1,871 matches
-
1995 lui Terry McMillan, "Waiting to Exhale". Compoziția urmează formatul strofă — refren, cel din urmă fiind repetat pe durata piesei. În timp ce majoritatea cântecelor prezente pe "B'Day" prezentau caracteristici puternice, „Irreplaceable” a fost apreciat de critica de specialitate pentru linia melodică bazată pe ritmuri de chitară. Bill Lamb de la website-ul "About" a felicitat echipa Stargate pentru „producția simplă, orientată spre muzica pop”, listând compoziția pe locul al nouălea în ierarhia anuală a publicației ce contorizează discurile single R&B. În timpul recenziei
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]
-
Sick and Tired”. Aceste influențe sunt mult mai des folosite pe cel de-al patrulea material discografic de studio, "Heavy Rotation". Primul disc single, „I Can Feel You”, a fost compus de interpretul Ne-Yo, acesta punându-și amprenta pe linia melodică a înregistrării. De asemenea, compoziția „Same Song” a fost comparată cu piesele interpretate de britanica Amy Winehouse, solistă de muzică jazz și blues. Anastacia a vizitat pentru prima dată România la finele lunii noiembrie a anului 2004, în scopul filmării
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]
-
(cuvânt tradus în mod obișnuit ca "destin" sau "soartă", conform cuvântului din ) este numele unui gen muzical interpretativ și melodic care a originat în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai timpurii. Unii admiratori ai genului pretind că originile fado-ului reprezintă o combinare a ritmurilor sclavilor africani și a muzicii tradiționale portugheze, cu
Fado () [Corola-website/Science/309982_a_311311]
-
mari proporții între orchestră și instrumentul solist, desfășurat schematic astfel: A-B-C-B. „A” și „C” sunt conduse de orchestră, în vreme ce momentele notate cu „B” sunt acordate solistului, acompaniat de orchestră. (Înregistrarea pentru „Teleenciclopedia” cuprinde numai secțiunea „B”.) În plan armonic și melodic, partitura se remarcă prin abundența de modulații intermediare (scriitură de tip romantic), pasaje cromatice, contrastul între porțiuni melodice construite exclusiv din salturi și mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian, construită pe
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
în vreme ce momentele notate cu „B” sunt acordate solistului, acompaniat de orchestră. (Înregistrarea pentru „Teleenciclopedia” cuprinde numai secțiunea „B”.) În plan armonic și melodic, partitura se remarcă prin abundența de modulații intermediare (scriitură de tip romantic), pasaje cromatice, contrastul între porțiuni melodice construite exclusiv din salturi și mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian, construită pe o mișcare de acorduri mai puțin obișnuită (Re major - Miformula 1 major cu sextă mare adăugată ca întârziere a
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian, construită pe o mișcare de acorduri mai puțin obișnuită (Re major - Miformula 1 major cu sextă mare adăugată ca întârziere a cvintei, ceea ce obligă adoptarea variantei melodice a majorului; cifrajul corespunzător este I-II în Re major, cu al doilea acord drept sextă napolitană). Dacă interpretarea respectă indicațiile de tempo din partitură, durata totală a piesei este de aproximativ 7 minute. Partitura este destinată unei orchestre de
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
și patruzeci de minute”. În Londra, "The Times" a spus că stilul său dirijoral era „mai desăvârșit decât al oricărei alte persoane, cu excepția lui Richter” și că simfoniile sale erau „neîndoielnic interesante în combinarea bogăției orchestrale moderne cu o simplitate melodică, adesea apropiată de banalitate” - deși era prea devreme pentru a fi apreciate la adevărata lor valoare. Alma Mahler a trăit încă 50 de ani, decedând în 1964. S-a căsătorit cu Walter Gropius în 1915, a divorțat de el cinci
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
arată că tot ceea ce faci din inimă, te va răsplăti în cele din urmă și îți va aduce recunoștință. Mulțumim tuturor fanilor noștri de peste tot în lume!" În activitatea sa de creație Epica îmbină symphonic metal, progressive metal, gothic metal, melodic death metal, thrash metal, symphonic black metal și, mai rar, folk metal și power metal. Fostul chitarist al formației, Ad Sluijter, descrie formația ca fiind „un pod de legătură între [subgenurile] power și gotic”. Vocalista Simone Simons tinde că încadreze
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
(Recife, 19 aprilie 1886 — Rio de Janeiro, 13 octombrie 1968) a fost un poet, scriitor și critic literar brazilian care a trăit între anii 1886-1968. ", poetul globalității trăirii și al detaliilor prozaice surdinizate melodic." Manuel Carneiro de Souza Bandeira s-a născut la Recife (Pernambuco) pe 19 aprilie 1886 ca fiu al lui Manuel Carneiro de Souza Bandeira și al Francelinei Ribeiro de Souza Bandeira. În 1890 se mută împreună cu familia la Rio de
