3,268 matches
-
De la Bocșa, de exemplu, au venit patru inși, adunarea elevilor și plecau și erau duși acolo. Acolo dădeau proba practică de sfârșitul școlii, probă practică, care ne-o transmiteau nouă ș-ncheiam situația școlară aici și noi eleiberam diplomele de meseriași ai acestor indivizi. Foarte mulți, foarte mulți am școlarizat și, se ajunsese la un sistem de lucru foarte eficient sub aspectul ăsta, așa, sub această privință”. Însă, în cazul în care beneficiarii (ca să folosim un termen actual, foarte uzitat) nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
facă școală aici și să se-ntoarcă în uzină-napoi. Era un soi de familie, de asta apărea și sintagma „nicolinist”. Acuma ?! Regretul, doar, că nu mai este, păcat că nu mai este, era un exemplu de fabrică făcută cu meseriași, care voiau să facă ceva, voiau, într-adevăr, să facă ceva”. Personal, am perceput declinul Nicolinei ca o permanentă zbatere. M-am angajat ca tânără profesoară la liceul omonim și am „prins” ultimii patru-cinci ani de istorie ai Nicolinei. Ani
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de zile - n. ns., S.P.] de zile lucrătoare pe an. Erau cei mai înstăriți oameni, noi fiind vreo cinci băieți în familie, trăiam foarte bine. I. A.: - Era o familie foarte respectată, s-nțeleg ? G. M.: - Sigur că da, erau meseriași, nu lucrau la cultura mare sau cum se spune la... prășit, erau meseriași. I. A.: - Ce studii ați urmat după școala primară ? Dar după gimnaziu ? G. M.: - Profesionala, la Nicolina Iași, am făcut trei ani profesională ucenici, așa era înainte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înstăriți oameni, noi fiind vreo cinci băieți în familie, trăiam foarte bine. I. A.: - Era o familie foarte respectată, s-nțeleg ? G. M.: - Sigur că da, erau meseriași, nu lucrau la cultura mare sau cum se spune la... prășit, erau meseriași. I. A.: - Ce studii ați urmat după școala primară ? Dar după gimnaziu ? G. M.: - Profesionala, la Nicolina Iași, am făcut trei ani profesională ucenici, așa era înainte, mai apoi s-a trecut la școala profesională... I. A.: - În ce perioadă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Care era nivelul de pregătire al angajaților ? G. M.: - La Nicolina și-n ziua de astăzi, un privatizat de ăsta, așa, caută muncitori de la Nicolina. Aceia erau cei mai buni muncitori. Nu că am lucrat eu acolo. Într-adevăr, erau meseriași, printre cei mai buni din tot Iașul ăsta sau eu știu de unde. Când îl auzeai că lucrează la Nicolina, era un meseriaș, specialist. I. A.: - Care erau relațiile dintre muncitori ? G. M.: - Fiecare își făcea datoria, să știi că acolo
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
muncitori de la Nicolina. Aceia erau cei mai buni muncitori. Nu că am lucrat eu acolo. Într-adevăr, erau meseriași, printre cei mai buni din tot Iașul ăsta sau eu știu de unde. Când îl auzeai că lucrează la Nicolina, era un meseriaș, specialist. I. A.: - Care erau relațiile dintre muncitori ? G. M.: - Fiecare își făcea datoria, să știi că acolo aveai..., își vedea... ! De la șeful de echipă, până la ultimul muncitor, fiecare își vedea de treaba lui. N-aveam nici o... să spunem așa
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
voiau case... unii voiau... fel de fel de neajunsuri. Nu erau... I. A.: - Care era relația angajaților cu elevii Liceului Industrial Nicolina ? G. M.: - Daaa..., se coopera foarte mult cu liceul, cu școala, aici se pregăteau, aici... de aici plecau meseriași, de la școală, plecau în uzina. Era o colaborare foarte strânsă între școala și uzină - c-așa se chema uzină sau întreprindere, mai târziu, întreprinderea mecanică... I. A.: - Ce evenimente majore s-au suprapus perioadei în care ați muncit la Nicolina
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aceste condiții, ei sunt preluați de către uzină. Și am trecut în uzină. Trecând în uzină, nu mai puteam să ocup funcția de director, pentru că nu mai eram salariatul acestei instituții și s-a creat un post, pentru că, totuși, școala dădea meseriași, cineva trebuia trebuia să se ocupe de asta. S-a creat un post de coordonator - așa era, coordonator al pregătirii de specialitate a elevilor - și acest coordonator avea niște sarcini, de fapt, care erau o continuitate a ceea ce făcea directorul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Bocșa, de exemplu, au venit patru inși, adunau elevii lor și plecau și erau duși acolo. Acolo, dădeau proba practică de sfârșitul școlii, probă practică, care ne-o transmiteau nouă și-ncheiam situația școlară aici și noi eliberam diplomele de meseriași ai acestor indivizi. Foarte mulți, foarte mulți am școlarizat și se ajunsese la un sistem de lucru foarte eficient sub aspectul ăsta, așa, sub această privință. După aceea, schimbarea regimului a însemnat sistarea prezenței inginerilor în uzină, în sensul că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
