1,698 matches
-
lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin ("Acer pseudoplatanus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante vasculare (ferigă, gențiană, iris), licheni și mușchi. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște.
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
Flora parcului este constituită din arbori (dintre care unele exemplare cu vârste seculare au fost declarate monument al naturii) cu specii de brad ("Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qurcus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), tei ("Tilia"), mesteacăn ("Betula nana"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), arin ("Alunus glutinosa"). Specii ierboase La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe (peste 750) specii de plante vasculare (unele dintre acestea foarte rare, motiv pentru care sunt protejate prin lege
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
de mamifere, păsări, insecte, reptile și pești astfel: • mamifere: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșie ("Vulpes vulpes"), lup cenușiu ("Canis lupus"), viezure ("Meles meles"); • păsări cu specii de cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), cocoș de mesteacăn ("Tetrao tetrix"), vultur pescar ("Pandion heliaetus"), vultur codalb ("Heliaeetus albicilla"), uliu ("Accipiter")vânturel ("Falco vespertinus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), lișiță ("Gallinula chloropus") sau rațe sălbatice; • insecte, pești, reptile (șarpele lui Esculap, șopârla de nisip, șopârla vivipară) și broaște. O atracție
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
constituită din mai multe specii arbori și arbuști, dintre care: Brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvestris"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), mesteacăn ("Betula pendula") sau jneapăn ("Pinus mugo"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice de pajiște și de stâncărie (dintre care unele foarte rare) cu specii de: garoafa de munte ("Dianthus glacialis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), gențiana ("Gențiana closii"), târsa mică ("Oreochloa
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), mesteacăn ("Betula pendula"), salcie de turba ("Salix myrtilloides"), salcie pitica ("Salix retușa"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L.") sau ienupăr ("Juniperus communis"). Ierburi și flori: rogoz ("Carex"), foaie grasă ("Pinguicula alpina"), pipirig (cu specii de "Juncus articularis" și "Juncus
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
întrețină. Familia Sturdza nu a revendicat această clădire. Ca urmare a lipsei de interes, zidurile de incintă și turnurile s-au surpat pe mai multe porțiuni, iar în incinta celor două turnuri rămase încă în picioare au început să crească mesteceni. Una dintre gospodăriile aflate în vecinătate s-a extins pe terenul fostului schit, amenajând acolo cotețe împrejnuite cu șipci din lemn. Materialele de construcții de la praznicarul aflat în afara incintei au fost depozitate în apropiere de biserică, apăsând asupra terenului pe
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
subterană, statuile au fost reinstalate la locul lor, părăsind parcul la începutul lunii mai 2012. În octombrie 2011, Primăria Municipiului București, prin ALPAB, cu sprijinul a peste 200 de voluntari, a finalizat acțiunea de plantare a peste 320 de arbori (mesteceni, castani, stejari, paltini, magnolii, sălcii etc.) în Parcul Izvor pentru a marca, simbolic, "Anul Internațional al Voluntariatului". Cu ocazia "Zilei Europene a Parcurilor", la 24 mai 2012 a fost inaugurată în Parcul Izvor aleea Václav Havel. Proiectul de realizare a
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
la București, Jiří Šitler, care a donat în acest scop 40 de tei, simbolul național al poporului ceh. La 15 aprilie 2016, Primăria capitalei a organizat o acțiune de plantare în Parcul Izvor a 250 de arbori din speciile catalpa, mesteacăn, stejar roșu și tuia.
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
Caniș lupus"), cerb ("Servus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela frenata"), viezure ("Meles meles"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"); • păsări cu specii de: șorecar comun ("Buteo buteo"), Cocos de munte ("Tetrao urogallus"), cocos de mesteacăn ("Tetrao tetrix"), vulturi sau bufnite; • reptile, amfibieni și insecte (coleoptere: gândaci, cărăbuși, gărgărițe).