Manuel Bandeira () [Corola-website/Science/306150_a_307479]
-
octombrie, are loc lansarea albumului la Chișinău, fiind ultimul concert cu fostul basist Dima Scripnic. Albumul a fost realizat în studioul Alternosferei, partea de mixaj si masterizare făcându-se în studioul Life.N.Co din Chișinău. Alternosfera practică un metal alternativ melodic, cu clapa care "duce" toată melodia. Versurile lor sunt de cele mai multe ori de dragoste, avand însă și conotații sociale sau politice. Ca sound, Alternosfera este unică în momentul de față pe piața muzicală basarabeană, contextul lor de influențe variind de la
Alternosfera () [Corola-website/Science/304858_a_306187]
-
Livia. Primul lor fiu este percuționistul Adrian Ciceu. În 1943, Teodor Ciceu este numit preot la Catedrala din Cluj și profesor la Facultatea de Teologie. Eugen vede pentru prima dată un pian în 1944 și începe să cânte corect ritmic, melodic și armonic o piesă pe care a auzit-o la radio. Urmează lecții de pian cu Aurelia Cionca. În 1949 familia se mută la București, unde este înscris la Școala de Muzică. A fost coleg cu Ileana Cotrubaș. Profesoară care
Eugen Ciceu () [Corola-website/Science/304876_a_306205]
-
său, violonistul Aurel Tudorache, Ionel Tudorache s-a împrietenit foarte repede cu acordeonul. A încercat la început să cânte și cu vioară, insă tatăl lui nu l-a lăsat. A crescut cu cântece lăutărești vechi, si chiar dacă încalcă puțin tradiția melodica, marele lui talent nu se sprijină doar pe ureche. În afară de ce a învățat după ureche, a studiat împreună cu un profesor de muzică. I-a plăcut de asemenea școală; a dat examen la o profesională de ‘Petrol și chimie‘ unde a
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
și "Venancia" ș.a. Spectrul variat al genurilor abordate demonstrează interesul compozitorului pentru cele mai diverse modalități de exprimare sonoră, pentru zone tematice și stilistice diferite. Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă, vibrantă și sinceră, ea cucerește ascultătorul prin generozitatea melodică și autenticitatea emoției pe care o comunică. Pe plan politic, Eugen Doga a fost membru al PCUS din 1976. El a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al R.S.S.M. în legislaturile IX - XI, apoi ca deputat în
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
românesc, cea din anii ’70. Remarcându-se deopotrivă ca muzician și poet, Vali Sterian a adus contribuții majore în dezvoltarea genurilor folk și folk-rock în România, dar și în realizarea fuziunii între starea și mesajul exprimate de versuri și linia melodică folk-rock. Iubitor de protest și cu un spirit acid, Sterian a reprezentat un segment artistic practic neîntâlnit în întreg peisajul muzicii românești. Pendulând între ironie și cinism, a criticat constant în cântecele sale lipsa de orientare a omului societății contemporane
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
practicat în mare parte în America de Nord cu un sunet greu asemănător cu speed metal, și ulterior un stil mai răspândit și popular în Europa (în special Germania, Finlanda, Italia și Scandinavia), America Latină (Argentina, Brazilia) și Japonia, cu un sunet mai melodic, mai ușor și cu utilizare frecventă a clapelor. Antropologistul Sam Dunn a trasat originile power metal-ului la sfârșitul anilor 1970, când terenul pentru stilul liric de power metal a fost creat de către Ronnie James Dio. Versurile orientate spre fantezie
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
explică cum Rob Halford de la Judas Priest a creat un model pentru vocalul specific power metal. Cântarea sa aproape pițigăiată a devenit una dintre principalele caracteristici ale power metal. O altă formație britanică, Iron Maiden, a adus sensibilitate epică și melodică metalului, creând o muzică imnică, o abordare adoptată pe larg de muzicienii moderni de power metal. Apariția scenei germane timpurii de power metal a fost făcut posibilă în special de către formațiile Scorpions și Accept. Chitaristul suedez Yngwie Malmsteen a avut
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
power metal album până în prezent. Combinația sa volatilă de putere și melodie va inspira o întreagă generație de trupe de metal". -ul, în forma lui obișnuită, constă în piese rapide cu accent pe melodicitate, deseori bazate pe clape. Vocea este melodică și de obicei cu intensitate înaltă, și folosirea pedalei duble este practic obligatorie. Ca stil, power metal tinde să folosească chitară ca un instrument melodic decât ca unul ritmic, deși există excepții. Tematicile versurilor sunt în majoritate bazate pe fantezie