director când s-o născut CUG-ul și așa a crescut „Mase Plastice”, tot cu elevi de-aicea, „Metalurgica”, tot cu elevi de-aici, CFS-ul, care era tot cu elevi de-aici, dar tradiția acestei Nicoline era următoarea: muncitorii, meseriașii Nicolinei, și-aduceau copiii la școală aici. Din... cred că două erau motivele: una, că se puteau interesa foarte ușor de starea lor, de situația lor școlară, ș-a doua îi voiau înapoi în uzină, să lucreze alături de părinți. Părintele
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că se puteau interesa foarte ușor de starea lor, de situația lor școlară, ș-a doua îi voiau înapoi în uzină, să lucreze alături de părinți. Părintele ieșea la pensie și rămânea progenitura. R. A.: - Cum erau percepuți angajații Nicolinei ? C. G.: - Meseriași foarte buni. Ca peste tot, mai erau și indivizi care trăgeau chiulul, dar ca meseriași, ei se formau din tată-n fiu, de aici era și profesionalismul lor. Buni meseriași și foarte diverse meserii, fiind o uzină integrată, adică... turnarea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
doua îi voiau înapoi în uzină, să lucreze alături de părinți. Părintele ieșea la pensie și rămânea progenitura. R. A.: - Cum erau percepuți angajații Nicolinei ? C. G.: - Meseriași foarte buni. Ca peste tot, mai erau și indivizi care trăgeau chiulul, dar ca meseriași, ei se formau din tată-n fiu, de aici era și profesionalismul lor. Buni meseriași și foarte diverse meserii, fiind o uzină integrată, adică... turnarea pieselor, forjarea pieselor, prelucrarea mecanică a pieselor, asamblarea pieselor până la nivelul de produs, rodajul produsului
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rămânea progenitura. R. A.: - Cum erau percepuți angajații Nicolinei ? C. G.: - Meseriași foarte buni. Ca peste tot, mai erau și indivizi care trăgeau chiulul, dar ca meseriași, ei se formau din tată-n fiu, de aici era și profesionalismul lor. Buni meseriași și foarte diverse meserii, fiind o uzină integrată, adică... turnarea pieselor, forjarea pieselor, prelucrarea mecanică a pieselor, asamblarea pieselor până la nivelul de produs, rodajul produsului și expedierea lui, făcea uzina. Deci, ea pornea de la minereu, de la minereul de fier... avea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
facă școală aici și să se-ntoarcă în uzină-napoi. Era un soi de familie, de asta apărea și sintagma „nicolinist”. Acuma ?! Regretul, doar, că nu mai este, păcat că nu mai este, era un exemplu de fabrică făcută cu meseriași, care voiau să facă ceva, voiau, într-adevăr, să facă ceva. R. A.: - Cum decurgeau sărbătorile oficiale și care erau acestea ? C. G.: - A... [zâmbește] sărbătorile oficiale erau dirijate, erau impuse, era o organizare perfectă, în sensu’ că, la 23 august
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
secția cea mai nouă era Secția de Sculărie; aicea, unde aveau mașini de găurit, în coordonate, cu precizie de micron, care trebuia să stea la o anumită temperatură, mașina, scula și așa era la-nceput. Oricum, faptul că erau mulți meseriași, au fost puși directori de fabrici, Gîlea la IMAMUS, Mustață la CUG, pe Mustață l-am avut eu șef la Mecanicu'-șef... Budacea, cu care ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
el ! Era odată un maistru-turnător: „- Lăsați, dom' director, că nu știu ce...” Dom’le și, foarte curios eram să văd, ce-o să se-ntâmple cu ăsta. N-o durat mult, o săptămână, două și i-o desfăcut contractul de muncă. Era un meseriaș foarte bun, un maistru foarte bun. Asta-i ! Dacă nu-l înfruntai, era pâinea lui Dumnezeu, da' dacă-l înfruntai, trebuia să ai motive mult prea puternice, ca să reziști. Da. Mulți din Iași sunt nicoliniști, cel puțin colegul meu, Cotigă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tinerii mei colaboratori, care au aflat că pe terenul viran de lângă școală a funcționat cândva o uzină - poate una dintre ele mai importante ale industriei ieșene - că liceul în care ei învață, cândva, îi pregătea probabil pe cei mai buni meseriași din țară. Din punct de vedere științific, proiectul a devenit o provocare intelectuală cu parcurs îndelungat. O aventură a cunoașterii unde, pe măsură ce unitățile arhivistice cu greu se lăsau descoperite, parcă se înverșunau și căutările. Relatările martorilor au revelat un moment
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
