuprindea. Privirea acestuia mi-a rămas adânc întipărita în minte. I-am spus spiridușului: - Mi-am dat seama că nu e bine să fii mare . Totul din jurul tău nu mai are pic de inocentă, visele sunt departe de tine
COPILARIE, DULCE MINUNE de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350750_a_352079]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului TOLBE CU ANI! Tolbe pline cu ani, Scrin cu amintiri. Iubiri incerte! Iubiri concrete, Veșnice prezențe, În ale vieții esențe! *** TRISTEȚEA SĂ FUGĂ Mă zbat în cruntă melancolie, Simt frânturi în trupul trunchiat, Prefer viața inocentă prin poezie, Sufletul nu mi-l vreau feliat! Divinității îi adaug o rugă, Tristețea în veșnicie să fugă! Referință Bibliografică: Tolbe cu ani! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504
TOLBE CU ANI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358836_a_360165]
-
nu aparținea formelor celei în care se desfăta întru adâncirea simțurilor, pentru că aceste tablouri evidențiau funcții ale elementelor picturale plate sau motivele curbilinii. Picasso era un revenit în iubire, el niciodată nu își părăsea definitiv amantele. Atunci, când se întrezărea melancolia, se așeza în fața pânzei și începea să le contureze formele și asta îl făcea să își trădeze viața dublă, pentru că imaginile amantei sale secrete se transformau în imagini terifiante, subiecte lirice, uneori erotice, în care combina culori intense cu forme
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
durerea produsă de pierderea fiului. Acest eveniment nefast din familia sa și-a lăsat amprenta asupra întregii sale activități literare, ceea ce face ca în fiecare lucrare a sa să plutească o undă de tristețe. În versurile poeziilor din „Perlele uitării” melancolia ce se desprinde din ele pare să ajungă la hotarele paroxismului, a disperării poetului neînțeles născut parcă într-o lume care nu-i aparține, plină de suferință și durere, cu nedreptăți sociale, dar și ale destinului; o judecare a sorții
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
luat-o pe Hayfa cu ea în cameră alăturată. Numele, tot de la acea bătrână i-a rămas. I s-a părut frumos și l-a lăsat așa. Au trecut 17 ani, Hayfa era din ce in ce mai frumoasă și cânta de te cuprindea melancolia dacă o ascultai. O voce ca a ei nu se mai găsea prin împrejurimi, mulți erau de acord, că nu se mai găsea pe nicăieri. Ei ii plăcea atât de mult să cânte încât nu-și dorea nimic altceva. Era
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]