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
obișnuită, constă în piese rapide cu accent pe melodicitate, deseori bazate pe clape. Vocea este melodică și de obicei cu intensitate înaltă, și folosirea pedalei duble este practic obligatorie. Ca stil, power metal tinde să folosească chitară ca un instrument melodic decât ca unul ritmic, deși există excepții. Tematicile versurilor sunt în majoritate bazate pe fantezie. Power metal-ul este aproape în exclusivitate european, și toate trupele mari sunt dintr-o regiune a Europei. Power metal`ul modern datorează o tonă
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
Evident că sunt combinații de Heavy metal, trupe de Tradițional metal care tind spre power metal. Italia: Una dintre cele mai prospere școli. Power metal`ul italian (de cele mai multe ori simfonic, caracterizat drept foarte "baroc") are în comun câteva caracteristici: melodic, deseori clasic sau cu o tentă progresivă în scrierea pieselor, versuri foarte mult bazate pe fantastic, voce cu intensitate foarte înaltă și obsesie pentru viteză, viteză, viteză. Aceasta scenă a explodat la sfârșitul anilor `90 și sunt destul de multe trupe
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
dar nu așa de agresiv ca cel german. Metal`ul suedez adeseori are un sound mai "lucios". Reprezentanții lui sunt Cryonic Temple, HammerFall, Lost Horizon și Sabaton. Japonia: power metalul japonez este caracterizat ca fiind rapid, plin de viață, rapid, melodic având influențe din partea progressive metal-ului și a altor genuri. Vocile soliștilor japonezi dau o savoare ciudată pieselor, emoție, care nu prea este apreciată de publicul larg. Unul din cele mai bune exemple ale acestui tip de de metal este
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
ale acestui tip de de metal este trupa Galneryus. Brazilia: este un gen care, în mod ciudat nu pare a fi o combinație a celor de mai sus, acesta este plin de viteză, în ciuda acestului lucru uneori este mai mult melodic, ajungând să fie chiar lent, apropiindu-se de accent-uri simfonice în unele cazuri. Evident că sunt și alte trupe devotate Power metal`ului din multe alte țări decât acestea, dar aceste 3 stiluri sunt modurile predominante de power metal
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
Giant Steps, compus exclusiv din compoziții proprii. Piesa care dă titlul albumului, reprezintă chintesența noului stil dezvoltat de Coltrane, conținând progresii succesive de acorduri extrem de complexe, în care artistul utilizează serii alterate de acorduri, așa-numitele “Coltrane changes”, dezvoltând improvizația melodică și armonică. Giant Steps ilustrează extrem de bine stilul inovator al lui Coltrane și rămâne un album de referință în muzica de jazz, conținând cele mai complexe structuri armonice din muzica acelei epoci. În 1960, John Coltrane și-a format propriul
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
percuție, a devenit ceea ce istoricii jazzului numesc “cvartetul clasic”. Muzica grupului, dominată de personalitatea lui Coltrane, va fi tot mai conceptualizată, muzicianul optând tot mai mult spre un stil armonic static care îi permitea să-și dezvolte improvizațiile ritmice și melodice. Pe scenă însă, Coltrane prefera totuși un stil oarecum standard, reinterpretând piesele sale deja “clasice”. Criticile îndreptate împotriva muzicii de pe vremea colaborării cu Dolphy l-au influențat totuși. În contrast față de radicalismul înregistrărilor din 1961 la Village Vanguard, albumele de
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
și substituții temelor muzicale, ajungând la arpegii formate din trei acorduri simultane, în stilul promovat de Thelonious Monk. Această “three-in-one chord approach” a produs sunete fluide, “aproape verticale din punct de vedere armonic”. Conceptul de sunet vertical (armonic) versus orizontal (melodic) se regăsește în muzica lui George Russell, cu care Coltrane a înregistrat în septembrie 1958. Conceptul de "sheets of sound" poate fi auzit pentru prima dată în 1957, în solo-ul din piesa "Trinkle, Tinkle" a albumului Thelonious Monk with
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
idei armonice, deși acestea fuseseră dezvoltate de Coltrane înainte de colaborarea cu acesta, în timpul colaborării cu Thelonious Monk. De fapt, Coltrane studiase armonia la Granoff School of Music din Philadelphia, explorând teoria muzicii contemporane, dar și lucrarea Thesaurus of Scales and Melodic Patterns a lui Nicolas Slonimsky (1947), care i-a servit drept material pentru exerciții. Prefața ultimelor ediții ale acestei cărți conține prima jumătate a piesei Giant Steps (melodie și armonie). "“You can play a shoestring if you're sincere.”" —John
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]