beșleagăi, 4 bejenari cu cartea Vistieriei ai căpitanului Ion Hotincian și 14 ciocli. Cei 153 de birnici fuseseră „supuși” la diferiți boieri (slugi, breslași și scutelnici). În aceeași categorie se mai găsea un număr apreciabil de negustori și meșteri (37 meseriași, 5 negustori și alte profesiuni: 7 arnăuți, un pândar etc.). Datele statistice publicate de D. Ciurea diferă de cele publicate de Gh. Platon: 786 liuzi, 189 birnici, 58 hrisovoliți, 33 sudiți și 136 scutelnici sau breslași (în total 1.202
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locuitori, lucru ce se putea datora extinderii muncii salariate (în categoria salariaților sunt incluși burlacii, slugile și cei fără căpătâi, pândarii de la vii și alți oameni care depindeau de administrația târgului). Același document arată că numărul total al negustorilor și meseriașilor (inclusiv cei 611 sudiți) reprezintă aproximativ un sfert din întreaga populație, ceea ce sugerează o cifră de aprox. 2.500 de locuitori, cifră iarăși discutabilă, pentru că se situează sub indicatorii de care dispunem. Altă statistică a fost alcătuită la începutul anului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
static, pe care li-l conferise sistemul feudal de organizare. Numeroși negustori și meșteri au intrat în rândul sudiților (persoane aflate sub protectoratul consulatelor, mai ales pentru a fi scutiți de dări), alții erau trecuți în categoria evrei și țigani. Meseriașii țigani, robi pe moșiile boierești sau mânăstirești, în schimbul unei taxe, primiseră dreptul de a se stabili în târguri, unde-și exercitau meșteșugul. Ultima categorie înscrisă în Catagrafia din 1845 este aceea a oamenilor nesupuși dărilor (slujitorii bisericii, privilegiații, bătrânii și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
erau trecuți 79 țigani. Numeroși negustori și meșteri au fost cuprinși în rândul supușilor străini, al evreilor și țiganilor. În statistica alcătuită în 1849, se menționa că cei 17 țigani, care erau robii mănăstirilor, proveneau din diferite sate. Țiganii robi, meseriași, se bucurau de un tratament special. În schimbul unei taxe, ei aveau libertatea să se stabilească în târguri, unde își puteau exercita meseria, fiind în acord cu prevederile statutare ale breslelor respective. În 1830, Pavel Kiseleff, care guverna Moldova și Muntenia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
În anul 1600 era semnalată breasla negustorilor din Bârlad. Pe lângă motivele de ordin religios au intervenit, la începutul secolului al XVII-lea, și cele de ordin economic și social, care au favorizat formarea breslelor în Moldova. Odată cu dezvoltarea asociațiilor de meseriași și negustori și a instituțiilor lor, rolul șoltuzilor și pârgarilor este din ce în ce mai șters. Relațiile membrilor breslași cu autoritățile centrale și locale erau limitate prin însăși prevederile statutelor. S-a urmărit ca aceste bresle să devină un fel de asociații închise
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
neînțelegerile dintre membrii breslelor să se rezolve de către starosti. Breslașii se străduiau să nu aibă de-a face cu dregătorii administrației publice decât în cazuri deosebite. De fapt, în acest sens, erau avertizați de conducerea lor. Așa se explică de ce meseriașii și negustorii căutau să intre în bresle, unde se simțeau mult mai apărați. Pe această linie trebuie înțeleasă scrisoarea din 19 ianuarie 1709, trimisă de Mihai Racoviță locuitorilor din Huși. Mai întâi, domnul i-a înștiințat despre numirea unui nou
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
moarte. Exercitarea acestei funcții se datora existenței unui fond financiar special al breslei, care se păstra într-o lădiță specială, care purta denumirea de cutia breslei. Banii cutiei erau folosiți la procurarea materiei prime pentru breslași, întreținerea bisericii, asigurarea familiei meseriașului în cazul pierderii capacității de muncă ș.a. Starostele era dator să prezinte în fiecare an un raport despre veniturile și cheltuielile breslei. Una din funcțiile membrilor breslei era de a organiza înmormântarea meșterilor săraci sau a străinilor, folosind în acest
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sau a starostelui, atunci pedeapsa aplicată acestui meșter era, conform Statutului breslei ciobotarilor din Huși, „să fie sub gloaba breslei și 40 de toiege pedeapsă și dugheana să i se închidă păn nu se va împăca cu breasla”. De obicei, meseriașii breslei practicau în dughenile lor o singură meserie. Ciubotarii din Huși făceau excepție de la această regulă. Catastihul permitea practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea bărbință îndoită la cutie”. Practicarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]