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
de Est, cât și Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar ("Acer platanoides"), arin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn ("Betula nana"), tei pucios ("Tilia cordata") sau mesteacăn de râu ("Betula obscura"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice rare, printre care: arnică ("Arnica montana"), iederă ("Hedera helix"), găinuși ("Isopyrum thalictroides"). Fauna este constituită din: • mamifere (62 de specii) cu specii
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar ("Acer platanoides"), arin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn ("Betula nana"), tei pucios ("Tilia cordata") sau mesteacăn de râu ("Betula obscura"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice rare, printre care: arnică ("Arnica montana"), iederă ("Hedera helix"), găinuși ("Isopyrum thalictroides"). Fauna este constituită din: • mamifere (62 de specii) cu specii de: elan ("Alces alces"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
humuli, Lycaena tityrus, Leptidea sinapis, Melanargia galathea, Maniola jurtina, Triodia sylvina, Pararge aegeria"). Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), salcie aurită ("Salix aurita"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), mesteacăn pitic ("Betula humilis"), merișor ("Vaccinium vitis idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus") sau cununiță ("Spiraea chamaedrifolia"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe plante rare (printre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992) din
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
Lucanus cervus") și un cărăbuș din specia "Carabus hampei". Vegetația lemnoasă este formată din arboret și subarboret cu specii de gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), păr pădureț ("Pyrus pyraster"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare") și salba râioasă ("Euonymus verrucosus"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența unei plante
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
grupării făceau parte din familii înstărite și au încercat să-l imite pe Lev Tolstoi, creînd comune agrare în zone îndepărtate din Japonia. (a se vedea mișcarea Atarashiki-mura - Noul Sat, pusă în aplicare de Saneatsu Mushanokōji). Revista literară lunară "Shirakaba" ("Mesteacănul Alb") a fost publicată din aprilie 1910 până în august 1923. Revista și-a atins apogeul popularității în 1918. Cu toate acestea, revista nu a mai fost publicată după Cutremurul din Kantō (1923).
Shirakabaha () [Corola-website/Science/330869_a_332198]
-
Larix") sau tisă ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"). Arbusti cu specii de: jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care: anin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), salcie aurită ("Salix aurita") și merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), crușin ("Frangula alnus"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: pufuliță ("Epilobium hursutum"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), răchitan ("Lythrum salicaria"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens"), limbariță ("Alisma plantago-aquatica"), calcea calului
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
În urma analizelor, efectuate asupra depozitelor lacustre, s-a determinat vârsta acestor lacuri, aceasta estimându-se între 11.300-11.500 ani. Unele dintre ele sunt izolate, dar cele mai multe se leagă între ele prin canale. Pădurea, predominantă de pin și împestrițată cu mesteacăn argintiu și anin cenușiu, este al doilea component care creează peisajul regiunii mazuriene. Zona nu este lipsită nici de monumente istorice, întâlnită atât în Ohztyn - poartă de intrare în regiunea mazuriană, cât și în alte localități. Toate aceste componente conferă
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
publicul vizitator în decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale. Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din zona Sucevei: ursul brun, mistrețul, jderul, marmota. Alături de acestea, sunt prezentate busturi de cerbi și
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
arborea"), broasca de mlaștină ("Rana arvalis"). Situl adpostește și protejază doi pești din speciiile "Cottus gobio" (zglăvoacă) și "Misgurnus fossilis" (chișcar); precum și doi melci din speciile "Vertigo angustior" și "Vertigo moulinsiana". Vegetația arboricolă a sitului este constituită din specii de: mesteacăn pitic ("Betula nana"), salcie ("Salix pentandra L.") și pâlcuri de arin ("Arinus glutinosa"). La baza desemnării ariei naturale se află și patru elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), racul de râu ("Astacus astacus"), melc de livadă ("Helix pomatia"); precum și un fluture din specia "Euphydryas aurinia". Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quqrcus patrea"), gârniță ("Quercus frainetto"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus excelsior"), salcie căprească ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus pendula"), anin negru ("Aninus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), vornicer pitic ("Evonymus nanus"), soc negru ("Sambucus nigra"), soc roșu ("Sambucum racemosa") și păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor sunt
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix eleagnos"), răchită ("Salix hastata, Salix retusa"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), alun ("Corylus avellana"), scoruș-gecesc ("Sorbus
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Specii de ciuperci comestibile care vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) în arealul sitului: hrib ("Boletus edulis", întâlnit de obicei în pădurile de foioase și de conifere, în lizierele acestora, dar și în tufărișurile de mesteacăn), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni din Carpați și pădurile bătrâne de fagi din Germania”. În Muntele Negru, se practică păstoritul, într-un sezon de 5 luni pe an. Aici este cea mai mare rețea turistică din Carpații Ucraineni (trasee pornind de la: Rahău, Frasin, Vorohta, Bîstreț
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
vrăjitoarei, mitarcă grasă, pitarcă sau hrib lurid (vezi timbru). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri calcaroase, niciodată acide, crescând, de la deal la munte, în mod general solitară, cu predilecție în păduri de foioase pe lângă fagi, mesteceni și stejari și mult mai rar în păduri de conifere, din (iunie) iulie până în noiembrie. Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Boletus (Agaricus) luridus", dat de Jacob Christian Schäffer în volumul 4
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundra ("Aegolius funereus"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis"), cocosul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufnita ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei-de-câmp ("Crex crex"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), porumbel de scorbura ("Columba oenas"), cuc ("Cuculus canorus"), botgros ("Coccothraustes coccothraustes"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]